Cronicile Narniene

Am terminat chiar azi dimineaţă de citit ultima carte din ciclul Narniei, şi ţin să zic cîteva cuvinte despre el.

În primul rînd nu vă aşteptaţi la texte de amploarea Stăpînului Inelelor, să zicem. Apoi tonul este total diferit – se adresează copiilor, copiilor în mod direct – este o carte pe care eu aş fi citit-o prin clasa a V-a, să zicem.

Ce e interesant la scrierile lui CSLewis este componenta socială care poate scăpa uşor din ochi, pentru că sunt întreţesute în mod extrem de subtil cu povestea propriu zisă. De exemplu, la sfîrşitul “Jilţului de argint” Lewis spune ceva de genul: “şi pentru că Directoarea nu mai era bună au făcut-o Inspectoare ca să aibă grijă de ceilalţi Directori, şi pentru că nu mai era bună nici pentru asta a ajuns în Parlament unde stă şi acum”. O ironie superbă la adresa unui sistem de valori dat peste cap. Într-un fel îl pregăteşte pe cititorul lui – astfel de cazuri ar trebui văzute cu zîmbetul pe buze. Sau felul foarte subtil în care vorbeşte despre teme grave precum trădarea, minciuna, şi chiar viaţa după moarte – cercul din interiorul lumii ‘de dincolo’ care e mai mare decît al primei lumi… şi tot aşa. Nu vreau să vă stric surpriza, totuşi, vă recomand doar să le citiţi… şi să îmi spuneţi şi mie părerile despre cărţi.

Comments are closed.