Ce porcării mai deține nevastă-mea Samantha

Nu, nu m-am însurat, dar mi-a plăcut parafraza. Deci. Ce porcării mai dețin? Cum sunt în plină curățenie generală, în care arunc tot felul de chestii, iată cam ce prinde sacul de plastic în care arunc chestiile

  • foarte multe CD-uri cu softuri inutile (inclusiv porcării outdated de la Level)
  • Trei pachete de cărți de joc.
  • CD cu formația Karma, din perioada în care eram al naibii de deprimat (acum înțeleg de ce). Citez un cîntec: „Lalalalalala, vreau să gust din dragostea ta… Lalalalalala, ești dulce, ești dulce” (vă anunț cu mîndrie că a luat drumul sacului de plastic, donînd carcasa pentru restaurarea carcasei discului cu N-EatGroove & Rocca – Scream.
  • Facturi de telefonie. Prea multe, prea mari
  • Extrase de cont lunare. Prea multe, prea mici.
  • PDF-uri despre algoritmică printate. (oh, the wasted paper 🙁 )
  • Post-its
  • pachete de batiste de hîrtie, cu unul singur lipsă (în cazul în care lipsește vreunul)
  • o pungă de alune care dăinuie nedesfăcută de vreun an jumătate. Oare mai sunt bune?… Nu.
  • Pachete de prezervative nefolosite, expirate (cadouri de la prieteni care vroiau să îmi reamintească crunta poziție a geniului în societate)
  • Ascuțitoare cu Spiderman (fuck, parcă aș fi avut 5 ani)
  • O mulțime de minicards cu reduceri. Sunt inutile – uit mereu să le iau.
  • Batistă de hîrtie nefolosită. Acum am priceput unde era batista lipsă din pachetul incomplet pe care l-am aruncat.
  • Regulamente de circulație vechi (îmi displace albastrul ăla spălăcit)
  • Invitații la nuntă, neonorate. (la una mergeam degeaba, au divorțat deja)
  • Certificatul de garanție de la haina mea de iarnă din GoreTex. Ăla nu-i GoreTex nici cînd oi fi eu popă, dar cum și ei ar putea să-mi demonstreze același lucru (Domnule, acela nu e GoreTex) mi se pare un certificat de garanție nul.
  • Adeverință și certificat că ‘psihologic sunt apt pentru carnet de șofer categoria B’. Mi se pare invalid și deci nul din punctul meu de vedere. Se aruncă.
  • PIN-ul și toate informațiile necesare pentru a-mi devaliza conturile bancare.
  • Văd că ați prins un interes subit pentru ghena din spatele blocului meu, așa că le iau înapoi (lipsă de civilizație, nene)
  • O factură nedesfăcută. Două. Trei. Nici nu mă uit. În tribunal voi răspunde sincer: „nu am știut de ele”.
  • De curiozitate am desfăcut una. Era mare. Prin prezenta declar că nu îl cunosc pe pîrîtul Dorin Lazăr…
  • Certificat de cazier judiciar. Ups, trebuie actualizat, cică n-aș fi înscris.
  • 8 capace de pepsi de pe cînd dădeau ipod-uri (de pe cînd NU dădeau iPod-uri)
  • Un medicament ciudat cu nume de halucinogen
  • O cutie cu diverse, moștenită de la frate-miu.
  • Agendă cu notele acordate studenților.
  • Planurile de la un joc genial (și agenda care conținea acea jumătate de pagină)

Dar am găsit și ceva chestii valoroase. Jurnalele mele, chestiile pe care le scriam cînd eram mai mic. De exemplu:

  • Ești o femeie superbă. Sunt mîndru de tine„.
  • Ieși din piscină pentru a avea parte de o moarte spectaculoasă
  • Amintirile colectate din excursia în Polonia. Bilete de tren și alte lucruri similare.
  • Pozele cînd am ars cursurile pe dealul melcilor (Ce slăbuț și mișto eram pe-atunci! Dar îmi revin eu, nu-i bai)
  • O poezie scrisă în timpul cursului de algebră, probabil undeva la „Inele comutative se numesc grupuri”. Citez, pentru deimpresionarea auditoriului: „Și larg coșciug omu-i făcu/ Și plusul mort acum tăcu„.
  • Durerea continuă. Eram de fapt la „Aritmetica formală, obiecte Peano și mulțimi de adevăr”. Tema rămîne aceeași: „Foaie verde de-adunare / Văd plusul meu drag cum moare. / Și mă uit în ochii lui / Ochii-adunătorului / Și îl văd pe el cum plînge / Îmi văd plusul cum se frînge

Încă mai fac curat…