Cum e cu competența la locul de muncă
Vali a scos un podcast în care vorbește despre fidelitatea la locul de muncă, și a început să dea diverse exemple din mediul online. E interesant de ascultat, dar vreau să explic un pic ce anume cred eu despre fata aia care lucrează la ING pentru că e posibil să nu se înțeleagă foarte bine.
Nu am idee ce competențe are. S-ar putea să fie ultra competentă, s-ar putea să fie excelentă în ceea ce face. Dar lucrând în diverse firme îmi dau seama că proiectele care se termină în jumătate de an sau un an nu sunt suficient de mari pentru a-și face o experiență validă. În jumătate de an nici măcar nu poți avea un feedback real de la client – un proiect care nu rezistă în timp mai mult de 5 ani nu poate fi considerat un proiect serios.
Ce se întâmplă când lucrezi doi ani într-o firmă? În general te pui la punct cu jargonul și business-ul companiei în prima jumătate de an. Jumătate de an îți ia să câștigi încrederea nu numai a firmei care te-a angajat, ci și a clientului. Mai rămâne un an – jumătate de an lucrezi să livrezi proiectul (unul destul de mic, că așa arată un proiect la care lucrezi doar jumătate de an) – și după aceea vine feedback-ul pe proiect. Și începe perioada de mentenanță, în care trebuie să înlocuiești un șurub, să lustruiești o șaibă, să răspunzi foarte rapid și să rezolvi problemele alea grele care apar doar o dată la 500 de clienți care fac o chestie super-obscură.
E o perioadă dificilă, dar probabil îți ocupă cam 50% din timp – cu restul timpului pregătești, probabil, versiunea următoare. Dar deja s-a terminat, că tu ai primit 50-100-200 de euro în plus la statul de plată și atunci te-ai mutat la următorul, unde reiei ciclul.
E ușor să răspunzi unui ziarist cu un limbaj care să te facă să pari super-tare prin asociere, dar când la 29 de ani (facultatea o termini la 22-24 de ani, că iei și un master) ai lucrat deja la două bănci și la o mare multinațională, te întrebi exact ce mare chestie ai realizat – în 5 ani tu ai schimbat trei firme mari – e o mare mirare că cineva ți-a dat un rol de team leader. Pe baza a ce? Mulți mă întreabă cum pot oamenii fără competențe să ajungă în poziții importante. E simplu: pentru că ei se concentrează pe obiective organizaționale, nu pe livrare.
Stai că v-am zăpăcit. Ce sunt astea obiective organizaționale? Păi pe lângă munca lui de programator, organizația e posibil să mai aibă ceva treburi interne de rezolvat: „avem de definit un nou proces, cine vrea să se bage?” „Vrem să reorganizăm pagina internă cu angajații, cine dă o mână de ajutor?” Aceste obiective interne te fac mult mai vizibil în interior, mult mai ușor de văzut de șef când e vorba de o avansare, dar cel mai probabil tu nu mai apuci să produci ceva real.
Cel mai des în zona asta de middle management se înfig oamenii care sunt prea puțin competenți în ceea ce privește producția reală, dar sunt mult mai competenți în a se face vizibili. Curând ei vor urca pe scara ierarhică fără să înțeleagă treaba la care teoretic sunt experți. Și odată ajunși acolo nici nu mai contează că habar nu au cum să facă managementul tehnic al unui produs, pentru că „deleagă”. Pentru că unul din lucrurile importante pe care trebuie să le înveți ca șef e să delegi – să pui pe altul să-ți facă treaba, că tu ești prea ocupat.
Revin – e Gențiana Tănase genul ăsta de incompetent? Nu am garanții, dar e foarte probabil. Poate e mai bine, fata a ajuns acolo unde e și poate se descurcă mai bine la dat altora de lucru decât să facă ea treabă (se întâmplă foarte des ca incompetenții să fie urcați în management ca să nu mai facă treaba de programator, că strică lucrurile). Și nu, nu e vorba de sexism, că nu am zis nimic de fete, în mod întâmplător Gențiana e fată, dar putea fi oricine altcineva.
De ce a ajuns Gențiana să dea interviuri? Vali spune că aveau nevoie ăștia de la ING de cineva care să facă positive PR după ce au dat chix. Se poate. E o față plăcută, dă bine la ziar, dacă punea un bărbos plictisit care răspundea monosilabic probabil nu aveau la fel de mult succes. Doar că articolul ăla e de o ipocrizie nemăsurată de la un cap la celălalt, și miroase a incompetență și a motivaționale recitate de dragul presei. E un articol foarte ușor de făcut, și Gențiana și-a mai pontat patru ore de menejment, și ziaristul a bifat un articol care va fi citit de toată corporația ING, că altcineva nu citește. Asta, sigur, dacă nu dă vreunul de-ăla de pe net un link cu comentarii ranchiunoase.
Concluzie finală: nu susțin că Gențiana e incompetentă, dar eu aș trata-o cu suspiciune. Și nu are nicio treabă cu faptul că e fată, arată bine, chestii de genul ăsta. Aș trata-o cu suspiciune pentru că în doi ani după ce se angajează să lucreze pentru mine, fix când o să fie proiectul mai greu, când explodează lucrurile la client, o să mă anunțe că a primit 50 de euro în plus de la vecinul de scară.
PS: Nu peste tot este la fel. Există oameni care vin, vreme de un an dau tot și reușesc să facă mega-produse de succes. Dar vă rog amintiți-mi când s-a întâmplat asta în România, că n-am auzit de niciun astfel produs de succes. În plus, oamenii ăia sunt mai mult ingineri, nu manageri/team leaderi. O echipă se construiește în doi ani, după doi ani abia vezi cum începe să funcționeze ce ai pus pe picioare. Dar vorbesc despre proiecte serioase, nu jucării.
PPS: Nu e un atac personal la adresa cuiva pe care nu o cunosc. Înlocuiți numele Gențianei cu al oricărui alt manager care a fost la fel de schimbător cu locul de muncă, și care dă interviuri identice prin presă. Sunt destui, și apar în contexte care mai de care mai bizare.
Am o serie întreagă care explică IT-ul pentru cei care nu sunt foarte implicați în el: IT Simplified. Am inclus și acest articol acolo, că mi se pare o boală generalizată a IT-ului în România.