Cele trei Românii care nu s-au unit niciodată

Azi e ziua Marii Uniri. Mulți dintre noi nu știm foarte mult despre Marea Unire; cei mai bătrîni dintre noi își amintesc ceva vag, prin 1918, dar nu cunosc nimic mai departe de propaganda comunistă – ceilalți știu doar că e zi liberă, și cam atît.

Zi liberă, numai bună de corupt cu dezbateri viguroase însoțite de proteste violente.

Vroiam să mă întorc acasă dezamăgit că în oraș nu se celebrează 1 Decembrie. Luminile sunt stinse, lumea tăcută, toată lumea se comportă ca atunci cînd eram mici și ne chinuiam să ne comportăm normal ca să nu se prindă părinții că am făcut o mică mare boacănă.  Orașul e tăcut, nimic important nu se întîmplă, doar în aparență.

Pentru că între timp afli că în Brașov, 300 de persoane au demonstrat. De ce? Demonstrație de sprijin pentru Timișoara. Și deodată îți pui întrebări. Ce demonstrație la Timișoara? De ce? Adunînd lucrurile din mai multe surse, afli că ăia răi au făcut o alianță să salveze națiunea de mîna ăluia rău, și stai strîmb încercînd să judeci drept, ca să afli care e adevărul?

Ne aflăm în situația privilegiată de a putea fi ignoranți la adevăr. De fapt, cel mai bun lucru pe care un om cu mintea la cap e să stea și să nu se întrebe ce se întîmplă – să meargă cu ideile pe care și le-a format deja.

Pentru cei care vor să meargă mai departe cu părerea mea, continuați lectura. Pentru ceilalți… felicitări, oricare ar fi alegerea făcută.

Am stat, ca prostul, să văd cine și despre ce vorbește. Dezbaterile în România sunt unilaterale, și fiecare jucător e acum aliniat, gata de dezbatere viguroasă.

Pe Antena 3, o dezbatere echidistantă, cu toate părțile implicate prezente: Vrînceanu Firea – moderator, Gușă de la PIN – susținător al lui Geoană, Orban de la PNL – care cere expres să fie numit pe față susținător al lui Geoană, plus un individ de la Ziarul financiar care probabil se rătăcise de la altă emisiune prin studio. Pentru o paralelă sugestivă , imaginați-vă o dezbatere despre Timișoara pe 20 decembrie ’89 avînd ca și participanți pe Nicolae Ceaușescu, Elena Ceaușescu, Iulian Vlad și Postelnicu.

De partea cealaltă, Hotnews sau B1 Tv ridică miza, și susțin demonstrațiile. Decembrie, în mintea românilor, sună anti-comunist, miroase anticomunist, simte anticomunist. Vocea poporului, B1, OTV sau Hotnews, e alături de bobor. Aici, jurnaliștii sunt echidistanți – ei sunt a patra putere în stat, cîinele de pază al democrației, și latră echidistant înspre denunțarea unor fapte reprobabile stîrnite de sfidarea PSD-ului adunat cu PNL și PNȚCD (CINEEEEEEEEEEEE?).

De cine să mai asculți? Dacă îl asculți pe fiecare în parte, fiecare are dreptate, și fiecare se înșeală – fiecare glăsuiește bine și fiecare înșeală. România mogulilor are dreptate să lupte cu tendințele autocratice și ale unui marinar scandalagiu și bețiv care sub nici o formă nu ne poate reprezenta în lume și să lase o urmă de demnitate în urma lui. Pe partea cealaltă, România boborului prezintă argumente corecte ce lovesc necruțător în România coruptă a mogulilor ce stăpînesc mass-media și propagă o singură opinie, cea a mogulilor, evident.

O chestie pe care am învățat-o în ultima vreme e să am încredere în instinctele mele: cînd lucrurile sunt prea complicate, și nu știi ce să crezi, nu trebuie să crezi nimic. Lucrurile nu au nevoie să fie complicate, nu sunt complicate, iar adevărul e întotdeauna cea mai simplă variantă conform principiului cunoscut sub numele de ‘Briciul lui Occam‘ (Occam’s razor). Brici pe care ajungem să-l folosim și de această dată.

1 Decembrie. Nimănui nu-i pasă de ziua națională – în schimb, campanie electorală și acest moment trebuie speculat. Tabăra lui Băsescu folosește singura carte pe care o are la îndemînă: comunismul PSD-ului, care acum pare legitimizat de asocierea PNL-ului. PSD + PNL + PNȚCD (CINE???) semnează un contract prenupțial ce nu va fi respectat de nimeni, la Timișoara – singurul loc unde lumea știe ce e ăla PNȚCD. PDL speculează momentul, și pornește o contrademonstrație la Timișoara, contrademonstrație care ajunge să fie secondată și deci legitimizată de cetățeni onești. PSD-ul își arată colții, iar televiziunile discută despre flori, fete sau băieți, dar în nici un caz despre ce se întîmplă la Timișoara. Televiziunile, altă dată în mare foame de evenimente, arată că nu mai caută evenimente, și preferă să meargă cu grila gata făcută. Între timp, toate canalele media intoxică într-o direcție sau alta.

Adevărul e că 1 Decembrie 2009 a fost doar o altă zi din campania electorală. Și foarte puțini mai știu că a fost și altceva. Google, în schimb, și-a amintit.

Și-au amintit, poate, și alții. O a treia Românie. Cei care rezonează la scandările anticomuniste, dar nu uită că Băsescu e cel care a condamnat cu jumătate de gură comunismul, nu a creat decît scandaluri și în cele din urmă nu e decît un comunist prăfuit, iar Geoană nu e decît imaginea diplomată a FSN-ului – un Ion Iliescu apretat, la costum. O Românie care nu poate să nu se întrebe de ce totuși televiziunile nu au zis nimic despre Timișoara – poate așteptau niște oameni de bine să vină să facă curățenie și să planteze niște flori? O Românie care nu e reprezentată în aceste alegeri, care nu urăște pe niciunul din candidați mai mult, dar nici mai puțin, care va avea probleme mari de conștiință în alegerile de anul ăsta, pentru că au de ales între dictatură și dictatură. O Românie care nu va fi mulțumită cu rezultatul alegerilor, oricare ar fi acesta. O Românie care nu se mai unește cu celelalte două, și așteaptă să mai crească suficient cît să fie și ea reprezentată în niște alegeri corecte.

O Românie care are un conflict ireconciliabil cu FSN-ul reprezentat de două ori în alegerile acestea. O Românie care nu uită nici 15 noiembrie ’87, nici 16 decembrie ’89, nici martie ’90, nici iunie ’90, nici toate mineriadele.  O Românie care, cred, o să aleagă singura opțiune viabilă:

Because fuck everyone else!

Comments

Cele trei Românii care nu s-au unit niciodată — 5 Comments

  1. Eu cred că toate astea au fost uitate. Le mai aducem noi aminte din când în când. Mai ales ca elctorat, mintea românului e extrem de scurtă:)

    • No, ăștia ca noi care nu uită se vor aduna, încet, încet, și poate o să reușească ceva. Și chiar dacă nu, trebuie să păstrăm optimismul în minte 🙂