Cinci sau Zece

cinci-ouaÎntotdeauna m-a mirat lipsa de flexibilitate a vînzătorilor români și nu mă refer aici la inflexibilitatea legată de preț. Pe aceea pot să o înțeleg, uneori pur și simplu nu pot lăsa la preț pentru că nu e produsul lor, pentru că marginea de profit e prea mică, etc. E problema lor, la preț.

Vorbesc însă despre altceva. Ați încercat în magazinele românești care vînd ouă ‘vărsat’ să cumpărați 6 ouă? E o experiență foarte interesantă ce-ți schimbă viața complet. Cam așa am pățit eu de dimineață, cînd punga de ouă din imagine mi-a fost oferită cu mult aplomb cînd am cerut 6 ouă de la un magazin de prin apropiere.

Eu: Dar aici sunt cinci
Vînzătoarea: Da, cinci.
E: Am zis șase.
V: (uimită) Nu avem șase ouă.

La punctul ăsta m-am blocat. Evident, a luat punga de cinci ouă dintr-o zonă în care avea multe astfel de punguțe preambalate. Mă uit la ea, și nu-mi vine să cred. O întreb să mă asigur:

E: Păi celelalte nu sunt ouă?
V: Da, dar nu vindem șase ouă.
E: De ce?
V: (se oprește și mă privește nervoasă) Pentru că nu se poate. Cinci sau zece.
E: De ce?
V: Că așa le vindem.

La punctul ăsta țin să menționez că în momentul în care o deranjam ea desfăcea niște cofrage cu ouă și le punea în pungi. Mi se pare esențială ironia faptului că în timp ce vorbea cu mine ambala ouă, din cofrage de 36 de bucăți. Nu 35, nu 30 și nici 40. Femeia își apăra ca un cerber dreptul de a vinde ouă numai cîte cinci sau cîte zece. Cînd mergeam să plătesc (în alt colț al magazinului, o aud pufnind către o colegă: “Auzi, tu, șase ouă. Cine folosește șase ouă?”

Of, of, tineretul din ziua de azi…

Comments

Cinci sau Zece — 16 Comments

  1. Eu am luat astăzi, din coincidență, tot 6 ouă, dar a desfăcut punga cu 5 ouă și a completat. Probabil că pe mine mă cunoaște vânzătoarea!!!!!!!!

  2. 5 oua = 2 lei, 10 oua = 4 lei (sau cat or fi ouale). De ce sa inmulteasca numarul de oua cu pretul pe bucata cand poate numara pungutele mici de 2 lei sau cele mari de 4 lei si gata. E lene in stare pura, nu lipsa de flexibilitate.

    • Ah, nu. Am mers să plătesc și m-a costat vreo 7.25 ce am cumpărat (că mai era un pic de brînză). Deci nu cred că e asta.

      E totuși lipsă de flexibilitate; la fel se întîmplă și cu multe alte lucruri pe care vînzătorii nu au curaj să le desfacă (pentru că așa a zis patronul). Mai ales tipa care m-a servit, care era o babă comunistă de care mi-era frică să nu mă ia la rost că nu am șapcă.

  3. E vorba de matematică. Uite, dacă ți-ar fi dat ție 6 ouă dintr-un cofraj de 36, ar fi rămas cu 30. Și pe urmă cum le împărțea la 5 sau 10 pe alea?!

    • Întîmplător aici și la mine din cinci m-am ales doar cu patru, că unul era gata spart (și deja se stricase) 😀

      Oh, dar pe-acolo cred că trăbe carton, și fără cod de bare mă-ndoiesc că există ceva?

  4. O găină jumate face într-o zi jumate un ou jumate. Șase găini în șase zile câte ouă fac?

    Scuze, off-topic 🙂 (și exercițiu de diacritice în același timp de tabletă).

  5. Dacă eram în locul tău, eu îi spuneam respectos să și le bage în fund, iar apoi plecam. Cu nesimțitele astea nu se poate altfel. Nesimțirea și tupeul lor jegos atinge cote alarmante…

    Nu contează că prin simplu fapt că tu mergi și cumperi de acolo, tu le asiguri traiul zilei de mâine, ele nu realizează asta. Ele nu realizează că în fața lor pot avea un om cu mai multă școală decât au ele ani de muncă, pentru ele atât contează – tu ești prostul care vine regulat și cumpără câte ceva. La ultima pățanie similară, i-am tras o înjurătură la vita care mă trata ca pe un gunoi. Știu că nu a fost cea mai bună atitudine, dar uneori ajung să te scoată din pepeni, rău de tot.