COMA – CHIP

Piesa asta am găsit-o la Marius Ogrean pe blog, și musai, musai vreau să v-o transmit și vouă. Coma sunt singura trupă pentru care am luat trenul în 2007 și m-am dus pînă în București să le cumpăr albumul (Nerostitele). Nu pentru că ar fi cei mai buni; ci pentru că au acel ceva pe care nu pot să-l descriu și care mă face să urlu cu ei în piese, un aer a la SOAD sau Korn.

Piesa asta inițial m-a dezamăgit. Începe bine, armonie din pian, chitări, tobe, solistul începe bine, dar prelungește prea mult versul inițial, cu vreo două măsuri. După care, înainte să intre în refren, intră în el anticlimatic, și parcă-ți rupe toată fantezia de pe la 1:02.

Dar după aceea se dezlănțuie. Bine de tot. Și îi iert.

Comments are closed.