Tot despre Ceaușescu, zeul industriei românești

communism Într-o știre care o să dezamăgească mulți tovarăși de bine care încă trăiesc cu impresia că între 1960 și 1969 România a fost raiul pe pămînt, se anunță că România exportă acum cam cît exporta Ceaușescu într-un an.

Un pic de context înainte de a adăuga un detaliu foarte important la știrea respectivă. Înainte de ’89, în anii ’80, mai exact, Ceaușescu era disperat să plătească datoriile externe ale României, pentru că minciuna are picioare scurte iar cei ce îl împrumutaseră începuseră să vadă că era un tiran tras la indigo după Kim Ir Sen (Kim Il Sung pentru cei care preferă numele neromânizat). 

Cu alte cuvinte, a crescut exporturile cît de mult a putut, a redus drastic toate cheltuielile interne. Ceaușescu avea cam 15 milioane de lucrători: angajați ai statului, zilieri în CAP-urile statului, elevii și studenții care erau obligați să facă muncă patriotică. Ei lucrau exclusiv pentru stat iar numărul de șomeri era minim; șomerii erau destul de prost văzuți în societate, fiind oameni care au eșuat să țină joburile care li se băgau pe gît forțat. Știi fizică cuantică? Știuleții de porumb de la Măgurele te așteaptă!

Majoritatea producției mergea către export, Ceaușescu înfometîndu-și țara intenționat pentru a-și plăti datoriile contractate în anii ’70 și ’60, cînd Nixon îi făcea bezele. Omul care era bun prieten cu cel mai mare terorist care a primit premiul Nobel pentru pace avea niște probleme mari în propria ogradă unde nu el, evident, ci soția lui ducea România în ruină. Desigur.

Așadar România exporta megalomănește vreo 4 miliarde de dolari pe an, iar eu am omis perioada de timp în care noi exportăm de 4 miliarde de dolari. Este doi ani? E 5 ani? Nu, tovarăși.

Cu o forță de muncă de vreo 5-6 milioane de oameni, care lucrează și pentru zona internă și pentru cea externă, România exportă de vreo 4 miliarde de dolari PE LUNĂ. Sigur, nu vorbim de aceiași dolari, e doar o valoare nominală. Dolarul probabil are jumătate din valoarea de acum 25 de ani, făcînd intervalul respectiv dublu în realitate. Însă gîndiți-vă la consecințe, voi, toți ăștia care tot plîngeți după ce a construit Ceaușescu.

Consecințele ar fi simple. Cu cheltuielile reduse la minim, cu o populație înfometată voit, Ceaușescu nu făcea nici mare brînză cu exporturile. Cu alte cuvinte, chiar dacă acele exporturi ar fi rămas în România, noi tot nu am fi avut un nivel de trai mult mai înalt. Productivitatea României ceaușiste este de vreo 5-6 ori mai mică (atunci cînd te uiți la exporturi) dar, în realitate, de vreo multe alte cîteva ori (estimez vreo 20) mai mică în realitate. Vorbim de România de azi, un stat în care numărul de asistați social e mai mare decît cel al plătitorilor de taxe (nu mai găsesc statistici însă). Și nu, angajații de la stat nu intră la parte productivă, mai ales după ce fac tot ce le stă în putință să țină populația ‘la respect’ într-o stare de frică.

E bine? Nu. A te compara la capacitatea de a face matematici superioare cu un copil de 5 ani nu ajută pe nimeni. Situația economică românească nu e foarte grozavă. Cu toate acestea, chiar și sărăcia de azi e matematic peste sărăcia lui Ceaușescu. Singura diferență e că acum sărăcia nu mai e coordonată ‘științific’ de către stat, ci doar indusă de manevrele pe care acesta le face.

Comments

Tot despre Ceaușescu, zeul industriei românești — 54 Comments

  1. Romania GDP per capita 1987: 1659$
    Romania GDP per capita 2013: 8874$
    Ce anume regreta unii si la ce se refera cand zic ca se traia mai bine pe vremea lui “Nea Nicu” .Aveau de munca toti dar economia era ineficienta, se duceau la “serviciu” degeaba. Datele nu mint , economia a crescut semnificativ, la fel si standardul de viata. Sursa: wolfram alpha

    • Culmea e că tineri, care nu înțeleg faptul că ‘toți aveau loc de muncă’ e un lucru secundar, prea puțin important în societatea respectivă. Îmi plac cifrele pe care le-ai pus acolo, și mi se par corecte. Merci de contribuție!

    • “Dolarul probabil are jumătate din valoarea de acum 25 de ani, făcînd intervalul respectiv dublu în realitate”

      Nu prea.

      De fapt 1 USD (1988) = 1,76 USD (2010).

      Adică, în dolarul anului 2010, foamea din 1988 n-a reuşit decât să exporte cam de 7 miliarde USD/an, iar “nemunca facebuciştilor, maneliştilor şi cocalarilor” din 2013 de 4 miliarde USD/lună.

    • Valori absolute și precise ale inflației nu prea există. Masa monetară, viteza monetară, cantitatea de servicii și produse se schimbă toate.

      Mă rog, estimările se bazează pe principiul “coșului zilnic”. Cel puțin în State, această valoare a inflației are două probleme. Problema fundamentală e că este o medie luată peste sute de milioane de oameni. Nu prea mai reprezintă pe nimeni … Problema de implementare e că nu include benzina și mâncarea, considerate prea volatile.

