Citește românește, da’…

Ați auzit de campania făcută de ministerul culturii, „Citește Românește”? E cam aceeași campanie care se face de vreo 10-20 de ani – românul citește puțin și numai prostii, și suntem siguri că putem rectifica asta!

Două probleme cu asta. Întrebat zilele trecute ce cărți românești, altceva decât SF, ar merita citite, nu am putut răspunde mai nimic. Am recomandat cartea Marei Wagner și, cu foarte multă reluctanță, locul unde merg compunerile școlare să moară, „Inocenții” Ioanei Pârvulescu. Pentru că îmi e greu să recomand altceva, și faptul că a trebuit să pun pe listă un roman care mi-a displăcut teribil trebuie să zică ceva.

Se scrie prost, dar mai ales nu se compensează în alte direcții. Cartea românească e scumpă și proastă, și treaba asta nu s-a schimbat cu această campanie și 15% reducere din prețul de catalog.

Și lucrurile s-ar putea rezolva foarte simplu cu a doua problemă pe care o amintesc. Cea care m-a întrebat nu e din România. Ar fi vrut să cumpere o carte electronică, că nu livrează emag-ul la ea acasă. Și a făcut greșeala de a cumpăra o carte de la Humanitas. Știți ce vinde Humanitas? Niște PDF-uri amărâte, protejate cu cea mai aiurea soluție anti-utilizator. O soluție pe care o vând de vreo 10 ani, timp în care societatea din jurul lor a trecut de la Nokia 3310 la Samsung Galaxy și iPhone. În loc să stea cu mâna întinsă, în loc să dea bani pe articole publicitare în care-și plâng de milă că românii sunt proști și nu le cumpără produsele de proastă calitate, poate că ar fi fost un moment bun să lansezi o soluție de vânzare a cărților în format electronic.

Știu motivul pentru care nu se vinde carte electronică. Se fură. Se fură enorm în România. Nu e ca și cum le-ai dat alternative reale. Cum a apărut băiatul ăla cu bookster-ul i-ai dat în cap, lumea se roagă de tine să vinzi electronic și tu îți bați joc de client dându-i niște PDF-uri în scârbă. Da, PDF-urile sunt o idee foarte proastă, de-asta Amazon nu vinde PDF-uri cu beletristică, pentru că nu există niciun motiv să facă asta. Nu poți redimensiona, nu poți citi un PDF în mod acceptabil pe un ecran mai mic sau cu rezoluție mai slabă. Nu există nicio virtute a formatului PDF care să-l avantajeze pentru folosirea în vânzarea de carte electronică.

Degeaba facem campanii cu „citim românește” dacă facem cărțile scumpe și inaccesibile. Degeaba facem campanii dacă nu intrăm în secolul XXI cu vânzarea de carte. Suntem în secolul ăsta de 20 de ani, de ce ne purtăm de parcă am rămas în secolul XIX, contemporani cu Eminescu?

Aș spune că pentru că e mai ușor de furat așa cum știai s-o faci din trecut, e greu să te adaptezi la epoca nouă, doamne feri, poate ajungi să vinzi cinstit carte. Dar ar fi o răutate. Așa că la ce bun?

Cerșetoare în Tesalonic

5 Replies to “Citește românește, da’…”

  1. Mihai Maruseac

    Spot on.

    Ca recomandări de carte românească, încearcă “Ziua în care am învățat să zbor” de Alina Șerban

