Confesiune de golan de Piața Sfatului

Acum, că Cerbul de Aur e pe terminate (mai sunt doar 6 zile, au trecut cele mai grele zile, alea cu înfundat piața Sfatului cu un schelet metalic și sute de scaune de plastic la 2 lei 10 bucăți), pot să vă fac o mărturisire.

Acum nu știu cîtă vreme a fost un cerb de aur la care am participat și eu. Era concert cu Imbruglia și vroiam să o văd live, că îmi plăcea. Și am mers, pe o ploaie infernală, într-un frig  tomnatic, și am îndurat cu stoicism chinurile la care supun anual TVRiștii brașovenii doar pentru a umple spațiul de emisie cu Festivalul lui Mamaie de la Munte. Eram foarte puțini, și foarte aproape de scenă cu toții, speram că nu ne mai bate ploaia așa de tare dacă stăm mai înghesuiți.

Înainte de concertul propriu-zis, a avut loc o treabă un pic jenantă, numită “decernare de premii”. Și începe: “Premiul de popularitate – Andra, România!” “Premiul alegerea juriului – Andra, România”, “Premiul bla bla bla – Andra, România!”. Prezentatorii, absolut anoști – o tanti cu pieptul bombat nenatural alături un individ placid strigau disperați: “Da, se vede că la Brașov lumea se distreaaaaaaaaaaaaaazăăăăăăăăăăă” (încercînd să dea impresia că ar fi mai mult de 30 de persoane în audiență). “Premiul II – Andra, România!”, după care vine marele premiu. Nu am mai rezistat, în momentul ăla, și a mea a fost vocea care a pus-o în încurcătură pe tanti prezentatoarea: “ANDRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA” (apar și în arhiva Ratatoviziunii Române!)

De curiozitate, m-am uitat la sinistroșenia de Cerb de Aur de anul ăsta. De ce? De ceeeeeeeeeeeee? Nu puteți să mutați Cerbul de Aur în alt oraș? Faceți-l în București, spuneți-i “Mitocanul de Aur”, și lăsați Piața Sfatului în pace.

4 Replies to “Confesiune de golan de Piața Sfatului”

  1. Am facut prostia sa iau un bilet la festival pentru seara finala… vroiam sa il vad doar pe Steve Vai. L-am luat din timp, bucuros ca o sa vad mai bine decat anul trecut cand, dupa concertul Iris, am plecat nervos acasa. Anul trecut a fost un record, ieri am plecat doar dupa cateva melodii Loredana.
    Desi aveam loc in fata de tot, din cauza ploii si a lipsei de bun simt, lumea, pe langa faptul ca a abuzat de umbrele (ca doar nu puteau veni pregatiti ca mine cu o pelerina), s-a mai si suit in picioare pe scaune.
    Cu aceasta ocazie le transmit si eu tuturor “mitocanilor” de Bucuresti sa isi ia Cerbul la ei si sa nu se mai intoarca.
    Pentru mine este ultima participare. Punct.

    1. Si ca sa pun capac la toate astea, sambata am fost la o nunta, cununia religioasa ghici unde?! 🙂 Biserica din Piata Sfatului, of course!
      Repeta Tudor Chirila, sa fi auzit ce era la gura lui. Cu portile inchise si tot se auzea in biserica. Blasfemie!

Comments are closed.