Ce? Che?

Trebuie să fi fost extrem de plictisit de am ales să-mi petrec după-amiaza în compania unui film de spălat pe creier: “Che Part One” – carevasăzică cele prima din cele două părți ale lui Che: cea puternică, și cea generoasă, că pe aia criminală și teroristă nu prea reușești să o vezi. Dar să nu recurgem la lucruri nesăbuite, ci să cităm din chiar filmul vizionat.

Un adevărat revoluționar e condus de un profund sentiment de iubire: iubirea față de oameni, de dreptate și de adevăr. Nu ai cum să fii un revoluționar autentic fără această calitate.

Voice-over la o scenă în care gherila lui Che masacrează o patrulă a autorităților.

E foarte ușor de spus că în capitalism individul are posibilitatea de a-și satisface și de a exprima adevărata natură umană. Un copil are o jucărie, vrea două, dacă are două vrea patru. Asta e natura umană, nu? Dar cînd întreaga societate se comportă la fel sau cînd devine un monopol, e tot natura umană?

Voice-over la o scenă în care din nou e masacrată o patrulă a autorităților, după care gherilele fac controale medicale unor localnici.

Întrebarea ziaristei: “Sunteți un lider? Îi convingeți pe oameni să vă accepte ideile?”
Răspunsul lui Che (prin intermediari): “Vrea să știe că aveți curaj. Ar înfrunta mai degrabă un soldat decît un ziarist”.

Cred că s-a temut și el de cît de tare a fost periat cu întrebarea aia.

Cumva nu mă simt atras de minitragediile petrecute în grupul de gheriliști care împușcă în stînga și în dreapta. Atacă o garnizoană și eu trebuie să fiu impresionat de faptul că au murit 6 de-ai lor. La un moment dat scapă cîte-o execuție, de exemplu execuția a doi dezertori dintre gheriliști, numai că și-atunci, Che e foarte uman, mai că-i vine să plîngă. (scena în care ordonă execuția e suprapusă cu un discurs ținut la UN. Legitimizarea dincolo de tricouri a eroului criminal.). Altfel, oamenii învață să citească, să scrie și duc o viață idilică în munți. Devotament emoționant, dar și lașitate nerevoluționară, de-ți vine să te duci în munți după ei. Discursuri emoționante ținute în semiîntunericul dintr-un cort, și planuri de luptă absolut imbecile. Discursuri percutante la UN, suprapuse aproape de fiecare dată de focuri de armă și alte chestii absolut plictisitoare.

Vă spun drept, n-am rezistat la tot filmul. E prea lung, și suferința mi-a fost curmată de o plictiseală fenomenală amplificată nespus de tricoul principal (aș fi zis personajul, dar nu e cazul).

Comments are closed.