      Apropos, ca și chestie … UK are acum Apple Ipad și Samsung Galaxy Tab incluse în calculul inflație. Face comparația cu valoarea monedei de acum 35 de ani destul de interesantă.

      Pentru mine cel puțin, valoarea inflației pe ce cumpăr eu ar fi mai mare.

    • INS, cu marea lor ştiinţă de carte în spate, au decis în 2012 că după ce se calculează inflaţia în perioada 1989-2012 şi se ia în calcul şi denominarea leului, 1 leu RON (2012) = 1,875 lei (1989).

      În practică, nu prea se verifică, fiindcă diferenţa ar trebui să fie mai mare, cam 1:4 (spre exemplu, o pereche de pantofi româneşti mijlocii prin calitate costau cam 400 de lei în 1988 şi cam 100 RON acum, o pâine costa 5 lei în toamna 1989 şi vreo 1,7 RON acum, 1 USD costă 3,4 RON acum şi costa 21 de lei în 1989 etc)

    • E cam greu să calculezi un indice al inflației când magazinele sunt goale :). Mă rog, dacă ar avea nivelul prețurilor de la bișnițari, ar fi altă viață 😀

    • @Radu: să înțeleg că ești de acord cu acel articol? Dacă ești de acord poate-mi explici și mie niște lucruri: în ce constă „conspirația” pomenită în al doilea paragraf, ce aport au avut politicienii în publicitatea produselor străine și ce anume așteaptă autorul de la politicieni. Mersi.

  2. Ce zici articolul si dezbati si tu aici e de bun simt, dar din pacate e mult prea greu sa o spui intr-o societate unde informatiile vin premestecate din surse dubioase. Incearca numai sa spui ca perioada interbelica a fost dezastruoasa social si economic, in ciuda existentei unor elite si o sa-ti sara in cap hipsterii. Spune ca tot ce a facut Ceausescu a fost un colos ineficient si trist si o sa-ti sara in cap Doreii (de la taximetristi la vanzatori). Ramane sa o spunem pentru noi, cei care stiam deja cam pe unde ne aflam 🙂

    • Din păcate da, doar noi mai înțelegem lucrurile astea; dar e bine să fie scrise, poate se mai ‘corupe’ cu informație cîte unul, vreun altul…

    • Ok, sunt chiar curios – cum a fost perioada interbelica dezastruoasa? (a fost de exemplu mai rea decat situatia prebelica?)

    • A fost dezastruoasă comparativ cu imaginea pe care o avem acum despre România. 70% analfabeți, dacă țin bine minte. În afară de vreo cîteva orașe, se trăia într-o mizerie destul de avansată.

      Cei mai mulți au despre perioada interbelică o amintire prin perspectiva elitelor. Sigur, ele existau, dar nu compensau pentru majoritatea care trăia în mediul rural.

    • Sigur, asa absolut de acord. Dar parerea mea e ca a fost totusi o imbunatatire fata de situatia de din-naintea primului razboi (vorbai aia, in 1907 a fost revolta de tip feudal)

  3. De pus bookmark si de aratat idiotilor care regreta Epoca de Aur.
    Off-topic: “a redus toate cheltuielile interne la maximum” – de fapt le-a redus la minim 🙂

  4. Mi-a placut articolul dar parca simt ca am primit doar 3 piese dintr-un puzzle de 100 de componente.

    Desi productivitatea in cifre arata mult mai prost cum e posibil ca lucrand asa anapoda sa se construiasca atat de mult si sa se ofere salarii asa de bune??? Eu asta nu pot sa pricep.

    Productivitatea era de rasu curcilor dar:

    1. Orice familie noua primea gratis un apartament chiar si in orasele mari.
    2. Orice salariu din orice industrie care mergea a paguba din punctul de vedere al productivitatii oferea un salariu din care omul nu doar ca putea sa traiasca foarte bine ci putea sa si stranga, sa mearga in concediu etc. (vorbesc in special de perioada de dinainte de a incepe C sa stranga poporul in menghina pentru platirea datoriei externe). Unul din bunici imi zicea ca el cu salariul lui de sofer de camion putea sa isi cumpere vreo 20 de perechi de pantofi buni. (romanesti, dar buni)

    Daca aveti mai multe detalii va rog faceti lumina, poate intr-un articol viitor. Cu cat ma duce pe mine capul ceva parca nu se potriveste undeva. Hai sa o luam invers. Azi lucreaza mai putin de o treime decat atunci. Astia care lucreaza, au o productivitate excelenta comparativa cu cei de atunci, exporturile fiind incomparabil mai mari si mai dese. Totusi:

    1. Statul roman nu poate construi o amarata de strada comunala fara fonduri de la UE. Oricand e ceva de construit noi nu avem bani. E prea mult. E prea scump. Deci productivitate maaaare – dar nu avem bani, nu putem face mai nimic.
    2. Salariul multora este minim, undeva la 650 RON net. Ce poti cumpara astazi cu acest salariu? Ce puteai cumpara cu un salariu din aceeasi industrie in comunism?

    Intr-o discutie cu cineva mai batran ala o sa inceapa sa compare aceste lucruri care astazi cu o productivitate mare cu care ne laudam cu ce avea el(cu o productivitate mica) – si incepe sa rada de tine, pe buna dreptate.

