Conversații pentru care nu suntem pregătiți

Ca români. Pentru că suntem departe de a fi cetățeni „globali”, ce avem noi de zis nu are nicio importanță în Europa, SUA sau oriunde în lume. Dar sunt conversații pe care trebuie să le avem între noi, și pentru care încă nu suntem pregătiți. Urmează o listă, probabil incompletă și insuficient comentată.

  1. Nu suntem în controlul mijloacelor de exprimare în public. Da, o să ziceți că oricine poate să-și facă un blog sau să-și facă un site; dar realitatea e că în România discursul public s-a polarizat în Facebook. Discursul public e arbitrat din San Francisco. Implicațiile sunt majore, de exemplu…
  2. Nu suntem încă capabili să avem o conversație despre libertatea de exprimare și de opinie. Nu doar pentru că discursul public se desfășoară pe Facebook, dar și pentru că devenim din ce în ce mai intoleranți la opinii adverse.
  3. Nu avem o tradiție legislativă, și o tradiție a respectării legii. Nu înțelegem cum funcționează justiția, și nu respectăm legile; avem o înțelegere „păgână” a legislației, în care nu o discutăm/studiem, ci o ignorăm și mergem pe principiile personale.
  4. Nu avem o înțelegere a sistemului politic – ne e foarte neclar ce e responsabilitatea noastră, ca cetățeni, ce e responsabilitatea primăriei, a Parlamentului, a primului ministru. Nu înțelegem cum să interacționăm cu sistemul politic. Ceea ce ne duce la…
  5. Nu comunicăm cu aleșii noștri și chiar dacă comunicăm nu știm ce să le cerem.
  6. Nu avem colaborare în interiorul sistemului politic, și democrația românească e vreme de patru ani ostatică facțiunii care a câștigat alegerile, indiferent de cine câștigă.
  7. Avem nevoie de o conversație despre faptul că suntem consumatori de produse importate și despre ce efecte are lucrul ăsta asupra noastră. Fie că vorbim despre importul de produse culturale, sau de produse fizice (de la produse tehnologice foarte specializate, până la importul de alimente de bază). Dar o conversație sinceră, nu una umflată de false valori locale, precum…
  8. Obsesia de a ne inventa o poziție pe date false. De exemplu, dragobetele, sărbătoarea pe care nimeni nu o serba, inventată doar ca să avem Valentine-ul nostru, cu șeptică și bagaboante1)cine pricepe referința o pricepe, sincer, probabil am face-o cu țuică și sarmale, dar parcă nu suna la fel de sexy. Poate ar merge cu table și semințe?. Sau toată dacopatia.
  9. Starea de sănătate psihică a națiunii.
  10. Efectul excesului de informație asupra sănătății publice
  11. Experții falși și lipsa punctelor de vedere argumentate corect și inteligent în discursul public
  12. Cosmetizarea excesivă a discursului românilor în general.
  13. Lipsa unor mijloace reale de informare și a unor eforturi jurnalistice echilibrate.
  14. Îmbătrânirea națiunii și incapacitatea unei națiuni îmbătrânite să gândească pentru viitor.
  15. Patriotism, în special patriotismul local. Nu trebuie să o dăm în naționalism tip „Noua dreaptă” pentru a fi patriotici – dar conversația e prea complicată ca să o începem aici.
  16. Ideea umflată artificial că în România e iadul, și singura soluție e emigrarea. E o idee care pare plantată din exterior, dar de fapt e o idee promovată puternic din cultura anilor ’80, când noi chiar trăiam 1984 (și nu aveam acces la carte).
  17. Plaga pe care o reprezintă optzecismul pentru România. Practic, despre efectele psihologice ale încarcerării unei națiuni întregi vreme de 10+ ani.

