Cum a crescut pirateria IT-ul românesc

De fiecare dată când le reamintesc oamenilor că furtul nu e ok, chiar dacă e furt de materiale media, mi se reamintește faptul că IT-ul românesc a fost crescut pe furt și pe piraterie, și vreau să discutăm cât se poate de deschis despre ce a însemnat, totuși, faptul că românii au piratat foarte mult în anii ’90 și ce oportunități am pierdut datorită pirateriei.

Povestea e cam așa: IT-ul românesc s-a construit pe piraterie – pe sisteme de operare de la Microsoft furate, pe IDE-uri furate, pe cărți furate care costau prea mult: când o carte costă 100$ și un apartament 2000$ ai clar o problemă de echilibrare1)da, apartamentele comuniste inițial costau cam cât făceau. Cărțile de IT erau niște obiecte foarte scumpe, sistemele de operare la fel. Sumele necesare pentru a echipa cu software o firmă de IT erau strigătoare la cer, mai ales când comparai cu prețurile din România, ceea ce a făcut imposibilă echiparea pe cinstite cu software a firmelor românești.

Da, erau niște vremuri complicate – în anii ’90 DOS și mai târziu Windows erau o opțiune relativ ieftină, dar totuși tot prea scumpă. În momentul în care îți dai seama că singurele soft-uri românesc care au rezistat sunt, probabil, niște aplicații FoxPro folosite pe post de soft de casă de marcat, îți dai seama că românii erau super-dependenți de Microsoft și de produsele lor, pe care nu și le permiteau.

În mai 1992 apărea SLS – Softlanding Linux – o primă distribuție relativ completă, gratuită, de Linux. Tot în 1992 apărea Yggdrassil. În 1993 apăreau Slackware și Debian; În 1994 un tip cu o bască roșie începea să facă Red Hat Linux; Red Hat a fost prima companie care vinde Linux și care să aibă venituri de 1 miliard de dolari; anul trecut a avut venituri de aproape 3 miliarde de dolari. Curentul open source a prins aripi în anii ’90, a împins infrastructura mai departe – probabil penetrarea Internetului ar fi fost mult mai dificilă dacă software-ul pentru fiecare server ar fi costat cât costa Solaris sau Windows NT.

În timpul acestor oportunități ratate, românii erau prea preocupați să fure soft de la Microsoft, pierzând oportunitatea creșterii unei comunități open source reale; și open-source ar fi fost răspunsul pentru foarte multe din problemele României de azi: gândiți-vă cum ar fi fost să avem softul folosit în administrație open-source, cum ar fi fost să nu avem un UTI sau Asesoft sugative de la stat pentru că în 1996 Ciorbea ar fi putut da o lege ca tot softul folosit în administrație în România să fie românesc și open source.

Dar nu am putut dezvolta o astfel de cultură pentru că furtul generalizat este mult mai competitiv decât munca necesară pentru a construi soluții open-source. Dar, așa cum arată și exemplul Red Hat, nici măcar nu era nevoie să faci totul pe gratis, chiar dacă e open-source. În loc să se umple de români refugiați la Microsoft, unde era a doua limbă vorbită2)informație falsă, dar hai să nu vorbim despre informații false emise de tipul care m-a făcut pe mine freetard ar fi rămas să facă bani din România, pentru că ar fi construit ceva pe baza chestiei ăleia uimitoare numite open source.

Cu cărțile la fel. Microsoft era în perioada în care făcea Fire and Motion, și majoritatea cărților furate de români prin anii ’90 se referă la tehnologii Microsoft care expirau în 5-6 ani, și modalități de a construi bloatware. Cea mai recomandată carte din anii ’90 rămâne GoF-ul, una din cele mai rele lucruri pe care le poate citi un programator începător, și care ajunsese să fie citată verbatim în interviurile de angajare, mai rău decât cartea de economie la ASE. GoF-ul rămâne cea mai rea carte pe care o poate citi un programator nu pentru că este o carte rea, ci pentru că în loc să ajute pe oameni să identifice elemente de design din producțiile lor și să le dea nume, oamenii preferau să se reducă la arsenalul propus de GoF și să reducă toate soluțiile la elemente din GoF. La un moment dat am văzut o carte cu 12 volume de design patterns, vreo 3000 de pagini de design patterns în total. Genul ăsta de cărți sunt inutile, cam ca toate cărțile din anii ’90. Sigur, sunt oameni care au construit un business din ele. Marea majoritate a acestor business-uri însă sunt la fel de nesănătoase ca business-urile care mănâncă Agile pe pâine în anii ’10.