    • 1. Nici gind sa primeasca gratis apartament. Ultimele constructii masive de blocuri au fost prin 1982. De acolo pina in 1989 nimic, Casa Poporului… Eventual gratis primeau o camera in caminul de nefamilisti al fabricii,
      2. Poate ca putea sa cumpere 20 de perechi de pantofi buni, dar asta numai nominal, teoretic. Pentru ca nu avea de unde sa cumpere acele perechi de pantofi. NU erau in magazin. La fel comparatia cu orice alt produs cu pret subventionat de stat. Teoretic putea cumpara X televizoare. Practic nu putea cumpara nici un televizor, pentru ca nu avea de unde , magazinul de televizoare era gol.

    • Corect, și din bursa studențească puteai să cumperi nu-știu-cîte beri. Și totuși, în anii ’80 raționalizarea se impusese ca măsura necesară, vitală pentru economie.

      Hai să o punem altfel. Da, teoretic putea să cumpere 20 de perechi de pantofi, că prețurile erau puternic controlate și de fapt perechea respectivă de pantofi costa de 40 de ori mai puțin decît ar fi trebuit să coste. Aveai de unde alege? Nu prea. Mă rog, detalii plictisitoare, ideea de a alege nu e foarte importantă, nu? Găseai de unde să-ți cumperi o pereche de pantofi? Nu chiar, pentru că nu existau produsele. Da, teoretic poți spune că se puteau face mai multe perechi de pantofi; dar nu se făceau pentru că productivitatea era aia care era. Economy is a bitch.

      Dar haide totuși să vedem niște lucruri:
      1) Primăriile pot construi străzi destule, chiar și fără fonduri de la UE. Unele o fac, altele nu.
      2) Și totuși salariul multora nu e minim, și ăia plătesc impozite pentru a susține încă o mare parte din populație, care e formată din pensionari și copii (educația se plătește tot din taxe). Nu toate salariile din comunism erau grozave, orientează-te spre CAP-uri să vezi ce bine plăteau ele.

      Și totuși, mă, se murea de foame și de frig în România comunistă. Cum de?

    • Deci ti se pare corect ca oricat de productiv erai sa-ti iei apartament ? Ala idiot sa aiba fix acelasi apartament cu ala destept. Da-o dracu de competie, traiti toti la fel tu-va muma in cur de “inteligenti” hapsani ce vreti casa frumoasa. imbracati-va la fel cu sarmani javre capitaliste. Sangele de comunist se spala greu ?

    • @George: eu nu am vorbit de corect sau incorect. Eu am vorbit doar de efectele pe care le astept de la o economie incomparabil mai productiva decat cea din comunism. Adica in comunism aveau o productivitate de melc comparativ cu cea de azi, dar reuseau sa ofere apartamente tinerilor si salarii (in marea lor majoritate) cu care puteai sa iti cumperi mai mult decat poti cumpara azi cu 700(din care daca ar trebui sa platesti chirie ai fi muritor de foame).

      Repet, nu vorbesc de meritat aici. Alea sunt alte hibe. Vorbesc de efectele economice care la o economie neproductiva se vedeau,…iar la cea de azi, superproductiva comparativ cu aia NU SE VAD.

    • Q, te înșeli, se văd. Dar ce alegi tu să vezi e faptul că cei care fac muncă de 700 de lei sunt plătiți 700 de lei și deci nu își permit prea multe. Bun, dar ai accepta să plătești pentru serviciile lor de trei ori mai mult ca să primească 2100 de lei pe lună?

    • 🙂
      @Dorin – in fabricile investitorilor “strategici” se platesc salarii de mizerie 600-700 lei + bonuri, conditii de kkt, nervi si stress inutil. Se produc in Ro componente electronice, televizoare, monitoare, piese de masini, cablaraie, ba chiar smartphoneuri si totusi… sunt platiti cu niste salarii ridicole. Stiai de exemplu ca Nokia a mutat din Ungaria in Romania fabrica doar pentru ca plateau mult mai putin aici? In Hu – cam echivalentul a 1000E iar in Ro aprox 200E. Este corect? Valoreaza munca lor atat? In Germania, aceeasi fabrica, se platea un salariu mediu de peste 3000E. Samsung lucreaza cam la fel sa stii.
      De ce se procedeaza asa? pentru ca oamenii oricum nu au altundeva unde sa lucreze si mai ales pentru ca statul isi baga picioarele, functionarii iau spaga si nu aplica legea.

    • Mie mi se pare foarte interesant cum apar calculele alea prin presa de zic – salariu mediu 2000 lei (cifra aproximativa, data ca exemplu). Culmea este ca astia fac calculele ca in clasa I – adica luam cel mai mare salariu si cel mai mic si facem media direct, asa da bine… in cifre.
      Nu este corect – varfurile trebuiesc taiate (cele mai mari si cele mai mici, 5%), apoi facuta o medie in functie de numarul de salariati cu intervale salariale etc etc. Este un model destul de complex pe care nu cred ca il folosesc cei care dau datele prin presa.
      Statul asta comunist inca isi bate joc de noi si cred ca e cale lunga pana cand o sa fie relativ ok.

