Clanul Marelui Alb

Pentru că acum sunt oarecum în expectativă, reușind să-mi fac o parte din treaba pe care o aveam de făcut săptămâna asta, mi-am făcut timp să văd investigația „Clanul Marelui Alb”, un clip despre care chiar și Victor Ilie (autorul) mărturisește într-un interviu la Morning Glory că nu prea are legătură cu Biserica. Investigația e foarte bună, cel puțin pentru genul de informații pe care le cunoaște un om simplu ca mine, dar încadrarea e foarte proastă. E vândut ca un documentar despre corupția Patriarhului Daniel, sau chiar despre eforturile lui de a ascunde faptul că sub Catedrala Mântuirii Neamului stă Patriarhul în forma lui de Dragon, numărându-și banii.

Dar nu, dezamăgirea e, din păcate, completă. Nu avem acces nici forma adevărată a Patriarhului, nici la subsolul Catedralei care are atâta bănet, fiind probabil păzit mai bine ca arhivele subterane ale Vaticanului unde păstrează ăia cu sfințenie informațiile despre seminția lui Decebalus Per Scorillo care acum a cucerit lumea în ciuda eforturilor lor de a o supune.

Dar terminăm cu bășcălia? Păi nu, pentru că singurul lucru pe care îl inspiră această investigație e fix asta, bășcălie. Serios, asta e? Adică, stai, vrei să zici că sistemul de licitații al statului român e ineficient, și singura metodă de a-l debloca e de a apela la oameni care au disponibilitatea necesară de a face proiecte și a le și implementa trăgându-și un adaos comercial?

Poate că cel mai uimitor aspect al acestei investigații e faptul că oamenii îl iau în serios pe Victor Ilie, e genul ăla de habarnist care probabil a venit cu ceva propunere interesantă, gen energie verde pe fonduri europene. Chestie pe care i-o propune unui preot de la o biserică de prin centrul Bucureștiului care venise la un tip să discute fix proiectul de construcție, și omul se arată încântat. Poate cel mai mare regret e că faza cu energie verde nu e pe bune, am fi avut o biserică alimentată cu energie verde în loc de încălzită pe gaz. Ar fi fost timp mai bun petrecut de om.

Acum nu zic. O fi și ceva despre corupție acolo. Aparent devizul a fost umflat, și nu a fost verificat de cineva care a aprobat licitația? Habar n-am. Exact obiectul acestei investigații îmi scapă. Dar pentru că sunt programator și mă lovesc în aspecte superficiale, observați că am vorbit despre licitații și fonduri europene, și n-am zis nimic despre Marele Alb.

Pentru că reportajul nu e despre „Marele Alb”. Numele de „Marele Alb” e dat de un intermediar, e singurul care îl folosește, și singurul om din Biserică care aude chestia asta cu Marele Alb bufnește în râs. E clar că nu e genul ăla de nume pe care-l folosești pe bune, că dacă folosești foarte des o glumă nu mai râzi la ea - cam cum nu mai râzi la „Puie Monta”, de exemplu, sau la „Cuie Mîțu”.

Toate chestiile legate de biserică care sunt vag incriminante sunt spuse din off de reporter. Toată piramida faraonică ce duce la Patriarh e construită din off, și apoi mulată vag pe ierarhia organizațională a bisericii, și aparent inserat un rând de mireni între preoți și middle-management-ul bisericii. Informațiile date din off sunt probabil corecte, dar irelevante. Reportajul începe pe un ton care îți dă impresia că următoarea victimă sunt profesorii de limba română, plătiți de stat, care nu dau socoteală pentru brandul de iaurt pe care îl consumă. De-acolo merge în jos - stai, de fapt noi nici nu putem să ne uităm la banii bisericii, ci ne uităm la banii de licitații. Ah, acolo de fapt avem niște blocaje, că nimeni nu vrea să investească să facă un proiect pentru ca apoi să-l ia altul să-l execute. Și da, Biserica nu vrea să dea bani pentru treburile astea. Că n-are bani să dea la un trepăduș să facă un proiect, ca să vină altcineva să spună că proiectul nu e bun și trebuie să se facă altul, ad infinitum. Cam toți oamenii care au văzut documentarul ăsta și știu cum se fac proiectele cu statul au tăcut când au văzut despre ce e vorba. Ah, ok, intermediarul își mai pune fără știrea noastră 10%. Ok.

„Marele Alb” e treaba de marketing pentru că ura la adresa Patriarhului vinde. Și omul de la Recorder a zis să arate că și-a făcut treaba față de oamenii care îl plătesc, care se întreabă unde sunt banii de impozite (când o mare parte din ei nu le plătesc).

Cred că fragmentul de la minutul 28 la minutul 35 e cel mai important. Acolo aveți descrierea problemei, a blocajului. Omul ăla arată acolo o mulțime de proiecte pentru biserici. Și acum vine întrebarea: de ce nu sunt acolo proiecte pentru spitale?

Și aici vine de fapt întrebarea majoră. Iar răspunsul pe care îl intuiesc eu este că organizația care are în administrație spitalele este mult mai coruptă decât cea a bisericii, și tot ce reușesc să facă este să fure banii fără să mai dea socoteală nimănui.

Rezultatul reportajului a fost că am un mai mare respect pentru Patriarhul Daniel decât aveam până acum. Practic, încă de la început, de când a preluat cârma BOR Daniel a spus că biserica e săracă pentru cât are de făcut. O nuanță care mi-ar fi scăpat, dar mi-a rămas în minte de la articolul lui Ovidiu pe temă. Pentru cât are de făcut e esența. Și are de făcut; BOR e cea mai mare organizație filantropică din țară, are o sumedenie de programe sociale pe care nu prea poți să le vezi dacă nu citești ziarul Lumina (hep hep) sau nu citești știrile de la agenția lor de presă online, basilica.ro. Site pe care vi-l recomand cu plăcere, e una din cele mai bune surse de știri din România. Și dacă tot suntem la recomandări de citit mai departe, vă recomand să citiți și articolul lui Daniel Voica despre acest reportaj.

Urmărind reportajul am rămas cu un gust amar. La un moment dat, spre finalul reportajului, oamenii de la Recorder pun un cadru care bănuiesc că e din curtea mitropoliei. Două clădiri față în față, renovate impecabil, iar în curte curat ca lacrima, în timp ce din off naratorul explica în continuare niște chestii. Mi-am amintit de cum arătau excursiile la castelul Peleș sau în alte părți pe vremea comunismului, când conducătorii de grup ne plimbau prin locurile alea mișto și ne înfierau sistemul ticălos care a putut să facă așa ceva. Practic, să facă curat, și să mențină niște clădiri frumoase.

PS: în timp ce scriam acest articol mi s-a spus că „școala de la Brașov” s-a activat din cauza acestui documentar. Accept umil nominalizarea, nu știam că am pornit o școală de gândire aici, dar dacă da, îmi place.

Ca o completare ulterioară, am primit un link cu o biserică care chiar folosește energie verde pentru alimentare. Îmi scăpase știrea, dar v-o dau aici și vouă. Gg, cum ar zice poetul.