Ce vreau să zic e că odată cu furtul poate câțiva au supraviețuit în software în anii ’90, dar cred eu că au pierdut nenumărate oportunități. În anul 2001 eu mi-am găsit un job pentru că eram o raritate de om care lucra cu multithreading pe Linux, și unul din primele lucruri pe care le-am făcut a fost să lucrez pe portarea entităților de multithreading din MFC pe Linux – un lucru care era pe-atunci destul de cutting-edge. Am fost privilegiat, dar cred că puteau fi mai mulți ca mine dacă ar fi încercat să nu fure.

Primul meu job a fost de administrator de rețea la un net-cafe – acolo am avut primul contact cu Linux. Apoi, am ajuns la facultate – acolo am încercat să instalez cu toată opoziția corpului profesoral o primă rețea de Linux. Primul job de programator l-am obținut pentru că eram familiar cu sistemul, și am lucrat pe Linux până în 2007 când m-au trecut forțat pe Windows CE cu niște proiecte3)poate că-mi merit eticheta aia de freetard. Ideea e că se putea trăi din asta; dar, mai mult, că de fapt am fost o raritate prin anii 2000 pentru că lucrasem pe Linux.

Cred că am fi avut o țară mult mai prosperă dacă nu ne-am fi apucat de furat generalizat în anii ’90. Cred că am fi putut aduce o contribuție mult mai importantă la dezvoltarea IT-ului mondial dacă în anii ’90 am fi spus că noi preferăm să nu ne apucăm de furat, ci să facem alte lucruri, să construim alt gen de soluții. Dar e foarte posibil ca faptul că furtul a fost mai competitiv decât munca să ne fi tras înapoi, și în ziua de azi să fim doar o făbricuță de outsourcing, slăvit fie numele lui Pambuccian în veci. Dar nu, faptul că s-a furat pe rupte în IT-ul anilor ’90 nu a fost un lucru pozitiv.

NOTES   [ + ]

1. da, apartamentele comuniste inițial costau cam cât făceau
2. informație falsă, dar hai să nu vorbim despre informații false emise de tipul care m-a făcut pe mine freetard
3. poate că-mi merit eticheta aia de freetard

25 Replies to “Cum a crescut pirateria IT-ul românesc”

  1. So

    S-a piratat la greu Windows in anii ’90, dar Microsoft chiar a contribuit la asta. Era simplu să verifice pe bune serial numbers sau să controleze care sunt “student licenses” pentru studenți și care pentru pirați. Dar a închis ochii, pentru că este centralizat și mai benefic să mulgi multinaționalele de outsourcing unde știutorii de Linux sunt rarități. În plus, dacă se încăpățânează vreunii să facă Linux, îl bagă și pe ăla in Windows, indiferent de distribuție. Pirateria e nasoală, dar poate fi combătută dacă se vrea.

  2. krossfire

    Ma rog, accesul la Internet a contat foarte mult in asta, chiar daca nu si-a adus mereu contributia in bine (vezi Ramnicu Valcea, unde gaseai Internet Cafe-uri decente prin 1996 – decente pentru perioada respectiva).

    “Pirateria” e clar ca a contribuit la dezvoltarea unor generatii, dar, la fel cum spuneai si in alte articole: cu greu poate fi gasita acum ca o scuza. Chiar si pentru ”elevi”, indiferent de varsta si disciplina aleasa de ei. De ce ai vrea sa furi un soft de cateva mii de euro, cand ai varianta ”pentru studenti” disponibial gratuit? Ahh, pentru ca ai vrea si faci bani din el? Pai atunci avem o dubla problema…

  3. Dorin Lazăr

    @So: știu că Microsoft a contribuit la asta, ținta fiind softul din administrația publică. Să zicem că a fost o practică „tolerată” de Microsoft, până nu a mai fost. Problema e că noi am mușcat momeala, și am acceptat trocul fără să ne dăm seama de preț.

