Cu spume la gură navigăm prin blogosferă

Din cîte am auzit mulţi bloggeri au făcut spume la gură cînd şi-au văzut portretul făcut de Tucă. Şi de ce nu? La o adică, cine e el să ‘jicnească’ atîta ditai blogosfera, atîta intelighenţie şi atîta intelect pus în noua formă de expresie ce îşi ratează rolul de a relata epoca, şi se bazează pe faptul că cineva, acolo, sus, va reţine adevărul despre timpurile astea.

Tucă zice un lucru clar. Sunteţi aproape toţi (şi accentuez pe faptul că Tucă zice “Cei mai mulţi dintre ei”) nişte rataţi, onanişti şi alte invective demne de Piaţa de Miercuri sau Bazarul din Suceava, nu de un ziarist cu ştaif care, vezi tu, nu este nimic din cele spuse de el însuşi.

Ciutacu răspunde un pic mai demn, şi mai demn răspunde Comănescu de la hotnews (link preluat tot de la ciutac). Bun, ne merităm apelativele? Noi da, Eu nu.

Uităm să facem o distincţie majoră. Cei spumiferi la gură se simt atacaţi. Dar Tucă loveşte comunitatea care a dat ‘De ce urîm bărbaţii’ sau ‘Cioco Cioco’ sau alte asemenea intoxicaţii. Tucă nu vorbeşte despre mine.. Da, fac parte din comunitatea bloggerilor din România pentru că întîmplător, şi cu asta mă ocup cînd am un pic de timp. Dar asta nu înseamnă că problemele comunităţii se văd la mine.

De ce scriu eu? Nu o fac nici pentru atenţia celorlalţi, nici pentru popularitate. O fac pentru că în lumea tehnologizată e necesară o persona internautică. Mă laud că sunt cel mai relevant Dorin Lazăr. (verificat cu google azi). Dar mai important, în momentul în care voi avea nevoie să îmi promovez brandul Dorin Lazăr, dacă va exista aşa ceva, acest brand va fi sprijinit şi de un istoric în internet.

Am început să postez lucruri pe net în locuri vizibile sau mai puţin vizibile încă din 1999. Sunt puţini care vedeau aşa ceva întîmplîndu-se de-atunci. M-am tot mutat, m-am tot schimbat. Că a fost vorba de un site găzduit pe home.ro, că a fost vorba de deviant art sau geocities, am avut întotdeauna un pic de Dorin Lazăr pe net. Şi asta e mai important pentru mine.

Internetul înseamnă schimbare. Curînd, Internetul o să fie parte din viaţa normală; nu ştiu dacă o să fiu parte din următorul trend, dar ajut să construiesc actualul val. Suntem Junimea Internetului. Sau nu suntem încă Junimea Internetului, dar suntem ceva premergător.

Românii vor fi curînd capabili să genereze bloguri cu conţinut interesant. De fapt asta e problema. Ceea ce nu vede Tucă este faptul că el ca ziarist este doar un ‘content-provider’.

Curînd, conţinutul interesant o să fie luat de pe Internet 100%, şi Tucă o să-şi găsească locul mai greu în treaba asta. În loc să înceapă cu războaie, mai bine ar intra el să facă lucrurile cum trebuie. E nevoie de un Maiorescu, un Kogălniceanu în netul românesc. Acum suntem la stadiul Gh. Asachi: “Scrieţi, băieţi, numai scrieţi”.

Ce zici, domnule Tucă? Join the revolution, wipe the crap out of those rom-english speakers? (pun intended).

PS: Alte reacţii şi aici: http://manafu.blogspot.com/2008/05/blogs-despre-ignoranta.html sau aici: http://www.nenealars.com/2008/05/09/de-ce-blogurile-bat-ziarele-la-cur/

Comments

Cu spume la gură navigăm prin blogosferă — 10 Comments

  1. BlogFest FTW 🙂

    Oricum, impresia pe care mi-o face Tucă este că se simte amenințat, ca ziarist, de Internet … așa cum și biserica s-a simțit amenințată odată cu apariția editurilor independente … drept urmare dl Tucă vrea probabil echivalentul modern al unui imprimatur.

