Cold Waves – non-review

Documentarul românesc este hipsterul documentarelor din întreaga lume. El este cool prin propria existență; vroiam de mult să spun lucrul ăsta, dar niciodată sentimentul nu a fost atît de puternic ca atunci cînd am vizionat Cold Waves – documentarul despre Radio Europa Liberă.

Inițial mi-am dorit să realizez un review pentru acest documentar – după vizionare, însă am rămas uimit de lipsa de informație, de lipsa de tact, de lipsa de stil în abordarea subiectului. Cold Waves este un documentar de aproape trei ore din care lipsește informația. Nu complet, vorbim totuși de aproape trei ore, și în cele din urmă informație există, dar e atît de puternic disipată încît procesarea ei e dureroasă, iar cel ce are răbdarea de a parcurge toată informația este împiedicat la fiecare pas de chiar autorul documentarului. Printre stratagemele abordate pentru îndepărtarea celor interesați de subiect se află:

  • Lipsa sau obfuscarea informației despre cine sunt interlocutorii și intervievații.
  • Prezentatorul documentarului are defect de vorbire, e parcă un pic peltic. Acum serios, chiar nu se puteau scrie cîteva cuvinte pe care să le spună cineva care să aibă dicție? Știi, înțeleg că e un documentar foarte personal, dar actorii țin locul unor personaje – chiar și cei de voce.
  • Pasaje patetice în care se vorbește despre oameni care ascultau Europa Liberă.
  • Înregistrări patetice cu întîlnirile emoționante și lipsite de importanță ale celor care făceau parte din colectivul EL. Moment penibil exemplu: cineva îl vede pe Hurezeanu și urlă în cameră: „Băăă Hurezeneee”. Hurezeanu nu reacționează, nici măcar nu-l aude pe individ.
  • Lectură de e-mail primit de cineva a cărei identitate îmi scapă.
  • Interviu dat cu spatele de către Vasile Paraschiv, care începe și-i ceartă în ușă pe niște vecini de bloc de-ai lui Paul Goma că de ce nu s-au alăturat manifestului lui.
  • și multe altele, pentru că am obosit să tot scriu

Vizionînd acest documentar m-am simțit ca în fața unui manual românesc de chimie organică (cel de clasa a XI-a). fără nici un contact prealabil cu materia ‘Chimie’ și fără cunoștințe de matematică, fizică și limba română. Vreme de  15 minute îți vorbesc în televizor niște oameni despre care nu știi absolut nimic, despre care bănuiești că ar fi lucrat la Europa Liberă, dar nu ai nici o certitudine în privința asta – și acesta e doar începutul.

De aceea zic că documentarul românesc (acesta nu e singurul, e doar un foarte bun exponent) e hipster: e singurul tip de documentar la care spectatorul trebuie să fie mai bine pregătit decît documentarul, prezintă informația într-un mod atît de alternativ încît nu poate fi vizionat decît cu wikipedia pe-aproape. Și cere spectatorilor culți să pună gratii sau să acopere cu burete televizorul – asta ca să nu aibă aparatura prea mult de suferit cînd zboară la nervi volumul de Proust sau Kant înspre televizor.

Un documentar atît de prost realizat încît m-a făcut să plîng. Un documentar chiar mai slab ca și prezentare decît Kapitalism, despre care am vorbit acum ceva vreme. Subiectele sunt bune, dar lipsește informația obiectivă, prezentarea e foarte slabă și nah… trebuie să fii mai expert în subiect decît regizorul pentru a înțelege cîte ceva.

Nu-l urmăriți decît dacă sunteți ferm convinși că vreți să o faceți. Și chiar și-atunci, dați cu banul. Poate banul știe mai bine ce e bine pentru voi.

PS: ca să fiu complet cinstit, spre final Cold Waves începe să semene a documentar. Călătoria pînă la final însă este foarte dureroasă. Ar trebui cineva să-i învețe pe oameni că prea mult patetism strică.