    @krossfire: ce e deranjant pentru mine e că oamenii cred că IT-ul s-a dezvoltat în România datorită pirateriei, și eu cred că, din contră, a fost tras înapoi pe termen lung; acolo unde pirateria a oferit o soluție pe termen scurt ne-a răpit opțiunile pe termen lung. Știu că mesajul e neclar în direcția asta, și mi-aș fi dorit să îl mai dezvolt, dar dacă chiar vroiam să scriu o carte o făceam acum 2 ani.

  4. Cristian Banu

    Asta cu pirateria software este cumva cam cu e treaba aia cu „nu mă întreba cum am făcut primul milion”…
    Problema este că noi, ca națiune, rămânem cumva blocați pe ideea de a nu plăti pentru chestii. Că este software, că este Netflix/Hulu/Amazon/HBO, că este un profesionist (gen instalator, electrician). Și este un comportament care se transmite și la persoane juridice. Or, când nu ai obișnuința să plătești pentru ceva, nici piața pe domeniul respectiv nu are cum să se dezvolte. De aceea nu avem o piață internă de software, nu avem entertainement local (că nimeni nu plătește bilet la Iris, Smiley sau Andra – de fapt, plătește tot orașul, că sunt plătiți de primărie).

  5. krossfire

    Dorin: Exact! In prima faza, a deschis apetitul catorva oameni pentru piata, dar marea masa a inteles ca daca e pe Internet, e ”gratuit, frate”!

    Culmea, acum, diferenta dintre un joc piratat si unul oficial cumparat prin Steam, Battle.net, Uplay, Origin sau chiar Gog.com este foarte mare. In 2006, sa zicem, experienta jocului din cutie si a celui de pe ”net” erau identice. Acum insa, niciun joc mai serios nu-ti va permite sa joci multiplayer fara sa-l cumperi legal (va trebui sa gasesti alternative puerile la asta), nu vei primi niciodata patch-uri la zi, uneori vor lipsi bucati mari de continut etc. Si totul pentru ca tu ai economisit 3 euro, cat era jocul la reducere pe Fanatical (Bundle Stars)!

  6. Ioan Mitiu

    Înțeleg premisa de discuție dar nu știu dacă e corectă, deoarece problema serioasă a anilor ’90 era că populația nu avea bani nici de soft… dar nici de calculatoare personale. Așa că nu prea puteai vorbi de vreo piață potențială decât undeva spre 2000. Sau poate nici atunci – estimarea mea e că în România a devenit cu adevărat posibil “consumul de masă” ( dincolo de campusurile studențeșți ) abia undeva înainte de criza din 2008. Și mai clar abia odată cu penetrarea masivă a smartphone-urilor.

  7. Iulian-Nicu Serbanoiu

    Cred ca merita evaluate posibilitatile, cat si optinile la nivelul anilor ’90.

    Eu de Linux am aflat prin ’98-’99 si cand spun ca era rudimentar il laud. Documentatie gaseai in man si aia era ca un pumn in gura pentru 90% din oameni. Erau tone de optiuni si un limbaj care necesita cel putin ceva luni/ani de stradanie pentru a-l intelege. IDE-uri in Linux? ddd era parfum.

    Apoi avem Windows. Piratat, ok, nu-i fair. Ce poti face pe Windows? Pai cam tot ce poti face si pe Linux + ca ai si niste IDE-uri care nu-s de tot c***tul in comparatie cu Linux. Ai tot ce vrei in API (WinAPI), chiar si interfete grafice portabile, biblioteci de networking portabile si cate si mai cate. Culmea, era mai placut/rapid sa scrii codul in Windows cu biblioteci cross platform decat sa stai in Linux.

    Apoi iesind din partea de dezvoltare avem partea de user. Linux e pur si simplu in urma cand vine vorba de chestii precum: suport pentru placi video, sunet fara probleme majore de latenta si acces la aplicatii multimedia decente. Toate astea sunt bine facute pe MacOS si pe Windows. Sa nu vorbim de decizii cretine cand vine vorba de anumite implementari, majoritatea deciziilor fiind luate de cine stie ce BDFL in detrimentul userilor (respingerea patch-ului ck imi vine in minte ca exemplu). Linux sta, nu bine ci excelent la partea de networking si ca platforma de dezvoltare si deployment. Ca terminal nu a ajuns la un nivel acceptabil, desi, recunosc ca de pe el scriu asta si mi-e de ajuns.

