Chestii din internet

Câteva zăpăcenii de care am mai dat zilele astea.

În România încă nu am învățat să scriem corect românește. Zilele astea am avut deosebita plăcere de a face o rezervare la Astra Transcarpatic; pentru că numele meu are totuși un semn diacritic în el, am fost întâmpinat cu acest mesaj:

De ce? Ok, am înțeles, îmi exemplificați că nu folosiți nici voi diacritice pe site, poate vă simțiți prost că eu folosesc. Dar de ce să îmi ceri să introduc textul fără diacritice? Nu există niciun motiv tehnic pentru care aceasta să fie o limitare reală. Nu în 2019.


Google amenința că va închide Google News dacă europenii dau drumul la o directivă care introduce o taxă pe link (nu e adevărat). Încep să înțeleg de unde își iau știrile despre modificările astea legislative cei de la Google – de pe luju.ro. Și pentru că sunt o sursă foarte bună de informație pentru ei, mi-i recomandă și mie.

Și nu înțeleg de ce. Absolut nimic din ce am făcut pe net nu are vreo legătură vagă cu luju.ro sau cu ce se întâmplă în politica românească sau justiția românească. Poate acum vreo doi-trei ani, da, dar acum? De ce aș fi interesant fie în luju sau Kövesi?

Și treaba asta e foarte deranjantă pentru că îmi bagă isterie în viață când eu nu am nevoie de așa ceva. Dar, mai ales, mă întreb cum a ajuns Google la concluzia că m-ar putea interesa ceva de pe un site numit „luju”? Serios?

Ok, că eu pot să fac selecția, dar câți știu să facă selecția? De ce trebuie eu să-i filtrez toate mizeriile? Dacă nu sunt capabili să facă o selecție editorială serioasă, de ce se mai bagă să facă ceva, orice? Așa că și în prezența, și în absența directivei EU, poate ar trebui să se desființeze Google News.


Am aflat care e faza cu TikTok, începusem să aud de el din din ce în ce mai multe locuri((băi, da, e corect „din din”, să mă băgați în manualul de gramatică!)) . Problema noastră e că acum luăm în serios orice jucărie a copiilor, și o transformăm într-o chestiune gravă. TikTok nu e nimic deosebit – nimic mai rău sau mai bun ca n-șpe mii de alte lucruri. Dacă lumea acționa la fel de tare pe vremea mea, vedeam reclame la service-uri auto pe canalele de IRC unde intram la agățat prin 2000.

Că Facebook a avut probleme cu faptul că le-a dat bani unor oameni să țină niște trackere care să colecteze într-una informații de pe telefonul lor nici nu mă mai miră; ba chiar îi admir un pic că, spre deosebire de alții, au plătit oamenii ca să li se monitorizeze viața. În sfârșit, „fii plătit ca să faci browsing online” a devenit realitate cu Facebook.

Uneori pare o luptă cu morile de vânt să încerci să păstrezi niște drepturi precum dreptul la viață privată sau la intimitate, pentru că oamenii sunt super-grăbiți să își dea drepturile astea pentru șansa de a afla ce personaj din Beverly Hills 90210 sunt. Sau, dacă ești Bezos… Habar nu am.

Sper doar că la un moment dat oamenii se vor întreba: „am intrat pe acest site, de ce trebuie să accept cookies?”. Inclusiv acest site vă cere să acceptați niște cookies, și habar nu am de ce. Poate cândva o să am timp să muncesc și la chestia asta, nu doar la ce-mi cer alții. Mă rog.


Am ascultat ultimul album al Arianei Grande, „thank you, next”. Tipa are o voce excelentă, și albumul nu sună deloc rău, dar fiecare piesă pare copiată ca idee melodică după ceva ce s-a mai făcut. Așa că dacă ascultați albumul Arianei și vi se pare că îl ascultați pe Gotye, e doar o impresie.

Dar vorbind de muzică, am ascultat și albumul lui Cardi B, cel care a luat în premieră Grammy-ul pe Hip-Hop. Nu e rău, deși m-am săturat să mi se spună cât de tare e Cardi B chiar de către Cardi B (Hint: ea sugerează că e foarte tare, poate chiar cea mai tare). Dar, chiar dacă nu e rău, nu e nici bun. Și există albume hip-hop mai bune în anul ăsta, ba chiar și în România au apărut câteva albume mai bune de hip-hop decât albumul ăsta. Ce vreau să zic e că probabil îmbătrânesc și devin din ce în ce mai conservator. În fine, Grammy-ul vroia să facă ceva pentru femei, așa că this is Cardi, Bitch!


Am ascultat podcastul „Zest”, făcut de Sabina Varga. Vă recomand în mod deosebit interviul cu Teodor Tiță, e excelent cap-coadă. Acum, pentru că Sabina încearcă să facă un podcast despre scris cu scriitori, ceea ce se întâmplă e că ea însăși pare foarte ștearsă în discuțiile din podcast. Singurul punct de originalitate al Sabinei e, din punctul meu de vedere, și punctul cel mai slab al podcastului: întrebarea standard pe care o pune tuturor invitaților. Ea însăși pare cumva demoralizată de măreția invitatului; sper însă că după o vreme lucrul ăsta se va schimba. Altfel, podcastul e bun ca idee, și selecția invitaților a fost până acum chiar bună.