Dau lista asta cu nota că e extrem de scurtă față de nevoile noastre reale, că sunt multe alte subiecte pe care nu știm să le discutăm, dar că cel mai important lucru e că nu avem UNDE să pornim aceste conversații. Nu există un forum real în care să schimbăm idei, și faptul că nivelul conversației a scăzut drastic în epoca în care, teoretic, ar fi trebuit să crească pentru că rar avem mai multă deschidere pentru orice fel de discurs. În fine. Ideea e că avem o mulțime de conversații pe care poate ar fi trebuit să le avem și pe care, cumva, ar trebui să le discutăm.

În general evităm să ne uităm la rădăcina problemelor, în parte pentru că suntem bombardați cu prea multă informație, și în parte pentru că sunt prea multe lucruri de discutat. Avem prea multe conversații de început, și, cel mai important, nu avem cu cine să le purtăm.

Poate dacă avem o responsabilitate ca actori mai mult sau mai puțin publici e să începem astfel de conversații și să ne ținem cu un pic de consecvență de ele. Lista mea e una scurtă, cu lucruri care mi-au venit în această dimineață; dar lista e mai mare, și aș putea să adaug zilnic noi subiecte. Problema e că părerea mea e insuficientă. Pot aduce ceva informație, ceva opinii pe subiectele astea, dar sunt probabil insuficient echipat ca să particip în majoritatea celorlalte. Din păcate, experții români preferă să se bage în subiecte care nu privesc domeniul lor de expertiză, ci în „fenta zilei”, oricare ar fi aceea.

Avem nevoie de o conversație reală, solidă, constructivă. Și pentru că nimeni nu prea a avut așa ceva înaintea noastră în istoria recentă, trebuie să inventăm o modalitate prin care putem avea o astfel de conversație. Facebook nu e soluția.

NOTES   [ + ]

1. cine pricepe referința o pricepe, sincer, probabil am face-o cu țuică și sarmale, dar parcă nu suna la fel de sexy. Poate ar merge cu table și semințe?

17 Replies to “Conversații pentru care nu suntem pregătiți”

  1. bondescu

    Ca sa ne scutim de palavre, ar putea lua legislatia din alte tari, in diferite domenii, sa o aplicam ca in acele tari si sa ne vedem de treaba!

  2. Dorin Lazăr

    @bondescu: Nu, nu putem, pentru că ăia au niște probleme pe care noi nu le avem, și în schimb nu rezolvă problemele noastre. Armonizarea e un lucru necesar.

    @fitziu: îhâm, da, exact.

  3. Ioan Mîțiu

    Foarte bune observații – mai ales ultima.
    Care am ajuns în ultimul an sa o remarc în domenii în care nu ma gândisem ca ar ( mai ) exista sau, mai bine zis, mai ales acolo – precum literatura sau filmele. 🙁 Un exemplu banal observat pe Netflix: româna e una din puținele limbi în care nu e disponbila dublarea la filme. Ok, e evident ca prin asta compania scutește niște costuri, dar lipsa vine în primul rând din faptul ca în mod halucinant pentru o societate bombardata de englezisme, înca e socotit “de porc” sa nu fie totul în ingleza pentru a razbuna trauma anilor ’80 când te uitai la filme straine cu țârâita. 😛 Da – dupa 30 de ani înca e considerat valid un asemenea argument.
    Nu mai zic ca, de exemplu, Starcraft-ul îl poți juca în… poloneza daca ai chef – asta doar ca idee. 😉

    Ca și reflecție proprie: uite, de-aia nu am eu încredere în programe generoase de salvat planeta de la “climate change” prin raționalizari și strângeri de șurub – efectul e devastator. Un singur deceniu a lasat traume groaznice la nivelul unei națiuni – va imaginați cumva ce s-ar întâmpla cu așa ceva aplicat doua – trei decenii la scara globala? 🙁