    Asadar eu cred ca indiferent ce platforma ar fi ales lumea tot ne-am fi dezvoltat. Cu siguranta nu consider ca alegerea Linux ne-ar fi dus cu mult mai departe decat Windows, desi personal as fi preferat Linux.

    Chiar presupunand ca .ro ar fi fost o insula de Linux tot n-ar fi contat asa mult in ecosistemul IT global. Din experienta de pana acum toate softurile serioase (debuggere pe embedded, softuri de grafica (mai ales in gaming), aplicatii CAD) sunt scrise pentru Windows in principal pentru ca oricat de puri am vrea sa fim noi, tot ne uitam de unde vin banii. Si, vrem nu vrei, 90% cel putin folosesc Windows.

  8. Tudor

    Ioan Mitiu – nu e vorba atat de populatie – chiar si la inceputul anilor 2000 erau multe firme mici in România de outsourcing, conduse direct de patroni din veniti occident, care nici nu concepeau sa plateasca oentru soft licentiat si cumparau exclusiv CD-uri cu soft piratat de “furnizori” locali..

    Pe unde am lucrat am vazut sa se schimbe semnificativ lucrurile doar cand vine vorba de firme mari, peste 300 de angajati, si doar dupa ~ 2005 – si acolo, lucrurile s-au schimbat doar de frica controalelor si datorita softurilor care faceau piratarea mult mai grea.

  9. Blue

    Frâna a fost cauzată de nivelul educaţiei oferite de universităţile din România, de sărăcia unui sistem de învăţământ oferit gratuit. În timp ce la noi se studia dBase, dincolo se studia Oracle/SQL, iar Microsoft DOS era singurul SO cunoscut de cadrele didactice din RO. Ca să ţii ritmul cu actualităţile (ritm care era mult mai rapid decât în alte domenii), trebuia să ai bani de cărţi, soft, etc. Bani pe care nici universităţile noastre nu-i aveau pentru a se dota corespunzător. Având în vedere că o carte costa atunci cât salariul pe două-trei luni, concluzia era limpede că nu aveai altă cale. Şi nu aveai garanţia că, odată citite, îţi şi foloseau. Însă, odată deprins obiceiul, era cam greu să-l opreşti.
    Eu, de exemplu, îmi luam cărţile de studiu de la British Library, deoarece ceea ce se publica în RO era cam învechit sau ajungeau la câţiva ani după publicarea lor dincolo. Sincer, nu am avut niciodată răbdare să citesc o carte online. Pe lângă faptul că trebuia să stai tot timpul cu ochii în monitor, informaţiile erau deja stufoase şi greu de prelucrat, indexat, etc.

  10. Dorin Lazăr

    @Tudor: Deuro era genul de firmă care nu (mai) avea 300 de angajați, dar era cu tot softul (și documentația) la zi și în regulă, și, culmea, nu făcea outsourcing ca business principal.

  11. Dorin Lazăr

    @Blue: universitățile românești își permiteau să împrumute cărțile – era un motiv bun să urmezi facultatea. Problema fiind că nici mediul universitar nu a dorit să muncească foarte mult pe programare, fiind construit din matematicieni care s-au reprofilat, nu din oameni care să urmărească în mod clar și sistematic nișa „calculului numeric”. O lipsă de viziune din partea universitarilor români, la fel cum noi nu puteam fi decât în urma lor și încă suntem pentru că se învață programare tot la nivel de utilizator. Dar în anii ’90 aveam o șansă, lucrurile încă erau simple și puteam inova și noi în partea asta.

    Când am susținut laboratoarele și seminariile de SO la facultate le-am dat oamenilor deschiderea pentru a scrie un sistem de operare de la zero. Dacă aș fi stat mai mult aș fi pus lucrurile cap la cap și aș fi creat cu ajutorul studenților un sistem de operare rudimentar, care în vreo zece ani ar fi putut fi o adevărată rampă de lansare pentru o groază de systems engineers. Opoziția a fost foarte puternică, planul meu era prea complex, prea ambițios, și studenții au aflat că se poate trece foarte ușor fără efort, furându-și singuri căciula.

    Încă se poate, dar e nevoie de un plan pe zece, poate 20 de ani. Din păcate mediul universitar îmi cere acum să fiu doctor sau doctorand pentru a ajunge la catedră și, aparent, cei care sunt deja cu credențialele în regulă nu-s capabili de gândire outside-the-box.

