Ce nu e un flashmob?

Pentru că proprietatea termenilor e un lucru care ne lipsește în general, aș vrea să explic ce nu e un flashmob. De exemplu, un flashmob nu este această reclamă filmată de BestValue fără aprobări în aeroportul Otopeni:

De ce? Lipsește spontaneitatea. Sunt vreo trei camere profesionale de filmat prin zonă. Oamenii care participă nu se bazează pe anonimat, ci tocmai pe prestanța celor care participă. Publicul nu se poate alătura manifestării spontane, decît ca gură-cască. Nu are un element de absurd; singurul element aparent absurd e un om din dispozitivul de securitate al aeroportului care îl abordează pe dirijor. Da, omul cu ‘gazela’. Omul își făcea treaba. E omul pe care îl înjurați cînd nu e acolo să îi abordeze pe indivizii ciudați. Și de aceea comentariile de genul:

în afară că sunt prost scrise, arată și ignoranță crasă și elitism plin de aere de agățător la lecturi urbane.

Un flashmob nu este acel meneaito la care s-au strîns pițipoancele și pițiponcii  pentru a ne face mai atenți la violența îndreptată împotriva femeilor. Pe lîngă că e o reclamă mult mai slabă decît cea de mai sus, îi lipsesc următoarele caracteristici de autenticitate: caracterul absurd sau amuzant, ruperea din cotidian, originalitatea, nici un spectator, totul făcut pentru camerele de luat vederi. La fel, nici „ciocul mic și joc de glezne” nu e un flashmob, ci un protest.

Flashmob-ul e o formă de exprimare folosită pentru a evada din cotidian, nu pentru a atinge un scop anume. E vizat absurdul, o chestie pe care români ca Tristan Tzara știau să o abordeze, dar pe care generația asta ruptă în gură după bani nu mai știe. E o chestie pe care o fac oamenii care vor să iasă din normal încălcînd la limită normele societății în public, nu să se adîncească în cine știe ce problemă dorește vreun publicitar să promoveze.

Deci dacă vreți să știți cum arată un flashmob, e simplu: o să găsiți numai înregistrări cu telefonul, care nu prind începutul și conținutul frizează absurdul. Altfel, sunt numai niște băgători în seamă ce vor să se dea în spectacol, sau o treabă pe bani.