Ce fabulospiritu’ meu?

Nu prea urmăresc ştirile. Nu le urmăresc pentru că mi se pare un efort absolut inutil făcut doar pentru reconfirmarea faptului că da, în România nu se întîmplă nimic.

Aşa că probabil sunt ultimul român care a aflat că brandu’ de ţară, pe care-l încordăm în stilul Arnold Schwarzenegger este ‘fabulospiritul’. Dincolo de alăturarea aiuritoare, dincolo de toate criticile şi miştourile pe care le putem face la adresa acestui fabulospirit, eu cred că este un lucru pozitiv, şi mai ales puternic, autentic, românesc.

Parcă văd oşteanul cum pleacă la oaste, chemat de Fănel cel Mare (fiind cel mai mare român e şi cel mai plin de fabulospirit), cu cuşma plecată pe-o parte, iar măicuţa lui, plîngînd pe sub baticul negru de doliu de pe urma răposatului soţ mort în atîtea alte războaie cu turcii,  îi împachetează nişte brînză şi nişte pîine ‘ca la mama acasă’… Băiatul însă rămîne demn, şi după ce priveşte chiorîş către camerele de filmat, spune:

– Mamă, plec, e timpul meu să slujesc patria!

Iar ea, pierdută, cu sufletul împărţit, nu mai reuşeşte decît să îngaime aproape şoptit:

– Fabulospiritul fie cu tine…

Plînsete, pupături, alea alea. Pleacă omul la oaste, iar la oaste căpitanul îl priveşte chiorîş (căci turcii îl lipsiseră de-un ochi) şi îl provoacă la o partidă de skanderberg.

– Fabulospiritul e puternic în tine! spune căpitanul învins în luptă dreaptă.

La care modest, oşteanul nu răspunde nimic, doar scoate complice roşia şi slana şi brişca şi brînza, cu tot cu pîinea de la mămuca. Căpitanul îi face cu ochiul, scoate şi el o stică de ţuică pe care e pusă eticheta reglementară: “fabulospirt 80%”. Stop cadru, scris mare pe ecran “Ce fabulospiritu’ meu? Visit Rumeinia”, apoi un cadru mai larg care cuprinde întreaga oştire a lui Ştefan, ostoindu-şi foamea din slana şi brînza fabulospiriteanului nostru. Eventual, în spate, rămăşiţele oastei turceşti, decimată de vitejii noştri, şi cîţiva prizonieri legaţi cu prazul, ţipînd ca vampirul în lumina soarelui.

Păi nu? Ce fabulospiritu’ meu? Visit Rumeinia!

Comments

Ce fabulospiritu’ meu? — 2 Comments

  1. e cam din aceeasi categorie cu frigiderul eminescu, nemuritor si rece. bafta dorine!

  2. Pingback: Supereroi români | dorinlazar.ro