  12. Iulian-Nicu Serbanoiu

    @Dorin

    Cand vorbesti de plan pe 10-20 de ani trebuie sa ai in spate si pe cineva care sa te plateasca serios pentru asta, pentru ca altfel nu ai nici cea mai mica sansa. Chiar presupunand ca ai toate conditiile indeplinite (birocratice si materiale) si iei ceva si faci de la zero, care e valoarea practica in afara de cea educationala?

    Va folosi produsul cineva?
    Va avea parte de un suport decent (necesar pentru 1)?
    Care sunt sansele ca produsul fie un concurent pentru ceva existent pe piata?

    Nu contest capacitatea ta de a face toate lucrurile pe care le spui. Doar spun ca idei sunt multe pe Terra, dar nu toate sunt fezabile. Si un sistem de operare cu certitudine are nevoie de mai mult decat un om determinat, cel putin pe termen mediu.

    Problema educatiei noastre e si faptul ca e gratis. Stiu, o sa-mi iau cateva injuraturi, dar chiar si o taxa modica ar calma plecatul de acasa al multora si ar aduce un plus de calitate si liniste (pentru ca multi sunt acolo doar pentru a face galagie fara scop).

    @Tudor

    Confirm faza cu pirateria cu o firma foarte mare acum din Bucuresti care lucreaza pe embedded. Aveau vreo 3-4 insi care crackuiau orice. Asta s-a petrecut pana cand i-a cumparat alta companie. O licenta Lauterbach (Trace32) costa pe vremea aia $2000 per user cu mai tot ce-ti trebuie sa faci on chip debugging; salariile angajatilor erau $400-$500. Era pur si simplu prohibitiv pretul si trebuia sa fii “creativ”, sa-ti faci singur anumite placi si conectori care costau si peste $1000. Dar hotul neprins…

    Sa nu mai spun ca si in companii mari se crackuiesc softuri, chiar si produsele proprii. De ce? Pentru ca birocratia interna te omoara pana reusesti sa iei o licenta a softului pe care chiar tu-l creezi. A fost si o chestie din asta cu Microsoft cand a folosit un editor de sunete piratat si a aparut semnatura crackerului in fisier din ce imi amintesc.

  13. Dorin Lazăr

    @Iulian-Nicu: Mediul academic funcționează în alte coordonate decât mediul de afaceri, dar chiar și-așa, știi care e diferența dintre un student care face acum „Sisteme de operare” citind despre unde dă click pe X și un student care face „Sisteme de operare” lucrând la implementarea unui sistem de operare?

  14. Tudor

    @Iulian-Nicu: ideea nu ar fi musai ca studentii sa realizeze in facultate un sistem de operare care sa fie folosit pe piata, ci ca la terminarea facultatii sa fie capabili sa se integreze intr-o firma unde se dezvolta sisteme de operare (Microsoft, Apple, Google, RedHat etc..), daca asta isi doresc, nu sa stie doar cateva chestii la nivel teoretic..

    Cat despre “O licenta Lauterbach (Trace32) costa pe vremea aia $2000 per user cu mai tot ce-ti trebuie sa faci on chip debugging; salariile angajatilor erau $400-$500.”
    nu angajatii trebuie sa-si permita costul licentei, ci firma..

  15. Ioan Mitiu

    @Tudor – Firmele de outsourcing au venit aici să facă profit maxim la costuri minime. Nu mă miră astfel de abordare din partea lor ( deși din alt punct de vedere pe atunci lucram la o firmă de 7-8 oameni care avea toate licențele plătite corect 🙂 ).
    Eu mă refeream la piața pentru care eventuale firme/antreprenori români să producă – ori problema e că la momentul respectiv nici publicul larg nici companiile private care abia se înființau cu chiu cu vai nu prea își puteau permite nici măcar echipamentele necesare. Despre soft ce să mai vorbim… Iar companiile și agențiile de stat… mai bine să nu pomenim. 🙁

  16. Iulian-Nicu Serbanoiu

    @Tudor
    Cand cineva din afara contracteaza serviciile tale tu vrei sa dai un pret avantajos. Apoi neintelegand, din lipsa de experienta, care sunt costurile pe bune, evident ca elimini tot ce poti, licentele fiind primele. Asta ca sa fii cat mai competitiv, mai ales cand esti la inceput. Vorbim de anii 1997-2007 cand totul se lua de unde se putea. Dar repet: si in anii de dupa inca se folosesc softuri crackuite din motive birocratice cretine. Cunosc exemple concrete dar nu are sens sa aruncam cu rahat in firme pe aici.