    • @Mister_Q: Greşeala cea mai mare care o faceţi cu toţii este următoarea: DEGEABA PRIMEAI 2000 DE LEI, DACĂ NU PUTEAI CUMPĂRA NIMIC CU EI ! Problema mare era ca nu aveai pe ce cheltui acei bani, magazinele erau goale, mâncare ioc ! Asa că banii ajungeau la saltea si trăiai cu impresia că ai bani mulţi ! Ia să-ţi fi permis să cumperi atâta paine cât cumperi azi, alimente, mezeluri, cablu tv, televizoare, telefoane, etc ! Să fi văzut atunci cu câţi bani mai rămaneai !

  5. Eu, adica “comrade” vin sa iti pun o intrebare:
    Arata-mi un singur caz concret de om care a murit de foame sau frig pe vremea lui Ceasca.
    Legat de frig sunt de accord ca apartamentele erau, majoritatea lor, prost executate si erau reci iarna, dar pana la a muri de frig e cale lunga.
    Apartamente se primeau gratuit, cunosc personal un caz, vecinul a divortat de nevasta si statul i-a dat automat un apartament cu 2 camere. Omul insa s-a impacat cu nevasta si a dat apartamentul inapoi la stat, desi nu era obligat, a zis ca nu are ce face cu el….
    In Romania s-a produs inutil o gramada de lucruri, absolut inutile doar ca sa aibe oamenii un loc de munca. Sunt documentate multe cazuri de productie fara desfacere – mii de motoare electrice foarte proaste, depozitate direct in curtea intreprinderii, mii si mii de cantare produse pentru absolut toate celelalte fabrici – asa se face ca pe sectie la taicameu la uzina erau vre-o 4 cantare pe care nu le folosea nimeni niciodata.

    Pe langa asta s-au produs multe lucruri foarte bune, gen utilaje grele, masini (oricat de ridicol ni se pare azi Aro era la vremea lui o masina excelenta – fabrica a fost distrusa intentionat ulterior), avioane (sa te apuci sa construiesti de la 0 avioane – IAR 93, apoi 99, nu este un lucru usor mai ales ca era produs integral in Romania, inginerii de acolo proiecteaza sau sunt implicati in productie la Airbus, Aermacchi, Boeing, etc), diamante industriale (suna ridicol, dar aduceau cateva sute de milioane de $ anual, dupa revolutie, presele speciale au fost vandute la sume ridicole gen 2-3 milioane de lei, cand ele valorau sute de mii de $), etc etc etc.

    Nu stiu ce valoare de referinta au luat oamenii cand au calculat GDP. Se stie ca preturile erau reglementate de stat, cursul valutar era reglementat de stat, datele statistice erau customizate sa dea bine, deci este posibil sa fie mai mic, sau poate… mai mare. 🙂

    Pentru @George – oamenii care au o casa si ceva cat de cat de pus pe masa nu iti dau in cap pe strada, trimit copii la scoala, ii vaccineaza, etc etc. Overall, nu este un lucru rau, daca nu esti multumit, daca te simti super-inteligent atunci cu siguranta reusesti sa te descurci sa iti iei o casa sau un apartament mai mare, mai fain, mai exclusivist. Sa nu crezi ca toata lumea primea la fel apartamente, unele erau mai bune altele mai proaste… in unele era cald iarna in altele frig.

    Pantofi gaseai in pravalii, problema era ca erau doar 2-3 modele maxim, deci era oarecum inutil sa ai mai multe perechi de acelasi fel. Hainele la fel – culori inchise, sobre, cand mergeam in Ungaria la biszniz 😀 oamenii te recunosteau imediat dupa haine ca esti din Ro. Interesant este ca maicamea, croitoreasa, facea haine pentru export, frumoase, colorate, de calitate excelenta, cred ca inca mai am acasa pe undeva o pereche de pantaloni scurti “adidas” style.

    • Mă, poate tu ai o pereche de pantaloni scurți ‘adidas’ style, dar aia nu pentru că i-ai luat legal din comerțul românesc.

      De murit de foame, de frig? Păi ce, te lăsa Ceaușescu să știi de ce a murit unul sau altul?

      Repet, degeaba erau chestii făcute în România dacă erau chestii de slabă calitate care nu erau ok nici măcar pentru consumul intern.

    • Nu te lasa Ceasca sa stii, dar te asigur eu ca nu au fost asemenea cazuri, doar prin presa amatoare de scandal. Daca spui un lucru trebuie sa poti sa il dovedesti, daca nu poti inseamna ca nu e adevarat. Un caz foarte actual este cel a holocaustului – evreii ne acuza de niste crime absolut abominabile ca am fi foat atarnat evrei de carlige prin abatoare ca i-am jupui de vii, ca le-am scos intestinele si le-am facut cravata cu ele, ca am taiat sanii la muieri si asa mai departe, dar nu exista nici macar o poza, un raport al politiei, un martor credibil, ceva… nimic nimic! Ah… da exista actorul Mircea Albulescu (poate ii gresesc numele, nu stiu) care zice ca el a vazut personal asemenea scene! avea 4 ani… hm… credibil nu? In anii 50-60 se vorbea de approx 20.000 evrei deportati (atentie – deportati- potrivit documentelor) iar acum avem cifra de 400.000!!! cel putin!!!, pe baza unor estimari facute de niste oameni care nu au absolut nimic in comun cu istoria, statistica sau cercetarea stiintifica, riguroasa.
      Deci vreau – cifre, date exacte, surse credibile. Restul e can can mediadic, maculatura.
      Hai sa nu ajungem la situatii gen – ai caciula nu ai caciula? bataie tot primesti ca in bancurile alea cu ursul si iepurele.

