Ce am învățat de la Duke Nukem Forever

Ieri s-a lansat (pe Steam, cel puțin) Duke Nukem Forever. După 14 ani de așteptare, termenul de livrare pentru DNF a devenit sinonim cu niciodată, sau un viitor mitologic pe care nu vei ajunge niciodată să-l trăieștil nici nu e de mirare că pentru unii, e semn că apocalipsa e aproape (2012 anyone?)

Duke Nukem Forever e jocul cel mai anunțat și mai pregătit din istorie. Vreme de 14 ani, a evoluat de la cel mai așteptat joc la exemplul cel mai bun de vaporware – eșec total al unei echipe de dezvoltare prea elitiste, prea perfecționiste. Povestea, pe scurt (există o variantă mult mai lungă a poveștii) poate fi citită prin cam toate blogurile care se ocupă de jocuri/tehnologie (un exemplu). Evoluția lui DNF e foarte interesantă – DNF a fost prezent la numeroase ediții de E3 – cu variante din ce în ce mai lipsite de conținut. Dacă prima oară era ceva jucabil, a doua oară la fel, după aceea încet încet a devenit un technology preview după care… Doar un film randat special pentru E3:

Nu l-am jucat, nu o să povestesc mai mult despre joc. Povestea e fascinată, și merită să o căutați singuri pe net. Din poveste, însă, am tras niște învățăminte care se aplică foarte bine în multe alte locuri în viață:

  1. Nu promite nimic înainte de a avea acel ceva sau înainte de a fi sigur că îl poți livra
  2. Elitismul nu rezolvă nimic. Elitismul creează doar așteptări, dar nu e nici o asigurare că ceva va fi făcut la standarde înalte
  3. Și pentru că vorbeam despre standarde înalte: perfecționismul e bun DUPĂ ce ai livrat ceva. Adică, sigur, ai făcut ceva, vrei să îmbunătățești, e foarte bine. Pentru că…
  4. E mai ușor să îmbunătățești ceva ce există. Nu poți veni din prima cu soluția perfectă (e motivul pentru care DNF a primit premiul Vaporware Lifetime Achievement Award), mai ales cînd te afli într-un domeniu atît de dinamic. Don’t polish to death, it will never be perfect.
  5. Nu da pasărea din mînă pe cea de pe gard: DNF a schimbat engine-uri grafic mai repede decît schimb eu șosetele într-o zi de vară. Perfecționismul i-a făcut să vrea să fie în top, mereu, și asta i-a făcut pe programatori să treacă de la un engine grafic la altul cu viteza luminii. Alternativa, în viața reală, e cu a reface fundația unei case în fiecare an doar pentru că unii au o idee mai bună despre cum să îți faci casa.
  6. După o pauză lungă nimic din ce vei face nu va putea să acopere nivelul așteptărilor. ORICE, dar orice vei face va fi mediocru în cel mai bun caz.

Ideea de bază e: oameni buni, nu promiteți ceea ce nu puteți da. That’s all.

Duke Nukem Forever nu mai e semn de apocalipsă, a rămas doar o lecție de viață.

Comments

Ce am învățat de la Duke Nukem Forever — 1 Comment

  1. Pingback: Fallen Elf is my DNF | dorinlazăr.ro