  2. Ioan Mîțiu

    Ah, unul din subectele care ne doare. 🙂

    Strict la partea cu cartea electronică: bun, scoți carte electronică dar ce folos? Eu am avut cartea scoasă în format electronic ( și epub și mobi ) și tot degeaba. Asta ca să nu mai zicem că pe Amazon/Kindle nu poți încărca nimic în română. Chit că promit în stânga și în dreapta de doi-trei ani tot nimic.
    Referitor la subiectul mai larg al literaturii române contemporane, aici ar fi muulte de zis. Mai ales că întâmplător l-am văzut și “de pe cealaltă parte”. 🙂
    Ca părere pur personală principala problemă a “pieței de carte din România” e că nu există instituția editorului. Sigur, cu numele există și sunt multe somități în domeniu care pretind că se pricep la așa ceva dar în practică… Dumnezeu cu mila.
    Și pot argumenta acest lucru din experiența personală: am făcut virtual tot ce a fost posibil să găsesc un editor/revizor competent deoarece eram conștient că e acută nevoie de așa ceva ( majoritatea autorilor pe care îi știu/am apucat să vorbesc nu consideră necesar acest pas ci mai degrabă o sâcâială peste care trebuie trecut cât mai repede – dar asta e altă discuție ). Finalmente am plătit din buzunarul propriu nu una ci două persoane să facă editare – ca-n bancul cu Chuck Norris. Ceva, ceva s-a îmbunătățit la calitate dar tot nu am ajuns la ce speram. Poate sunt eu prea perfecționist dar cum încerci să bagi un pic de rigoare s-a sfârșit. Sunt obișnuit să-și facă munca pe jumate/sfert fără pic de organizare și cam cea mai mare performanță e că folosesc “Track differences” în Word. Cum i-am luat un pic mai inginerește, cu cicluri de iterație de revizie dedicate pe categorii ( subiect, personaje, descrieri etc ) + fișiere Excel pentru urmărit modificările propuse/dialogurile personajelor i-am terminat psihic. Și după 5 ( cinci ) cicluri de iterație am cedat și eu psihic și am zis “asta e, mai mult de atât nu duc”. Mai rău, nici nu-s obișnuiți să dea un feed-back onest și real – se ascund după apropouri alambicate și referințe culturale, la romane care probabil i-au terorizat în facultate ș.a.m.d. Deși un editor cu adevărat bun ar trebui în primul rând să fie riguros, bine organizat și să “cunoască piața/cititorii” iar nu figurile din capul altor scriitori.

    Gata – m-am defulat destul. 🙂
    La final doar am doar ceva de adăugat – sunt două tendințe/abordări care sunt cancerul literaturii române actuale. Cancer de cancer, nu altceva.
    1. obsesia cu “realismul magic” – pe care o regăsești începând de la onor Cărtărescu și până la cel mai umil emul dintr-un cenaclu literar de provincie. Toți se visează al doilea Gabriel Garcia Marques. De fapt upgrade-ul scriitorului columbian. Și asta de două-trei decenii încoace. Deși, realist, nici unul nu a fost în stare să înjghebe vreun “mitologism autohton coerent”.
    2. hiperfolosirea tehnicii de tip “flow/stream of consciousness”. Personal nu îmi amintesc să fi văzut mai mult de patru-cinci cazuri în general în literatură în care să rezulte ceva onorabil din astfel de abordare – și aici includ în primul rând pe Proust, pe care l-am citit în adolescența dar de care acum nu-s convins că aș mai avea nervi să-l parcurg ;). În literatura română nu-mi amintesc de vreun exemplu cât de cât decent ( parcă era o nuvelă de Gala Galaction dar nu-mi mai aduc aminte numele ei ). Dar cu toate acestea aproape orice autor român își încearcă puterile pe calea asta. Mai rău – revistele “literare” abundă în astfel de texte și le promovează copios. Deși, inevitabil, publicul potențial cititor le tratează cu curism. :)))

  3. Dobrică

    Lavinia Braniște are două cărți care mi-au plăcut, parcă am băgat o tartă cu căpșuni, așa au intrat. “Sonia ridică mâna” și “Interior zero” se numesc.

  4. N

    Recomand orice roman scris de Oliver Lustig (e român de etnie evreiască de unde numele 😀 ) , in special “Destin blestemat” , “Dicționar de lagăr: Amintiri din lagărul de la Birkenau” si “Martorii n-au dreptul să tacă”.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.