    • Mișto. Le ceri în locul greșit. Dar tind să cred că cei care vehiculează astfel de cifre nu spun chiar prostii. Mă rog, cred că și tu vorbești despre niște lucruri care nu mai au legătură cu subiectul, deci e ok. Ai auzit că Michael Jackson a fost omorît de doctori?

    • @enzo: sursele exista, trebuie doar sa le cauti – nu doar sa le astepti si apoi sa le respingi. Nu e locul aici, la acest articol, dar daca autorul articolului imi permite voi prezenta pe scurt din surse care ar trebui considerate ceva mai credibile, mentalitatea romaneasca fata de evrei.

      1. Hannah Arendt

      “Inca din secolul al XIX-lea, antisemitismul romanesc era un fapt bine stabilit. In 1878, marile puteri incercasera sa intervina, prin Tratatul de la Berlin, si sa determine guvernul roman sa-i recunoasca pe locuitorii evrei drept cetateni romani- chiar daca ar fi ramas cetateni de rang secund. Nu au reusit si, la sfarsitul Primului Razboi Mondial, toti evreii romani- cu exceptia catorva sute de familii sefarde si a catorva evrei de origine germana- erau inca straini rezidenti pe teritoriul romanesc. A fost necesara intreaga forta a Aliatilor, in timpul negoierilor tratatelor de pace, pentru a “convinge” guvernul roman sa accepte un tratat al minoritatilor si sa acorde minoritatii evreiesti cetatenia romana

      Cititat din Eichmann la Ierusalim. Un raport asupra banalitatii raului (1964) postfata de Dinu Giurescu, trad. Maria Net, Bucuresti, Editura ALL, 1997, p. 208.

      2. Victor Neumann in Istoria evreilor in Romania. : “Romania a ramas intre ultimele tari europene in care evreilor li s-au acordat drepturi civile”

      Carol Iancu in Evreii din Romania de la excludere la emancipare: “antisemitismul in Romania din 1866 pana in 1919 a fost o adevarata institutie de stat, insasi temelia edificiului sau socio-politic, un fenomen propagat de sus in jos, de catre guverne care urmareau ruina totala a unei populatii muncitoare”

      Franta a acordat emanciparea evreilor in 1791
      Anglia in 1860
      Italia in 1866
      Austro-Ungaria 1867
      Germania in 1870

      Romania abia in 1923 adica dupa primul razboi mondial si la cererea puterilor occidentale!

      Nu stim in ce tara traim. 🙂

    • Mai incet cu Hannah Arendt si povestile ei propagandistice. Asa-zisul “anti-Semitism romanesc” este rezultatul santajului vest-european asupra Romaniei in formare.

      In realitate, pana in secolul XIX, Tarile Romane nu au avut evrei autohtoni, adica evrei care sa locuiasca de sute de ani pe teritoriul lor. Cam pe la mijlocul secolului XIX au inceput marile progromuri din Rusia tzarista si teritoriile ocupate de ea. Natural, un numar foarte mare de evrei s-a refugiat pe teritoriul principatelor, mai tarziu al Romaniei. practic este vorba de un val continuu de-a lungul a cateva decenii. Natural, acesti refugiati nu aveau cetatenie, asa ca sub actiunea miscarilor zioniste, foarte puternice in secolul XIX, puterile occidentale au decis ca Romania sa fie fortata sa dea cetatenie acestor evrei refugiati din Rusia. Romania era un stat mult mai fragil, in formare, deci usor santajabil in comparativ cu Imperiul Tzarist. Pe scurt, Romania a fost santajata sa resolve pe spinarea ei problemele create de progromurile rusesti prin “impamantenirea (acordarea cetateniei in lombaj modern)” refugiatilor evrei de pe teritoriul ei.. Evident ca acest lucru a creat un imens resentiment nu numai in clasa politica romaneasca ci si in populatie. In 1923 Romania nu a mai avut ce face si a cedat, ami ales ca acesti evrei, fosti refugiati, locuiau deja de decenii.

      Celor care ma vor acuza de anti-Semitism trebuie sa le spun ca unul din strabunicii mei era evreu refugiat din Rusia si a trait cu strabunica mea (de religie ortodoxa) o viata, au facut noua copii impreuna dar nu s-au putut casatori caci el nu avea acte.

      Evident ca Hannah Arendt si nici altii nu are curajul sa spuna ce a creat acest “anti-Semitism” romanesc.

    • Istorie cu detergent … singura problemă e că sângele pătează …

      Cum te aștepți să ai date exacte într-o țară atât de bine organizată ca România? Și în care marea majoritate a populației la momentul respectiv era în plus analfabetă? Și, mai ales, în condițiile în care majoritatea acelor crime au fost comise în teritorii ocupate de armată (Basarabia, Bucovina, Transnistria), acum cam 70 de ani de zile?

      Uite, vreau și eu date exacte – spune-mi te rog, precis, câți români au plecat din țară între 1990 si 2013?