  4. Dorin Lazăr

    Problema traducerilor e una complicată, și o să vedem că problemele sunt mereu legate. Traducerile în România au fost făcute de un set de „cadre” insuficient pregătit prin anii ’80. Anii ’90 ne-au prins cu puțini oameni capabili să facă traduceri și o încărcătură suplimentară pe care piața românească nu a putut s-o satisfacă. Oamenii ăia care erau au fost supra-încărcați, și au făcut în cele din urmă treabă de mântuială – au scăzut valoarea câmpului în care activau prin scăderea calității muncii. Când a venit vorba să traducem software noi am preferat să furăm decât să traducem într-un mod inteligent; la fel și cu filmele; o cinematografie în scădere ca număr de consumatori, puținele filme traduse din ce în ce mai prost și alea – și odată cu creșterea pirateriei, traducerile făcute după ureche de niște amatori gen veverița_bc sau avocatul 21 sau cât era ăla. Ideea fiind că oamenii au preferat mereu variantele netraduse pentru că au fost inuman de prost traduse.

    Înțeleg reticența oamenilor de a consuma produse traduse în română, dar vine o generație mult mai puțin educată în materie de limbă engleză (sau română, că tot veni vorba), și oamenii ăștia au nevoie de produse localizate. Dar cu traducători cu 2€/pagină nu faci performanță.

  5. Jeanvaljean

    Lipsa dublarii filmelor in romaneste este un ajutor enorm pentru emigrare, chiar daca traducerea e mai proasta. Simplul fapt ca ai in ureche o limba straina, engleza, spaniola (la telenovele) ajuta la integrare in cultura tarii unde emigram. Multi straini apoi se mira, uite la ei ce repede au invatat, invatatul asta inconstient a fost dupa multe filme la tv.

  6. Dorin Lazăr

    Da, doar că nu așa funcționează lucrurile. În loc să emigreze, niște artiști de voce ar putea să trăiască în România din dublajul filmelor.

  7. Ioan Mitiu

    Exact – e metoda cea mai normală de a asigura niște onorarii decente. Dar mai nou inclusiv politicienii moderni sunt oficial susținătorii “lipsei de proprietate intelectuală” așa că nu mă miră.

    Cât despre partea cu emigrarea… reflectă fix aspectul de “pitici ai anilor ’80”. 🙂
    Asta ca să nu mai zicem că îți oferă de fapt avantaje doar pe țările vorbitoare de limbă engleză- ceea ce în eventualitatea Brexitului nu va mai fi chiar așa sexy. Plus că oricum nu e prea OK să concurezi doar cu atuul ăsta în fața indienilor… 😉

  8. animal00

    Wow. Sa gasiti partea buna (lispa dublarii) si sa o transformati in probleme de anii 80 sau 10000

  9. Ioan Mitiu

    Lipsa dublariilor și a traducerilor ( sau calitatea slaba a lor ) sunt doar exemple a modului în care pirateria masiva saboteaza cultura româneasca.
    În mare aș zice chiar ca e cel mai important factor – chiar mai important decât auto-suficiența tembela a multor artiști/oameni de cultura români și slaba finanțare de la guvern/primarii.

  10. Dorin Lazăr

    @animal00: cum ziceam mai sus, sunt niște conversații pentru care nu suntem pregătiți. Lipsa dublării nu e neapărat un aspect pozitiv. Dublajul forțat e o problemă, dar când vine ca opțional (și este opțional cu platformele noi de streaming) nu cred că mai avem nevoie să o considerăm o problemă.

  11. poeziemili

    Educarea maselor să poată intelege mesajele politice poate duce la o comunicare socială eficientă. Jumătate dintre romani nu inteleg corect mesajele de la decidenti, indiferent pe ce canale ajung acestea.

  12. Alex

    Eu am dubii sincere ca exista suficienti oameni competenti in a discuta lucrurile astea, intr-un mod ACCESIBIL publicului. Lumea isi pune probleme, dar in felul ei si-n ritmul ei.

  13. Ioan Mîțiu

    Poate nu dar oamenii se educa în buna masura și din mers, discutând astfel de subiecte în mod deschis și nu pastrându-le rezervate unui mic cerc de “experți”.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.