Marvel - Colecția Renașterea 2000 (Carrefour)
Carrefour a scos o colecție de benzi desenate de la Marvel, cu ce au considerat ei că ar fi cele mai bune puncte de intrare în folclorul Marvel. Roxana face pe blogul ei o trecere în revistă a colecției - eu o să mă concentrez un pic pe câteva scurte opinii personale care s-au adunat în timp ce citeam cele 10 cărți.
Un prim verdict scurt: merită. Chiar și cele mai slabe din ele. La 15 lei volumul, sunt distractive - probabil un copil le va devora pe nerăsuflate, dar e doar o presupunere, oamenii cu copii ar fi bine să-și dea părerea aici. Vă recomand toată seria pentru că deși are puncte slabe, mi se pare că fără punctele slabe nu poți aprecia cu adevărat punctele tari. Și punctele tari sunt volumele cu Cpt. America, Iron Man, Wolverine, Deadpool, și Spiderman. Phoenix (#7) e puternic dependent de X-Men (#10), deci dacă citiți seria, inversați-le pe astea două. Avengers e supraîncărcat, Black Panther e jumătate gunoi, jumătate o comedioară romantică, Black Widow e ok, Phoenix e trash dacă îl citești înainte de X-Men (nu știu cum e după), X-Men e ok, și cam astea sunt. Prezentarea grafică e super-ok - nu e lux, dar e 15 lei volumul. Cred că într-un singur loc m-am plâns de faptul că ceva nu arăta bine (o secvență întinsă pe două pagini, imposibil de savurat pentru că mijlocul era partea cea mai interesantă).
Acum, câteva reflecții. Prima, că benzile desenate Marvel sunt slabe spre foarte slabe. Majoritatea selecțiilor făcute sunt printre cele mai bune povestiri din univers - unele sunt cele în care debutează un personaj pe cont propriu, și sunt povești considerate „solide”, un fel de mit fondator. Dar totul e foarte superficial, grăbit, nicio poveste nu e „savurată” pe-ndelete. Mai vezi la un moment dat obsesia autorilor de a dezvălui lucruri din trecutul personajelor, însă doar câte puțin, și ajungi ca de la pagină la pagină să fii mutat: „Acum zece ani”, „Acum zece minute”, „Acum”, „Acum 20 de ani”, de parcă te plimbi din foaie-n foaie precum un măgar prin ploaie. Mă rog, din an în an, sau interval de zece minute.
M-a fascinat obsesia celor de la Marvel de a băga pe toată lumea în același univers. Problema lor e de fapt o problemă autogenerată - sunt ferm convinși că singurul mod de a vinde e să agăți un personaj de alte personaje de succes, altfel nu ai nicio șansă. Probabil adevărat, dar cred că adevărata cauză nu e neapărat că oamenii ar pleca către alți producători de benzi desenate dacă tu scoți un personaj original care nu e în același univers, ci faptul că ești incapabil să faci o poveste bună. Așa, îi ți pe oameni atârnați cu o pânză de legături între personaje - de-asta baza de fani e din ce în ce mai mică. A nu se confunda cu filmele Marvel, care stau pe propriile picioare, dar pe final deja oamenii au fost educați în a accepta faptul că există o sută de personaje care se bat cu alte o sută de personaje, și asta e ok.
Prezența altor personaje mari în universul tău creează alte probleme. Orice minte rațională stă și se gândească: „mă, în universul ăsta nu e și «supereroulX»? că el/ea ar rezolva mai bine”, deci e clar că fie nu trebuie să lași prea mult timp ca oamenii să gândească așa ceva, fie îl bagi pe supereroulX care vine pentru că toți se cunosc între ei de parcă ar fi o sectă. De asemenea, ai o groază de povești de tipul „supereroulX” e plecat, deci trebuie eu să rezolv problema. Nu e cazul aici, dar în general, cât am mai citit din Marvel.
După care îți dai seama că elementul uman lipsește cu desăvârșire. Nu glumesc, în Spiderman „oamenii” sunt un fel de pădure prin care umblă Peter Parker, din care mai răsare câte un J Jonah Jameson, în X-Men sunt un personaj colectiv deloc prezent care nu are niciun fel de prezență. Se omoară oameni la kilogram, nu există consecințe, umanitatea e inexistentă. Totul se întâmplă fără prezență umană. Tony Stark se presupune că vinde chestii pentru oameni, dar chiar și-așa, oamenii sunt doar pomeniți ca lucrând pentru a-i spori averea lui Stark, nimic altceva. Mai apare din când în când un președinte al SUA, sau ceva de genul, mai apare câte-o victimă de salvat de către Spiderman, dar cam atât.
Apoi, mi se pare că Marvel își tratează cititorii ca incapabili să guste o poveste fără să fie puternic ancorați în „acum”. Totul se întâmplă relativ la acum. Ce se întâmplă acum? Cpt. America e plecat în China că s-a supărat cu Iron Man, deci X. Există un acum care se vrea să fie fix în lumea ta, dar într-un univers paralel, mult mai cool decât viața ta reală de cititor nerd și loser. Și chiar dacă adaug atributele astea și o să simțiți că sunt oarecum gratuite, asta a fost senzația mea - oferă un escapism pentru oricine reușește să se integreze în hățișul pe care l-au creat.
Este un stil care dorește să monopolizeze timpul tău liber, entertainment-ul tău, viața ta. De-asta nici măcar nu sunt interesați de povești bune. Sunt povești care se întâmplă acum, trebuie să afli ce se întâmplă, trebuie să fii la curent, trebuie să știi tot. Sunt, ca și alții din industria jocurilor de noroc, la vânat de „balene” - oameni care au venituri suficient de mari încât să le toarne pentru a afla ce se întâmplă mai departe. Pe logica telenovelelor, calitatea conținutului e neimportantă în fața cantității. Cantitatea e cea care îl ține pe om legat de următoarea ediție.
Și e de învățat. În mod sigur nu poate rezista așa ceva în România - țară prea săracă, cu prea puține „balene” care să susțină publicarea unor astfel de producții. Marvel e un „așa nu”, mai degrabă aș prefera ca lumea să învețe de la manga - povești de calitate, serializate, într-un tiraj mare și la un preț accesibil. Cam cum au scos cei de la Carrefour poveștile Marvel. Doar că se poate mult mai bine în materie de conținut.