Ce s-a schimbat în aproape 30 de ani?

Multe contacte din lista mea de Facebook sunt oameni care locuiesc în București. Ăsta e motivul pentru care evit din ce în ce mai des să intru pe Facebook și chiar caut moduri în care să îmi elimin activitatea de pe Facebook complet.

Pentru că bucureștenii suferă de un „Traumatic Stress Disorder” – Bucureștiul este cel mai mare experiment social la care participăm, însă nu e nimeni care să ia notițe și să aducă niște concluzii despre ce înseamnă viața într-un Sim game prost gestionat.

Am fost de Gaudeamus în București și atunci a fost momentul în care mi-am dat seama ce înseamnă un oraș blocat de trafic. Ce înseamnă să faci cu mașina un kilometru în 10 minute. Și nu e singura dată când am prins Bucureștiul în blocaj, doar că acum a fost mai blocat ca niciodată, că erau și repetițiile pentru ziua națională. Nu prea pot să-mi închipui ce face genul ăsta de blocaj zilnic asupra minții umane, însă nu pot decât să suspectez că un profesor în psihologie conduce un experiment malefic la scară largă în București. Și, sper eu, ia notițe – poate că peste 20 de ani o să aflăm de experimentul ăsta așa cum am aflat și de MK Ultra sau experimentul cu închisoarea de la Stanford.

Efectele se văd, deja. Oameni odată raționali acum urlă isterici, oameni cu care odată puteam să am un dialog acum sunt de neînțeles, și te linșează pentru că ai o opinie un pic diferită. Mai au un pic și o să înceapă să muște, zombificați, cu sufletul extirpat, fără niciun pic de șansă de revenire la umanitate.

Să vedem ce se întâmplă: zi de zi, oamenii ăștia sunt blocati în trafic. Pleacă la 7-8 dimineața de acasă, stau o oră-două în trafic, muncesc 8 ore, la prânz se omoară cu sute de mii de alți oameni pe puținii oameni care livrează mâncare. Totul e cu concurență, totul e pe muchie de cuțit – pe la 6 pleacă de la muncă și ajung pe la 7:30-8, rupți de oboseală. Dacă vor să iasă la o plimbare sau ceva deja s-a dus toată ziua – și pentru că nu sunt suficient de obosiți fizic nu reușesc să doarmă. Stau până la 1-2 noaptea să se uite la seriale, și probabil că leșină, nu adorm, și nici nu e de mirare că au probleme să se scoale de dimineață.

Oriunde te-ai duce în București e un zumzet continuu pe care nu îl mai sesizezi decât când faci o schimbare dramatică, precum asta de care vorbește Ovidiu aici. Între timp vezi că se plâng de chestii de bază precum mersul din punctul A în punctul B, se plâng de încălzirea lipsă în apartamente, îi auzi vorbind de lipsă de apă potabilă sau apă caldă. Sunt încă ferm convinși că votul nu contează fiindcă au auzit asta de la George Carlin, un tip care n-a suferit de frig în apartamentul lui. Sunt disperați că Firea le interzice Uber, un serviciu care are în București mai mulți clienți decât câte voturi a primit Firea ca să câștige alegerile. În fiecare weekend sunt disperați să fugă care-ncotro din oraș (și de-asta Bucureștiul e chiar fain de vizitat în weekend). În timpul săptămânii se înghesuie la metrou, dar a fost nevoie de o singură nebună să se mai adauge stresul „dacă mă împinge cineva în fața metroului”.

Care e diferența dintre decembrie ‘89 și decembrie ‘17? Din câte văd pe-aici, două lucruri: Mâncarea și entertainment-ul video disponibil la un click distanță.

Pâine și circ.