Cei 4 fantastici (2015)

Franciza Fantastic Four nu este pentru cei care doresc să savureze un film în mod intelectual. Nu te aștepți la cadre Tarkovskiene sau la un univers Tim Burton. Nu, vorbim despre o franciză despre patru indivizi care se auto-denumesc „cei patru fantastici” și își fac costume cu numărul 4 pe tricou. Vorbim despre niște chestii care nu au sens și cu care e imposibil să te identifici – Fantastic Four e „pure, mindless fun”.

Așa că astea au fost așteptările cu care am mers la film azi. Sigur, așteptările mi-au fost încurajate de câteva review-uri ale unor oameni invitați la film înainte de lansare. Și am găsit un film care mi-a întrecut așteptările pe deplin.

Imaginați-vă un Ed Wood cu buget de Michael Bay. Fantastic Four ar trebui să devină noul „Plan 9 from outer Space”. Singurul motiv pentru care Fantastic Four nu e un film legendar este că nu există o viziune regizorală precum a marelui Ed Wood sau Uwe Boll.

Să comentez de ce? Desigur. Omul rău este Victor von Doom, Un fel de Vasile Genocid sau Gheorghe Infamul, da? Omul ăla e predestinat prin nume să fie rău. Apoi… gah… Reed, copilul de știință care inventează teleportarea cu câțiva magneți și circuite electrice și mai are nevoie de un convertor cu care aruncă în aer rețeaua electrică a întregului cartier. Fără niciun pic de autoironie astfel de personaje apar pe ecran și construiesc ceva care pare promițător. Pentru vreo 20 de minute, ai impresia că filmul ar putea fi ceva, până când se inspiră din capodoperele Boll-iene și eșuează replică după replică, minut cu minut. E un film care se degradează până ajunge o glorie a penibilului, moment în care îți dai seama că ai fi preferat să crezi în continuare că negrul ăla de la început chiar credea că are o fiică albă-imaculată. Îți dai seama că e un film care nu are nici măcar un minim simț al umorului, să se auto-ironizeze. Nu, e un film dezastruos, dureros, stupid.

După filmul ăsta îmi vine să revăd Bloodrayne sau Dungeon Siege, capodoperele Boll-iene. Orice, numai să-mi șterg de pe retină rușinea de a ajunge la acest film.

Bun, pe final o notă pentru toți bloggerii care s-au apucat să laude filmul. Mă, de-asta sunteți considerați niște pișcotari jenanți, niște nevertebrate ieftine, niște amibe nesătule. Pentru că nu aveți un minim de respect față de cititorii voștri și lăudați niște lucruri mizerabile dacă vă luați mita. Jenant, mă, jenant. Bine măcar că am identificat oamenii pe care să-i scot din reader.

PS: Dacă vreți un film adevărat, încercați MegaShark vs. Giant Octopus: