Criticăm ca maimuțele

Știi momentul ăla în care îl urăști pe Ponta, Băsescu, Iohannis, Udrea, Macovei, Blaga, etc. atît de mult încît îți pierzi uzul rațiunii și, orice s-ar întîmpla, îi critici, îi faci idioți, tembeli, dictatori, și-așa mai departe? Ăla e momentul în care îți dai seama că ești oarecum insuficient mintal și că ar trebui să ți se retragă pentru puțină vreme toate drepturile cetățenești.

Să vă dau un exemplu. Vine Ioana Petrescu să explice un adevăr economic de bază: nu e treaba guvernului să creeze locuri de muncă, ci să creeze un mediu de afaceri propice dezvoltării de noi afaceri. Superb, teorie cît se poate de corectă. Articolul doar despre asta vorbește. Să vedem exemple de comentarii:

Cica a studiat economia la Harvard ?????!!!!!

Mai dar e plin de conpetenti in guvern !!! Ziua si tembelul cu cate o perla . Ar fi de ras dar dib pacate e de plans .

Da care-i treaba guvernului ?Sunteti zero barat…

Alta “creata” :-(((

vai de capu’ ei de cretina…

Ma doare capul…. cand o aud pe domnisoara ministru….

Mișto. Problema e că toți comentatorii ăștia sunt un pic bătuți în cap, pentru că treaba guvernului nu e să creeze locuri de muncă, ci exact ce a zis Ioana Petrescu: mediu de afaceri, etc. Explicația, pentru cei care nu înțeleg de ce: orice loc de muncă ar crea guvernul ar fi plătit de către guvern, cu banii noștri din taxe. Locurile respective de muncă nu produc venituri noi ci consumă veniturile vechi. Treaba guvernului e să creeze cît mai puține locuri de muncă și să ajute firmele să creeze cît mai multe, exact cum zice Ioana Petrescu. De unde vin atunci toate criticile?

Păi e simplu. Vin dintr-un instinct pavlovian de a repeta aceeași idee de îndată ce aud un nume. Ioana Petrescu? emtio, cretină, proastă! Victor Ponta? Plagiator, mincinos, ura! Băsescu? Dictator. Își merită oamenii ăștia criticile astea? Da și nu. Întrebarea este: suntem sau nu suntem niște oameni care mai și gîndesc. Criticăm ca maimuțele, sau gîndim un pic? Acceptăm faptul că un om care a fost cretin o dată nu e cretin tot timpul? Sau ne credem noi infailibili?

Desigur, întrebările sunt retorice și secțiunea de comentarii rămîne închisă. În fond, n-aș vrea să repetați discursul pavlovian în legătură cu persoana publică favorită.

Comments are closed.