    Cat despre integrarea in firme a absolventilor pot spune cu mana pe inima ca daca stii ceva despre OS (poate si ceva internals) la ceva cat de cat folosit in ultimii 10-15 ani esti ok (aici intra Linux, BSD, Windows, VxWorks, Solaris, Minix (sa zicem) poate si FreeDos daca ai facut ceva interesant cu el precum controlarea unei linii de productie – da! se poate). Oricum ai deschidere mult mai mare sa faci ceva bazat pe un sistem de operare deja folosit, piata existand deja, tu nefiind nevoit sa creezi piata (nu e lucru usor!). Da, e posibil sa gandesc intr-un mod strict economic, dar niciodata nu au existat chestii facute doar de dragul de a le face. Cineva trebuie sa aiba un plan pentru a scoate ceva din asta, pentru ca viata nu e gratis in general.

    @Dorin
    Intrebarea ta e absurda din simplul motiv ca tu compari 2 extreme:

    un om lipsit de orice aptitudine ce doreste sa foloseasca un OS
    un om talentat ce poate face absolut orice lucrand la un nivel jos, aproape de hardware

    Dar sa reformulez: care e diferenta intre un student care lucreaza la nivelul de jos (bare-metal) si unul care lucreaza intr-un mediu abstractizat, la nivel superior, unde rareori te lovesti de probleme gen dma, IO ports, video memory, cache misses etc?

    Pai, privind obiectiv, nici una din punctul meu de vedere; pentru ca intr-o lume normala fiecare universitate are niste specializari cerute de piata, ca de aia avem laboratoare dotate de firma X, practica/internship la firma Y etc. Sa lasam facultatea de capul ei e o tampenie. Ce ar insemna ca mediul de afaceri sa ceara X si facultatea sa nu faca ceva nici macar tangential? E clar ca facultatea devine inutila, cum unele tind sa devina datorita neadaptarii in cele mai multe cazuri.

    Vorba aia, si researchul din facultate e platit de cineva, de obicei o firma cu interese clare. De cele mai multe ori nu e facultatea cea care vine cu idei practice.

    Eu sunt de acord ca trebuie un plan pentru facultate, dar planul ala il faci cu cerintele pietei, nu din dorintele noastre de a face lucruri de care n-am putut sa ne ocupam in trecut sau pentru care avem o pasiune ascunsa, curiozitate etc. Daca piata cere SAP, faci SAP, daca cere Java, bagi Java samd. Nu vii tu sa faci Scala/OCaml cand nici dracu nu cere asa ceva. Ok, e frumos sa stii multe, dar mai intai e bine sa te integrezi in piata pentru ca, dupa cum am mai spus, viata cam costa si, cum se spune, nu exista un pranz gratis, cineva trebuie sa-l plateasca intr-un mod sau altul.

  17. Dorin Lazăr

    @Iulian: vorbesc în ambele cazuri de oameni care ar trebui să iasă la nivelul „avansat” din facultate – eu mă refer la diferența dintre ce se face acum și ce ar trebui să se facă la o materie concretă cu care am avut de-a face (evident exagerez, dar nu sunt foarte departe de adevăr).

    Cerințele pieței sunt o pistă greșită. Cerințele pieței se schimbă pe parcursul unui ciclu de studii.

  18. Iulian-Nicu Serbanoiu

    Cerintele pietei sunt singurul punct de plecare.

    Ce are fi sa studieze cei de la drept in Romania predominant dreptul din SUA? N-ar fi total absurd? Ce sa aplice aici?
    Ce ar fi sa facem in o facultate de contabilitate romaneasca sistemul de contabilitate din UK? Nu e total aberant dat fiind faptul ca toate firmele de aici respecta legile fiscale din Romania?

    Eu sunt de acord ca trebuie sa gandim abstract dar, ca si in proiecte software, lumea mai vrea si ceva in afara de wrappere, ceva concret, ca pe client il doare-n cur ca ai tu mega arhitectura, mega generica si portabila cand produsul nu e gata si mai ai nevoie de inca X saptamani sa termini si apoi sa incepi sa mai si validezi treaba.