    Și pe mine mă deranjează 80% din bloguri, dar prefer mai mult zgomot decât mai puțin semnal.

  2. Şi încă sper că Tucă va arăta valoare şi va da unui blog acea nuanţă deosebită pe care o dă, de exemplu, Ciutacu.

  3. Adevărat, Raul! 🙂 Eu unul am decis să-i dau un răspuns ceva mai temperat, chiar dacă ieşirea lui a avut nivelul intelectual al celor pe care îi critică.
    De fapt, l-am chemat să ‘ne înveţe meserie’… dacă are ceva meserie de învăţat oamenii.

  4. Tucă şi-a dat foc la valiză, confundă plăcerea oamenilor de a scrie cu goana după faimă.
    Ideea este că înainte de a face generalizări trebuie să ştie despre ce vorbeşte.

  5. Poate greşind atît de tare cum a făcut-o el poate să înţeleagă fenomenul mai bine, şi apoi să acţioneze în consecinţă. Tucă poate deveni un blogger interesant.
    Asta pe principiul că cei mai pricepuţi oameni urăsc ceea ce fac ei înşişi. 🙂

  6. Hmm… sincer sa fiu mie nu mi-a placut asa-zisul Tuca nici cand eram in tara, si ma bucur ca nu am mai auzit de el de mult. E genul de ziarist remarcabil prin “mitocanie”.

    Ceea ce imi trezeste un fel de “nostalgie” romaneasca… dar e mai puterning simtamantul de avertizment: “sunt in preajma mitocaniei din nou”. Nu stiu zau de ce romanilor le place mitocania. M-am tot intrebat, si cand eram in tara si dupa ce am plecat. N-am gasit raspuns.

  7. Probabil gîndirea elevată e un pic cam mult pentru concetăţenii noştri, de ce să nu recunoaştem, de sorginte mai umilă.
    Şi eu îmi recunosc statutul.
    Tucă nu miroase neapărat a mitocănie. Tucă miroase a România – şi ştii tu cred mai bine ca mine că România miroase a mitocănie încă din aeroporturile străine din care se îmbarcă lumea spre România. Excepţiile sunt rare, şi adeseori au tentaţia de a vorbi engleză în preajma românilor… ştim cu toţii de ce.

  8. Mie mi se pare o problema imaginata de anumiti oamenii treaba asta dintre presa scrisa si bloggeri. Acum, serios vorbind, care e problema de fapt? Eu sincer, nu o vad.
    Probabil ca anumitor ziaristi (cei care spera la faima si prea multi bani) le este teama de concurenta. Da, e mai comod sa rasfoiesti cateva blogguri, free of charge, si sa afli ce se intampla in lume, oriunde in lume, nu doar in Romania, decat sa platesti zilnic o suma de bani sa citesti banalitati care in definitiv, este posibil sa nu te intereseze. E mai usor sa dai ‘BACK’ si sa schimbi blogul daca nu iti place ce citesti, sau nu te intereseaza decat sa te duci din nou la chiosc si sa mai dai alti bani pentru un alt ziar, in speranta ca o sa gasesti si tu ce te intereseaza.
    Iar eu, personal, am dat peste bloggeri, ‘onanisti’, cum suntem numiti de acel om de presa, cu mai multa materie cenusie si mai mult talent ziaristic decat multi colegi din presa, ca sa spun asa.
    In plus, blog-posturile ofera ceva ce gasesti rareori in ziare: suflet. Oamenii astia, ma scuzi, ‘ramele’ astea au mai multa pasiune, scriu pentru ca asta simt ca trebuie sa faca, nu o fac pentru ca le spune sefu’ si nici nu scriu despe si cum le spune sefu’ sa o faca.
    Eu, viitoare jurnalista, prefer blogurile, dar nici nu anulez utilitatea ziarelor. 🙂

  9. Cam la asta ma refeream si eu, blogurile sunt bune pentru ceva, iar ziarele pentru altceva; de aceea eu nu inteleg de ce lupta asta intre cele doua.
    Oricum, toata treaba e cam copilaroasa, ca sa zic asa. Unii se supara pentru ca ceilalti au alte jucarii, nu neaparat mai frumoase, dar na, sunt alte jucarii, nu ale lor. Kids these days! 😀