      Ți-aș recomanda “The Great Big Book of Horrible Things” de Matthew White.

      Una din concluziile pe care eu le-am tras e că într-o țară care are o tradiție milenară în a face recensăminte, cum e China (din totalitarism, nu din alte motive), e mult mai ușor să estimezi un număr de victime. La polul opus, o țară/colonie cum e Congo Free State, e aproape imposibil. Dar asta nu înseamnă că atrocitățile nu s-au întâmplat.

      Uită-te un pic la masacrul din Odesa, de exemplu.

    • Nu cred ca Dorin a folosit neaparăt sensul propriu al expresiilor “a muri de frig” și “a muri de foame”. Dar eu știu caz în care iarna omul și-a pus cortul în casă și dormea în cort, cu 3-4 pături pe el, și cortul era încălzit cu o lumânare. Și nu are legătură cu faptul că blocurile erau făcute prost (cele făcute acum sunt probabil mai proaste), ci că centralele de cartier băgau căldură cu porția, o oră pe zi, nu apucau decât să dezghețe conductele…
      De apa caldă ce să mai zic, era la fel, cu program. Fă tu un duș cu apă rece, într-un apartament neîncălzit, iarna, și când termini o să zici “am murit de frig…”.

    • La mine situația era altfel – iarna una din camere era incredibil de rece (la nivelul gheață-în-casă) și ajungeam să dormim toți în bucătărie, pe care o încălzeam de la aragaz. Și nu, bucătăria nu era prea mare.

      Oricum, încerc să nu mai stau să parlamentez cu oamenii care iau sensul propriu al “a muri de frig”. Își demonstrează irelevanța în discuție prin interpretarea respectivă. Dar încep să mă obișnuiesc; mai am trolli care nu văd decît sensul propriu a ceea ce scriu, deci e ok.

    • Eu am auzit de sugari si copii mici care au murit de frig pe vremea lui ceasca. Al doilea fiu al meu, acum in varsta de 30 de ani, era cat pe aci sa fie unul din ei si a fost salvat in extremis. Evident ca pe actele de deces al acestor copii, mai ales nou nascuti si sugari, nu a scris ca au murit de “frig” ci de “pneumonii” sau “infectii respiratorii”. Dar mortalitatea infantila in iernile grele din perioada 1981-1989 a fost enorma. Acesti copii au murit literalmente de frig cand in apartamente temperatura era sub 8-9 grade iarna. Sugarii trebuie imbaiati zilnic ori acest lucru era o condamnare la moarte in conditiile cand temperatura in casa erau cateva grade. Moasa care ma vizita saptamanal in perioada cand copiii mei erau sugari imi povestea adesea de nou nascuti care ” au murit de frig”. Pana la revolutie, copiii mei au dormit iarna cu cojoc, caciuli, manusi, pantaloni si ciorapi de lana.
      Probabil ca in aceasta perioada au murit si multi batrani inainte de vreme, din cauza frigului din case..

  6. Cifre:

    1998 – Datoria totală (milioane euro) = 4,852
    Datoria ca procent de GDP = 16.80%
    Datoria pă cap de cocălar = 296 euro

    2011 – Datoria totală (milioane euro) = 44,675
    Datoria ca procent de GDP = 33.40%
    Datoria pă cap de cocălar = 2,050 euro

    (http://countryeconomy.com/national-debt/romania)

    Desigur, în 2012 nu mai avem cifra pe cap de cocălar, da’ vorba ta, aproximăm:

    2011 – Datoria totală (milioane euro) = 49,997
    Datoria ca procent de GDP = 37.80%
    Datoria pă cap de cocălar = 2,380 euro

    Ia să vedem ce cifre găsim pentru anul revuluției:

    189 – Datoria totală (milioane dolari) = 0
    Datoria ca procent de GDP = 0%
    Datoria pă cap de cocălar = 0 dolari.

    Oare măcar procentaju’ ăla nu-ți zice nimic?

    Da’ las’că la noi exportu’ duduie…

    Hauzi nea Dorine? De ce nu faci tu o comparație dă exporturi AZI cu ce exporta România pă vremea lui Cuza?
    Ori compară exporturile lui Ceașcă cu ale lui Carol Întâiu?

    Chestia cu exporturile… e că degeaba exporți dacă te îndatorezi – exporturile sunt variabile, datoriile le plătești.

    Și încă ceva: Ceașcă a strâns cureaua să PLĂTEASCĂ DATORIILE, în vreme ce azi strângem cureaua ca să ne ÎNDATORĂM și mai mult…

    Ori tu crezi că TVA-ul mărit e spre binele boborului?
    Ori taxele mărite?
    Ori concedieri la sectorul public?

    • Copilul, vezi că pierzi esențialul din vedere. Hai să ți-l zic eu, că ție îți place frumos, pă puncte.