    Lumea s-a saturat de asteptat de mult si cam vrea treburi concrete, nu viseaza nimeni la ceva generic pentru care aproape nimeni nu te angajeaza.

    Ce imi pare ca doresti tu in facultate ii ajuta, ironic, pe aia care nu au nevoie de facultate, oamenii care gandesc singuri si nu sunt lipsiti de motivatie pentru un domeniu, oricare ar fi el. Oamenii astia sunt foarte putini, desi noua ne-ar parea multi pentru ca doar in bula asta traim.

  19. Dorin Lazăr

    Îmi pare rău să o zic, dar habar nu ai care e scopul unei facultăți, pentru ce o faci. În plus, stăpânirea conceptelor e mai importantă decât bălmăjirea soluțiilor la nivelul la care se face acum în IT-ul românesc.

  20. Iulian-Nicu Serbanoiu

    @Dorin

    Daca explici mai pe-ndelete, pentru astia ca mine, poate o sa inteleg ce doresti tu sa se-ntample la o facultate sau ce ai vrea sa stie studentul cand o termina.

    Dar, cu certitudine, 99% din cei care fac o facultate vor sa castige o paine. Prea putini, daca vreunul, e interesat de “concepte” si alte chestii abstracte, ei vor sa stie sa bata cu ciocanul cuie eficient, sa invete normative, proceduri dintr-un domeniu (gen feroviar, aerospatial etc), sau sa priceapa un limbaj de programare gen php, python etc. De aia fac practica si alte chestii, ca sa se familiarizeze cu domeniul, nu sa invete concepte pe care nu le aplica ever-ever.

    Eu unu angajez oameni care fac treaba si nu-s retarzi, adica pot sa priceapa si sa invete chestii noi. Nu ma intereseaza nicidecum ce a filozofat el prin facultate referitor la modalitati abstracte de analizare a erorilor din zeci de limbaje de programare sau o chestie fara finalitate doar de dragul discutiei. Ma intereseaza sa faca treaba. La fel pot spune ca nu doresc un instalator care sa imi explice el ce tevi frumoase exista atata timp cat pe mine ma intereseaza sa-mi opreasca apa si sa-mi schimbe un racord ca sa nu se inunde casa.

    As simple as that.

  21. Tudor

    @Iulian-Nicu Serbanoiu – o facultate nu ar trebui să fie școală de meserii sau postliceală. Din ce am vazut, multi studenți (inclusiv eu) si-ar fi dorit să faca lucruri mai interesante decât se fac în multe firme la ora actuala – că nu am fost capabil, că am fost prea leneș sau alte motive, e o poveste, dar asta nu înseamnă că nu mi-aș fi dorit să fac cercetare sau să lucrez la optimizarea unui sistem de operare. Ocazii au existat, dovadă că mulți studenți chiar de la noi au ajuns să facă asta pe alte meleaguri.

  22. Iulian-Nicu Serbanoiu

    Eu ii angajez, dar corporatia ce ma plateste ii cam vrea cu diploma. Pentru corporatie o conta, pentru mine nu. Dar asta e alta problema ce tine de zgarcenie, hortogareala si alte c***turi birocratice.

    Eu, daca as fi fost bine informat probabil dadeam skip la facultate, desi nu regret faptul ca m-am intalnit cu foarte multi oameni competenti (ma refer mai ales la colegi).

    Cat despre “facultatea nu e scoala de meserii/postliceala” nu cred ca mai e cazul de multi ani.

    Hai sa luam niste exemple:

    Facultatea de transporturi: – unde mai inveti cum proiectezi efectiv sistemul de control al unei gari? La ce postliceala?
    Facultatea de mecanica: – unde mai inveti cum se proiecteaza nu stiu ce rahaturi (bloc motor sa zicem) cu softuri folosite in industrie, ca altfel nu prea se mai face (gen hartie si creion ca acum 80 de ani)? La ce scoala de meserii?
    Facultatea de drept: e clar ce e acolo, banuiesc. Exista o postliceala pentru asa ceva, sa te ajute sa devii avocat?

