Cele mai multe victime ale abuzului domestic sunt bărbații

Într-un studiu făcut de CDC (Centrul de control al bolilor din SUA, Center for Disease Control), un studiu publicat prin 2012, s-a relevat că în materie de abuz domestic, bărbații sunt victime în peste 50% din cazuri.

Sigur, problema e că nu îi vezi tumefiați de la o bătaie plină de sadism. Nu, perversiunea abuzului domestic asupra bărbaților e că produce traume psihologice pe care medicii legiști nu le pot constata și dovedi. O imagine cu Alexandra Stan plină de vînătăi e mai grăitoare decît imaginea pe care o lasă în spate femeia care își chinuie în fiecare dimineață soțul cu mofturile ei care ajung în absurd. Omul ăla, distrus mental în mod metodic, chinuit zi de zi, pare întreg, pare normal, poate să zîmbească și poate chiar și să rîdă (controlat, ca să nu o deranjeze pe madam). Omul ăla, chinuit o viață întreagă, va ajunge, poate, să o lovească pe consoarta lui. În momentul acela, hulit de întreaga societate, va deveni parte din pogromul contra violenței domestice care îl va trata (pe drept, în cele din urmă) ca pe o sursă de abuz.

Confortul psihologic nu e văzut ca o prioritate în România; cel puțin două milioane de români suferă de depresie și, probabil, pe restul nu i-a întrebat nimeni nimic. De aceea mă întreb ce rezultate ar avea un studiu similar studiului CDC în România. Care ar fi rezultatele? De la „mă bate de dragul meu” la „mă toacă nervos zi de zi” – cîți dintre oamenii ăștia ar considera justificată ideea că sunt victime ale violenței domestice?

De aceea scriu articole ironice în momentul în care Emme Watson vin să țină discursuri puternice despre cum bărbații ar trebui să le sprijine pe femei. Pentru că și noi, bărbații, suntem parte dintr-un univers în care putem purta cu toții eticheta de victimă. Pentru că văd prea multe cupluri în care violența e înfundată, răbufnirile apar la fiecare pas într-un ton de voce și o îmbufnare, într-un șantaj emoțional sau un cerșit de atenție din partea unui om care devine sufocant. Relațiile alea continuă; ele chiar sunt relații model. Și oamenii suferă, și suferă pentru că ideea unei despărțiri pare imposibilă.

Și cel mai des, motivul pentru care oamenii nu pot ieși din cercul vicios al violenței domestice este economic. Ăsta e motivul pentru care tot spun că nu, nu statul trebuie să facă ceva în direcția asta, ci statul ar trebui să aibă grijă ca oportunitățile economice să fie acolo. Pentru că doar prosperitatea îi poate face pe oameni să iasă din cercul acesta vicios. De-asta, nu socialismul comunistoid à la 1984 al feministelor poate salva oamenii indiferent de sex de violența domestică, ci capitalismul à la Adam Smith și Ludwig von Mises.

Este mult de vorbit pe subiectul acesta. Nu am atins subiectul violenței fizice la care sunt supuși bărbații (vezi poza de mai jos), cum ziceam, subiectul e vast, atît de vast încît încercarea de a atinge toate aspectele mă face să mă retrag umil și să închei aici. Poate cu o idee de final.

Motivul pentru care detest cu toată ființa mea feministele este faptul că singurul lucru pe care îl fac e să legitimizeze sexismul. Feminismul de azi este un sexism, este o discriminare. Faptul că ‘și bărbații suferă’ nu modifică problema. E nevoie de ‘awareness’? Sigur, [ironie]să mergem să dansăm languros în mall ca un manifest contra femeilor cicălitoare[/ironie]. Ideea e că problema violenței domestice trebuie să nu mai fie compromisă de feministe, pentru că e o problemă reală care nu poate fi adresată monosexual. Nu apartenența la un sex produce violența domestică. Fenomenul e, din păcate, destul de uniform distribuit în societate.

PS administrativ: cum am discutat, comentariile rămîn închise. Din punctele de vedere obtuze care pot fi generate de postarea asta a mea și cele anterioare, am decis să nu supun cititorii interesați de subiect la polemicile neargumentate și adeseori pe lîngă subiect ale celor care comentează pentru a cere atenția. Și îmi cer scuze celor care chiar vor să vină cu comentarii inteligente și care să aducă valoare.

Putem duce discuția asta pe facebook. Am organizat deja o pagină a site-ului, și comentariile sunt binevenite acolo. Dacă tot sunteți acolo, puteți să urmăriți și ce se mai întîmplă pe pagina respectivă, pe care plănuiesc să o hrănesc cu toate informațiile relevante blogului meu.