Ce e rău la ce a făcut Adriana

Ca să mă autocitez, Adriana s-a jucat cu Fuego și s-a ars. Dau link la articolul ei dar nu mă aștept să stea foarte mult acolo pentru că, din păcate, Adriana are obiceiul prost să șteargă articolele sau să le modifice.

Adriana în principiu nu a făcut nimic rău. A avut niște suspiciuni și le-a dat glas. A suspectat că Fuego nu-și pictează singur tablourile, și a vorbit despre asta, și asta e ok. Dar, zice ea:

[PS: I-am scris un mesaj în care i-am povestit teoria mea, dar nu am nicio speranță că îmi va răspunde, așa că am decis să public acest articol, care e mai probabil să ajungă la el.]

Ceea ce nu-și dă seama e că ăsta e un mic șantaj. Cred eu că e neintenționat, deși cititorii au început să spună că nu e decât o băgătoare de seamă care vrea atenție în ochiul public. Ea mergând pe sistemul în care îi ignoră ca hateri pe cei ce o trag de mânecă, nu va auzi că s-ar putea să fi greșit urât. Nu e cu nimic diferit ce face ea de șantajul pe care îl făceau marii ziariști români prin anii ’90 și 2000 (și poate și acum, doar că au mai puțină notorietate). Diferența dintre ea și ei e că ea încă nu are un nume, și faptul că e invitată pe la evenimente prin București nu înseamnă foarte mult, e doar o mică bulă de notorietate care însă nu produce foarte mult în afara ei.

Dincolo de lipsa ei de importanță pe care nu a sesizat-o, articolul pe care l-a scris dă impresia unei false autorități în domeniu. Adică, una era să faci o enumerare într-un paragraf, alta e să scrii paragrafe întregi despre cum știi tu diverse lucruri despre un individ care nu se expune foarte mult ochiului public. Cantitatea de informație reală pe care a pus-o acolo e aproape nulă – și sincer, singurul lucru pe care l-am aflat din articolul ei e că Fuego pictează tablouri. Doar că atunci când îți întinzi suspiciuni pe multe paragrafe dai impresia că cunoști problema foarte bine, și dai impresia că acel lucru ar fi important.

Și nu e. Să mă ierte fanii lui, dar Fuego e un fenomen marginal, care încă nu are impact la nivel de societate. Având în vedere că e și vorba de un om care nu se expune mult ochiului public, nu face prea multe prostii publice, să te iei de el e un act de o agresivitate inutilă – chiar și TNR l-a abandonat ca țintă predilectă pentru că nu mai amuza pe nimeni de-acum vreo doi-trei ani. Adriana a venit pe un subiect neinteresant, l-a transformat în ceva urât cu un articol cu parfum de șantaj, și a primit o replică memorabilă în materie de PR în România.

Pentru că răspunsul lui Fuego e bun, bun de tot. Lung, dar strecoară pe-acolo exprimări de genul „domnișoară avidă de vedetism”, și îi sugerează că ar putea să-și ceară scuze public cumpărând un tablou de-al lui (din vânzarea căruia va ajuta un artist să crească).

PS: Da, Adriana, șantaj. Poate nu e justificabil prin codul penal, dar la nivel moral e cam același lucru.


Comments

Ce e rău la ce a făcut Adriana — 14 Comments

  1. Acum ceva vreme aceeasi persoana “internautica” a pus pe FB poza a unei femei care umbla dezbracata pe strada. Hihih, hahaha din partea ei. Doar goana dupa like-uri si sa facem trafic cu material lipsit de substanta si, asa cum spui si tu, fara vreo informatie reala. Cand i s-a atras atentia ca se hihaie si ca e lipsit de caracter si de moralitate sa distribui public poza unui om care este in mod vadit bolnav, a durut-o fix in fund. Cam asta este nivelul.

    • Nu știu episodul, ea își știe mai bine care e nivelul.

      Nu îmi dau seama dacă e vorba de goană după like-uri și trafic sau niște gafe cât se poate de inocente. E totuși tânără. Eu, de exemplu, suspectez că e mai degrabă naivitate și lipsă de tact în faza asta cu Fuego, nu reavoință. Dar nu stau eu să o judec, doar zic ce se întâmplă, cum se vede de-afară. Judecata rămâne pentru ea și conștiința ei.

  2. Cand un om poate considera amuzanta o femeie care trece printr-un episod psihotic, nu prea mai ai ce scuza a tineretii sa ii oferi. Mai ales cand i se explica frumos ca greseste iar ea prefera sa o tina pe a ei.
    Oricum, cum bine ai zis, ea stie mai bine. Dar nah, te cam acresti un picut cand vezi ca si tinerele sperante adopta tot strategii demne de nea maestrul Cristoiu.

  3. Nu imi vine sa cred ca pastrat mizeria aia de postare! Ii dadusem unfollow de atunci, dar nu stiu de ce ramasesem cu impresia ca stersese pana la urma porcaria aia.
    Mda, imi pare rau dar chiar nu mai pot sa ii gasesc vreo scuza. Cand nu ti-e rusine obrazului si nu poti avea pic de empatie pentru “boala” si pentru “om” esti doar o scursura a societatii in ochii mei.

  4. Ahh, imi cer scuze, acum am observat ca nu era de la ea de pe wall postarea pusa de Emil.
    Mi-e sila insa sa caut la ea pe FB daca inca mai exista poza.

  5. Ah, atunci retrag ce am spus. Bine ca si-a dat seama ca a gresit si sters gunoiul ala.
    Nu cred ca e ok nici sa pastrezi print screen-urile alea. Mai greseste omul, important este sa isi dea seama si sa incerce sa repare prostia.

    • Nu stiu de ce nu s-a luat comentariul precedente. Rescriu.
      Blogul este ca un ziar. Nu poti ARUNCA ce ai scris ieri. Chestia asta cu stergerea eu o numesc lipsa de asumare. Daca ai impresia ca ai scris o prostie, scrii un articol prin care-ti ceri scuze. A sterge mi se pare a arunca gunoiul sub pres.

  6. Sunt total de acord. Intr-adevar trebuie sa iti asumi scrisul si parerile. Mai ales ca internetul nu uita si nu iarta 😉 Dar in cazul acesta discutam despre o persoana straina care nu si-a dat acordul sa fie cap de afis la bascalie sau motiv de facut trafic pe bloguri si FB. Cu atat mai mult cu cat acel om era intr-un moment extrem de vulnerabil si deloc placut. Da, cred ca Adriana a procedat corect cand a ales sa stearga postarea respectiva.

  7. Unde a gresit? A scris un articol bazat pe presupuneri. Nu are dovezi, nu s-a informat, nu a intrebat pe nimeni nimic. A atacat pe cineva pentru ca simte ea ca ceva nu este in regula.

    • Și aia poate fi ok până la un punct – dar da, a dus cam departe toată „investigația” bazată numai pe presupuneri și finalul cred că a pus capac la toate.

  8. Pingback: Cei care umblă la butoane | hoinaru.ro

Comentariul tău