    Intuiesc ca priviti totul din perspectiva unui domeniu foarte dinamic, IT, care hraneste destule ramuri non educationale gen: cursuri cisco, certificari Java, vmware, SAP, tehnologii oracle microsoft, certificari Ubuntu/RedHat etc

    De acord ca astea pot fi invatate si prin cursurile alea dar convingeti tu la 19 ani parintii ca facultatea e inutila si voi vreti sa faceti cursurile alea. Sau, sa lasam parintii, convingeti firmele zgarcite, cautatoare de scutiri de impozit, ca sunteti bun fara facultate, firme pentru care aia 10% (fosti 16%) sunt cifre care conteaza in bugetele cost centerului din romania, cifre prin care ei arata ca-s mai competitivi decat alte cost centeruri.

    Si aici nu vorbim de exceptii, cum vedem peste tot, vorbim de chestiile de masa, de hoardele de studenti care vin la facultatea de IT ca au auzit ca se castiga bine. Poti sa ii invinuiesti cu ceva? Eu zic ca nu.

    Cati oameni sunt capabili sa invete de unii singuri cand nu te roade nici cea mai mica foame? Mai bine o faculta, o bauta, un chef, un futai cu perdea langa colegii de camera. Dolce vita fata de rupe-ti creierii baiete ca apoi sa zica firma X ca nu angajeaza decat absolventi (sa nu ziceti ca nu stiti droaia de cazuri). Vremurile s-au schimbat mult in ultimii 15-20 de ani, Cand eram la facultate era normal sa NU ai masina. Acum e normal sa ai masina si nu mai gasesti locuri de parcare pa langa camine. Foamea aia e din ce in ce mai mica, distractia din ce in ce mai mare – oarecum normal.

    Problema, din punctul meu de vedere, e ca IT-ul tinde sa fie aplicat ca reteta general valabila pentru alte domenii, ceea ce e complet eronat.

    —– presupunere:

    Sa zicem ca in facultate se vor face chestiile cum vreti voi. Ceva mai a la Aristotel si discipolii. E clar ca oamenii aia vor fi speciali, vor avea sanse sa aiba ceva impact asupra lumii. Ideea e asa: de unde-i strangi? Ca nici pe vremea aia nu erau prea multi. Cati oameni sunt dispusi sa o arda in cercetare (sa nu aveti vise umede p-aci, e chiar mai rau decat in marea majoritate a corporatiilor)?

    Apoi mediul academic, nu doar in .ro, e destul de pervers si putred. Am avut sansa sa ma inscriu la un doctorat (mi s-a zis sa trec direct la doctorat, cand eu, imbecilul, m-am inscris la master) dar bine ca era cineva mai avansat (1 an in plus) si mi-a zis ce “studia” el la doctorat. Cate lucrari corecta, si cat cursuri preda. In locul titularului, se-ntelege, ca de aia vrei phd nu? Sa fii un fel de secretara. Aceleasi cursuri de peste 10 ani, doar puse-n PPT si updatate cand mai aveau “doctoranzii” ceva timp de google. Omul avea si niste proiecte de cercetare cvasi inutile (dar platite!) si ceva gen posdru si lua bani frumosi fara prea multa munca. Avea cazare gratis (in camin, ce-i drept) dar strangea bani la greu si din alte proiecte luate de pe net. Nu zic ca peste tot e la fel, dar e de ajuns sa-i vad pe cei “de sus” din educatie sa-mi dau seama cum merge treaba. Nu insist prea mult pe faptul ca anumiti profesori aveau proiecte cu diverse institutii si cam te racolau sa lucrezi pentru ei, ba chiar erau niste conflicte urate intre anumite departamente pe motiv ca un prof i-a sutit afacerea altuia. Vorbesc de facultate facuta-n Bucuresti aici, dar banuiesc ca-n alte parti e similar.

    Stiu pe cineva care mi-a zis-o-n fata (e prof la facultate): daca astia de la X deschid un post de … a doua zi plec. Cam asa e treaba pe acolo.

    Eu stiu ca suna frumos ce doriti voi, dar trebuie sa aveti in vedere ca nu stergem cu buretele si o luam de la 0, ca e imposibil. Pornesti de la ce ai, si singurul lucru pe care-l vad sunt circulare, directive si alte balarii care-ti blocheaza orice initiativa de-a face ceva.

  23. Dorin Lazăr

    @Iulian-Nicu Serbanoiu: Puteai să scrii mai puțin și să spui direct că nu știi ce ar trebui să fie facultatea. E ok, voi reveni cu un articol pe tema asta.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.