Copiii din ziua de azi…

Tsk tsk tsk. Parcă aud deja cum mulți dintre voi o să dea din cap și o să se declare nemulțumiți de copiii din ziua de azi care nu sunt în stare să aprecieze ceea ce au. De exemplu iată-i cu telefoanele mobile în muzeu, ignorând frumusețea de pe perete și… nu știu, făcând orice altceva! Blasfemie! Pe vremea mea…

18623_836800089728556_6050318712627822734_n

Cam asta aud peste tot în jurul meu. Da, mă, uite-i, nu sunt în stare să aprecieze ceva frumos, artă, chestii. Dacă aveam noi toate posibilitățile pe care le au ei

Bătrânii sunt plictisitori. Și nu mă refer la bătrânii la corp, la oamenii în vârstă, ci la cei cu mintea inflexibilă, incapabilă să proceseze ce se întâmplă într-o poză. Eventual să recunoască că nu înțeleg fenomenul, dar să nu judece fără să vrea să afle mai multe înainte.

În primul rând, o explicație. Pictura prinsă în imagine e “Rondul de noapte” a lui Rembrandt van Rijn. Tabloul e expus în Rijksmuseum, în Amsterdam, un muzeu vast în care ai putea să îți pierzi o săptămână dacă treci temeinic prin fiecare exponat. Tocmai din cauza asta muzeul are un tur multimedia foarte complex, în care nu numai că pune informație gen “Ăsta e tabloul X, pa”, ci chiar dă un pic de profunzime poveștii legate de exponate. Și exact asta e ceea ce au în mână – dispozitive cu care se uită pe ghidul multimedia. În plus, un tur prin Rijksmuseum e extenuant. Nu e doar un tablou expus acolo, să rămână toți prosternați în fața lui. Sunt mii și mii de exponate.

Bun, revenim. De ce ne e foarte ușor să aruncăm imediat concluzii că tineretul e distrus, nu e în stare să aprecieze frumusețea? E simplu: o doză de invidie, o lipsă de înțelegere și o osificare a gândirii care ne arată că deși avem toată informația necesară nu suntem capabili să o procesăm. Poate e și o mândrie exagerată care nu ne lasă să întrebăm “ce se întâmplă acolo?”. Lipsă de curiozitate? Credința că noi le știm pe toate mai bine ca ăilalți? Cel mai probabil.

Așa că hai să fim altfel. Hai să întrebăm mai mult, să fim mai curioși, să nu pretindem din start că noi știm adevărul… Și să ne lăsăm surprinși.

Comments

Copiii din ziua de azi… — 5 Comments

  1. Exista o parte de adevar in ce zic batranii. Tinerii astia chiar stau pe telefoane, pentru ca telefonul e acel dispozitiv de pe care poti sa vezi turul multimedia, prin intermediul unei aplicatiii.

  2. Din ce văd în jur, la colegii mai tineri cu vreo 8-10 ani, îşi folosesc telefoanele în general pentru facebook, inclusiv cînd ieşim la o bere sau ceva. Încerc să accept că interacţiunile umane se modifică, dar mi-e greu să înţeleg şi să mă adaptez. Bine, de fapt nici nu vreau să mă adaptez, fiindcă relaţionarea asta “electronică” mi se pare extrem de searbădă şi lipsită de emoţiile pe care le transmite o fiinţă vie, poate aflată chiar lîngă mine.

    În orice caz, nu-i pot blama. Dacă aveam cînd eram mic toată electronica pe care o am azi, probabil că nu mă mai scotea nimeni din casă. Pentru că n-am avut-o, a trebuit să mă descurc cu cărţi şi reviste, lcuru care mă face diferit de colegii tineri. Nu mai, ci diferit. Ei îşi fac toată munca cu ajutorul unui PC, în timp ce mie încă-mi trebuie o coală de hîrtie şi un creion ca să-mi materializez ideile înainte de a le transfera pe PC.

    Chiar mă plîngeam unui prieten că n-am mai citit de vreo jumătate de an, el replicîndu-mi sec: “da’ articolele de pe net nu le pui?”, făcîndu-mă să realizez că nu suportul fizic e cel care contează, ci informaţia. Tehnica în sine nu e dăunătoare, ci scopul în care e folosită.

    PS: Am doi copii, un băiat de patru ani şi o fată de opt. Amîndoi sînt demenţi; dacă-i dau afară să se alerge cu allţi copii, nu mai vin în casă pînă se face beznă. Dacă le dau telefonul sau laptopul să se uite la clipuri, tot aşa: stau cu nara-n sticlă cu orele. Părerea mea e că trebuie cîte ceva din toate, dar voi afla peste nişte ani buni dacă am reuşit să-i educ sau nu.

    • Dap, cel mai sănătos. E bine și așa, să iasă afară să își facă de cap, și un pic cu nasul în sticlă, că asta o să facă o viață întreagă oricum.

  3. Problema e legata mai degraba de generatii, decat de varste (daca sustii ca majoritatea adolescentilor sunt intre idioti si entuziasti, ai dreptate, indiferent de generatie). Critica la adresa “noilor generatii” vine si cu un sentiment de detasare si superioritate pe care vechile generatii n-au niciun drept sa-l aiba (noi eram nu stiu cum, noi faceam nu stiu ce… – si mie imi e dor de jucat pac-pac, dar nu cred ca mi-a adus mai mult decat aduc o plimbare sanatoasa in parc cu bicicleta si doua meciuri de Counter Strike). Cat despre stat cu nasul in ecrane si cu ”dopurile” in urechi, subscriu la parerea altor autori: oamenii sunt plictisitori, cam 90% din timp. Cei care merita stiu sa se faca auziti si ascultati.