Ce se întîmplă cînd piratezi un joc despre dezvoltarea de jocuri și dai faliment din cauza piraților?

GameDevTycoon Nu știu cîți cunosc povestea, și o am de ceva vreme deschisă în browserul de pe desktopul de acasă, și vroiam, evident, să o împart cu voi. E o poveste absolut savuroasă despre ce înseamnă să fii producător de jocuri. 

Cei de la Green Heart Games, niște dezvoltatori independenți, au lansat acum o lună un joc, “GameDev Tycoon”. Dar chiar în ziua lansării au făcut ceva neașteptat: au lansat jocul și pe torente, cu o singură modificare esențială. Jocul, un simulator de dezvoltare de jocuri, și (în timp ce scriam articolul am dat și o încercare demo-ului publicat pe site-ul GHG) este un joc captivant. Și foarte dificil, tocmai ce am dat faliment :))

Este o experiență interesantă. Dezvolți jocuri, dar dezvoltarea lor costă. Lucrezi dintr-un garaj, și tot ce ai e ceea ce dezvolți tu, cu ‘munca’ ta. Și chiar dacă faci jocuri care să încaseze o mulțime de bani, tot balanța se învîrte în jurul cifrei zero. Și e greu. Pentru un jucător, cred, e o experiență interesantă, să înțelegi cît de greu e să faci un joc, cam cît costă și ce gen de eforturi trebuie să faci. Și unde nu mai pui că jocurile se cumpără. Și trebuie să se cumpere ca să te poți susține din ele.

Și aici intervine modificarea făcută pentru varianta lansată pe torenți. Au lansat jocul copiind aparențele jocurilor piratate. Modificarea însă îi deosebește pe pirați de cumpărătorii reali. În timp ce cumpărătorii reali pot susține afacerea mult mai mulți ani, după o vreme, varianta piratată e invadată de pirați.

priate-message

Mesajul, tradus în românește, e următorul: “Șefu’, se pare că deși multor jucători le place jocul nostru îl fură descărcînd versiuni sparte în loc să îl cumpere legal. Dacă jucătorii nu cumpără jocurile favorite, mai devreme sau mai tîrziu o să falimentăm.”

Planul mi se pare absolut genial: piratul are ocazia extraordinară de a simți cum se simte pirateria pentru un producător de jocuri. Dar povestea nu se termină aici. Nu numai că pirații au jucat jocul și au ajuns în acest punct. Nu. Ei au început să se plîngă pe forumuri.

Cel mai simpatic a fost un tip care spunea:

Why are there so many people that pirate? It ruins me!

De ce sunt atît de mulți oameni care piratează? Mă ruinează!

Oh, cît de ironic! :))

Am rîs cîteva minute bune citind reacțiile publicate de GHG pe blogul lor. După care am văzut partea serioasă a problemei. De exemplu graficul care arăta procentul de jucători față de pirați: 6.4% din jucători erau legitimi, și restul erau pirați.

Nu o să vă mai povestesc acum cum e să cumperi jocurile pe care le joci. Steam e extraordinar pentru chestia asta: găsești uneori jocurile la niște reduceri incredibile. Și cînd cele două beri în plus pe care o să le regreți a doua zi dimineață costă mai mult decît jocul tău favorit, pe care îl joci cu sutele de ore, parcă e mai ok costul distracției. Nu îți plac jocurile noi? Există și portalul de jocuri vechi sau independente Good Old Games, care vinde jocuri la prețuri mai mici decît de costă să iei taxi-ul pînă în centru și înapoi. Sau mai există Humble Indie Bundle unde banii tăi pot deveni și donație, dacă te simți caritabil. Și uneori mai există concursuri cu premii.

Dar piratul are pretenții. Nu numai că are pretenții la cel mai cel joc din lume, dar îl vrea și la prima oră de la lansare, și gratis. Și, după cum se vede, ajunge să se plîngă peste tot că nu-i place, că nu-i ok. GameDev Tycoon costă 6.49€ – asta vine cam 30 de lei. Două beri, trei mici și taxi-ul dus întors (în Brașov). Mai trebuie să spun ceva?

Și pentru că o să sară lumea cu gura pe mine că-s ipocrit: Nu am mai piratat vreun joc de vreo 4 ani (cam de cînd am dat de Steam și GOG), soft de uz general nu mai piratez de vreo 8 ani, am constatat că muzică ascult foarte mult de la radio sau de pe Youtube, și la seriale am cam renunțat că nu mai am timp. Iar filme? Cinema. Nicăieri nu vezi mai fain un film, și biletul e undeva între 10 și 25 de lei. Un preț corect. Iar dacă aș avea posibilitatea să accesez servicii gen Netflix nu aș ezita. Asta, desigur, dacă chiar aș avea timp să mă mai uit la filme acasă.

Comments are closed.