      1) Datoria s-a plătit la 31 martie 1989. Cînd a venit iarna 1989 guess what: nu am avut nici încălzire, nici apă caldă iar pîinea era tot raționalizată.
      2) Vorbesc de productivitate, nu de exporturi, pentru că e importantă. Productivitatea arată capacitatea noastră de a produce bunuri, mai ales în perspectiva în care populația activă e MULT inferioară lui 1989.
      3) Productivitatea, fără datorii de plătit, însemna că tot ce produceau românii se putea întoarce la ei, să aibă pe masă, să aibă apartamente încălzite. Chiar în condițiile în care mai mulți munceau, asta nu a fost posibil, păstrînd condițiile de sărăcie lucie în care ne băgase tovarășul.
      4) Lasă, bă, bine că nu duduiau exporturile lui Ceaușescu, că uite în ce belșug trăiam. Foamea nu s-a terminat încă, și oamenii încă se chinuie să aibă un nivel de trai decent. Da’ tu, prost, de colo, crezi că ai inventat apa caldă cînd ai dat drumul la robinet.

    • Citat:
      “…1) Datoria s-a plătit la 31 martie 1989. Cînd a venit iarna 1989 guess what: nu am avut nici încălzire, nici apă caldă iar pîinea era…”
      Vorbim de pâine, apă caldă ori de export și productivitate? Primul tău punct e la nivel de “… da, da avea fiecare dă muncă și nu era crimă…” – doar pe invers.
      Vezi c-ai uitat să-l huiduiești pă tiran că a vândut 80 tone de aur, tot în contul de plătit datorii externe…

      “…2) Vorbesc de productivitate, nu de exporturi…”
      Dacă vorbești de productivitate, de ce menționezi termenul “export” de 8 ori, dar “productivitate” doar de 2 ori? Dacă tot e mai importantă, zic. Cum măsori tu “productivitatea”?
      Raportat la exporturi? La gdp? Dacă tot e importantă…

      “…3) Productivitatea, fără datorii de plătit, însemna că tot ce produceau românii…”
      Ăsta e un mod simplistic de a privi problema, ca să nu zic altceva.
      Hai să încerc și io o simplificare: ne-a crescut productivitatea de foo douăj’ de ori față de Ceașcă – estimezi tu – da’ ne-a crescut și datoriile dă sute dă ori – estimez io.
      Productivitatea e limitată de o mulțime de factori, în vreme ce datoria e limitată doar de creditori – îți dă ori nu-ți dă.
      Punct.
      Tu zici – ciocu’ mic, blegule, ia uite ce succesuri avem la productivități, lasă tu datoria la bănci și FeMei… alea nu contează.
      Eu zic că contează; ori poate tu crezi că statul român a mărit TVA-ul de plăcere? Ori fin’că a fost impus de creditori externi?
      Productivitatea pe vremea lui Ceașcă era cam tot ce e și azi, doar că în loc să se dea ajutor social, șomaj, carnet de revoluționar, alea… te trimetea undeva să semnezi condica – să ai un loc de unde să furi… err, pardon, loc de muncă, vreau să zic.
      Tot 5 milioane munceau efectiv – restu’ frecau menta.
      Productivitatea era tot aia.

      “…4) Lasă, bă, bine că nu duduiau exporturile lui Ceaușescu, că uite în ce belșug trăiam. Foamea nu s-a terminat încă, și oamenii încă se chinuie…”
      Eu n-am spus că se trăia bine ori că acuma oamenii nu se mai chinuie – asta spui tu, îmi bagi cuvinte-n gură, ceea ce nu-i frumos, nici corect.
      Eu am punctat doar că a considera exporturile în zone diferite de timp, fără să consideri datoria externă (la nivel macroeconomic, desigur), e atitudine juvenilă, ca să nu zic copilărească.
      Dacă vrei să faci comparații d-astea – în timp – ești fix ca și comuniștii care raportau “succesuri” referindu-se la 1938 – anul dă vârf economic burghezo-moșieresc – nici mai mult – nici mai puțin.

      Ia să mă duc să dau drumu’ la robinet, să văz dacă curge apă caldă – dacă da – se cheamă că am productivitate sporită.
      🙂

  7. Pingback: Ce nu inteleg romanii : Blegoo

  8. Pingback: Premiu Nobel : Blegoo

  9. De fapt (co)mu(n)iştii realizaseră “ceva” care nu mai poate fi repetat şi care compensa pentru toate lipsurile din punctul de vedere al unuia dintre ei: “aveau un grad superior de civilizaţie” (aşa cum înţelegeau ei cuvântul civilizaţie).

    Exemplu:

    Un comentac de-al lui Zoso a spus aşa: profii proşti, cu nota 2 la titularizare, erau la fel (se subînţelege: la fel de proşti, beţivi şi şpăgari) şi cu 20 de ani în urmă, doar că atunci elevii aveau ruşine şi acum nu au.

    Voia să spună: dacă elevul (erou al lui Mircea Sântimbreanu) ştia că are de-a face cu un prof dobitoc, care n-are habar să explice ceva la oră, n-arvea altă soluţie decât să înveţe robotic din carte. Când proful îl scoate la tablă îi măcăie lecţia dintr-o suflare fără să înţeleagă nimic din ea, îşi ia un 7 şi e mulţumit. Iar proful e mulţumit şi el că are rezultate acceptabile şi e pe placul tovarăşilor de la Partid. Şi tovarăşii de la Partid raportează şi ei că rata alfabetizării e de 99%, şi Tovarăşu’ Ceaşcă ţine şi el un discurs despre cum a progresat învăţământul sub Tovarăşa Codoi şi toată lumea e mulţumită. Chiar dacă toţi sunt la fel de proşti şi inculţi ca înainte.

    Dar elevul modern nu se mai mulţumeşte cu 7 şi cu stupizeniile “tovarăşului profesor”. El vrea 10, că altfel nu-i mai ia taică-său iPhone. Mai vrea şi imaginea de jmecher cu muşchi, că altfel nu îl mai bagă în seamă piţipoanca de colegă proaspăt mutată la oraş. Şi mai vrea şi teme pentru acasă puţine sau deloc, ca să nu-i consume timpul de stat la terase, ascultat manele şi făcut comerţ ambulant cu telefoane.

    Aşa încât se bate în parte cu proful, îl insultă, face scandal, fumează pe holuri, şi în cele din urmă mai dă câte o şpăguţă ca să îi fie uitate păcatele şi să-şi ia nota bună.

    Cam asta era în spatele lui “aveam bani, răbdam de foame că nu erau mărfuri, spuneam bancuri cu Bulă în şoaptă să nu ne audă Secu, dar era lumea mai civilizată şi mai respectuoasă”.

    http://1.bp.blogspot.com/-VKLkLSiN0XU/Tpn16WDufII/AAAAAAAAAFM/9NGgwlZrzNU/s1600/1969-2009.jpg

  10. Pingback: Un documentar despre Ceaușescu | dorinlazar.ro

  11. Pingback: Cum se scrie pagina românească în istoria războiului rece | dorinlazar.ro

  12. Bai, Dorinele, intamplator am dat de site-ul tau, cautand niste informatii, si, de curiozitate, am inceput sa citesc ce ai mazgalit tu pe foaia internetului. Si tot din curiozitate, am parcurs si niste comentarii de-ale cititorilor dumitale. Concluzia este ca sunt scarbita de propaganda jidoveasca pe care o practici! Esti un incult, dar cu ifose de intelectual, arunci efectiv cu niste cifre aiurea, dupa care, tragand linie, ne luminezi: “in comunism s-a murit de foamei si de frig.” Hai sictir, bai, baiatule, ca nu s-a murit nici de foame si nici de frig, cel putin nu in timpul lui Ceasescu, ci la inceputurile Romaniei comuniste, sub “obladuirea” jidoavcei, Ana Pauker, si a sleahtei ei de jidovi bolsevici. Ceausescu a dat de munca oamenilor, oamenii erau linistiti, profesorii, doctorii si inginerii erau respectati si platiti corespunzator, magazinele nu erau goale, erau pline de produse romanesti. A da, a fost greu o perioada, cat timp s-a achitat datoria, dar inainte de achitarea datoriei poporul a trait fenomenal de bine pe timpul comunismului ceausist. Si inca o chestie extraordinar de importanta: analfabetismul era eradicat (da, analfabetismul ala din perioada interbelica devenise ca si inexistent in timpul lui Ceausescu) si toti aveau serviciu. Ca nu aveai libertate de exprimare, adicatelea, nu puteai sa te duci sa strigi “jos comunismul, sus capitalismul”, ei da, asta era o mare “problema”! Iar dreptul de proprietate se incalca si azi, in capitalismul asta “minunat”!

    • Da, băi, Alisucă, se murea de frig. Camera în care dormeam eu iarna avea țurțuri de gheață prin interior. Shut the fuck up.

    • Da,se murea de foame,se murea de frig.Un vecin de al meu,in varsta,sotia bolnava,sotia a murit de foame si frig,batranul nu putea lupta sa apuce 1l de lapte (erau lupte pentru litrul ala ca la Rovine).
      Eram student,in aule sau in salile de curs si seminarii,profesorii ca si studentii,imbracati in palton,cu caciulile pe cap,cu manusile in maini.
      Nu era apa calda,nici rece uneori,gazele abia palpaiau,curentul se oprea din ora in ora.
      Un vecin de al meu,om fara multa scoala-asa cam ca Alis-zicea ca in timpul lui Ceasca avea bani avea de toate.El avea ceva relatii,ceva rude la tara,dar erau si oameni care nu aveau.Bani aveam toti dar iata de ce.
      Cheltuielile vecinului acum:
      -telefon mobil,el,sotia,fiica+telefon fix
      -factura curent
      -internet,cablu tv
      -cheltuieli mancare,imbracaminte
      -masina,combustibil pentru masina

      Cheltuielile in timpul lui Ceasca
      -telefon mobil-nu exista,cel fix era o raritate,stateai cativa ani la rand pana il primeai
      -factura curent era foarte mica pentru ca si consumul era foarte mic,era mai tot timpul oprit,nu aveau totusi tupeul sa iti ia bani pentru ceva ce nu-ti dadeau
      -internet,cablu tv-ce vorbesti straine,esti bolnav ? Tv doar 2 ore pe zi,asta cand era curent electric
      -cheltuieli mancare,imbracaminte-stateai la cozi uriase pentru niste adidasi (picioare de porc)sau gheare de pui,imbracaminte,dar ce facem aici lux ? Sunt convins ca daca ramanea comunismul la putere am fi trecut la o uniforma obligatorie toata populatia,ca in Coreea de nord.
      -masina ? Da,dara stepti 5 ani pana o primesti.Si benzina asa,mai pe sponci ,mai ratie ca de,ce-ti trebuie sa te misti.

  13. Pingback: Insuportabilii binefăcători | dorinlazăr.ro