Cultul personalității la Victor Viorel Ponta

Tovarășul Victor Viorel Ponta a răspuns acuzațiilor burghejilor cum că ar fi dezvoltat cultul personalității:

Ceauşescu îşi făcea congresele la Sala Palatului, nu pe stadion

La lucrurile astea se răspunde cu ‘no comment’. Asta pentru că nu există absolut niciun comentariu decent pe care îl poți avea la adresa unui mitoman de carieră devenit peste noapte centrul unui cult bizar al personalității, cum de 25 de ani nu am mai văzut în România.

Una din primele amintiri pe care le am în legătură cu Ceaușescu a fost o vizită de lucru a lui prin Brașov, vizită care a dus la distrugerea orașului prin supra-încărcare cu blocuri construite în grabă, tovărășește. La trecerea tovarășului, unde, în mod legendar, a ordonat raderea cartierelor de case, poporul a fost tras cu forța la stradă, cu cîteva ore înainte de trecerea celui dintîi fiu al națiunii.

Înșirați pe lîngă stradă erau muncitori, profesori, elevi, copii de grădiniță înarmați cu toții cu stegulețe și pancarte. Ar fi trebuit să fiu și eu printre ei, dar nu am fost; unii dintre băieții din cartier, viitorii băieți fără ocupație, șmenari și bișnițari (cartier muncitoresc, deh) au fugit din calea forțelor de securitate care supravegheau mulțimea, și ne-am refugiat pe bloc, de unde l-am și văzut pe omul care distrugea ultima sămînță din bun-simț din România.

PuseCapLaCap

(via)

Era într-o limuzină, o chestie enormă, și Ceaușescu ieșise prin trapa ei să salute poporul care urla, ritmic, “Ura!” și diverse alte urături rimate, scrise de viitorii actori politici ai României libere. Limuzina se mișca lent, spre disperarea celor care stătuseră în soare cîteva ore bune să-l aștepte, și care nu puteau pleca pînă cînd nu termina tovarășu’ tot bulevardul. Din loc în loc se mai oprea, și tovarășul dădea indicății care mai tîrziu aveau să dea peste cap tot cartierul în care trăiam, un cartier prea burghez pentru gusturile socialiste ale tovarășului secretar general al partidului.

Acesta era omul pe care cîțiva ani mai tîrziu avea să fie executat. Singurul leac pentru cultul personalității este, așa cum arată istoria, un glonte. Nu există altă cale de scăpare, altfel ajungem în situația Coreei de Nord, unde soluția salvatoare nu a fost aplicată și populația trăiește în cea mai cruntă sărăcie, în cea mai cruntă sclavie, totul în numele idealurilor socialiste.

Pentru că cei care acum se miră că Ponta își face chip cioplit după modelul Phenian ar fi trebuit să vadă lucrul acesta întîmplîndu-se de atunci de cînd l-am văzut și eu, din 2001, cînd Ponta intra în politică. De-atunci l-am marcat ca fiind cel mai periculos individ din PSD, pentru că, spre deosebire de ceilalți care erau puși doar pe furat, Ponta credea puternic în idealurile socialiste. Atît de puternic încît era imposibil să nu urmeze același traseu ca al comuniștilor de vază, și să înceapă să își dezvolte narcisistic imaginea în direcția adulației populare. Omul care îl avea pe Che Guevara pe buze, care pe la taberele de vară promitea că îl va executa pe Băsescu, cum să nu fie el iubit de întreaga națiune? E destinul stîngii politice: să devină grandioasă.

Oamenii nu-și mai amintesc cum e să iasă în stradă să cînte omagiu unui conducător de ziua lui de naștere, chiar dacă nu mai departe de 26 ianuarie 1989, în plină iarnă geroasă fără pic de încălzire în casă, oamenii ieșeau să facă spectacole omagiale în toate orașele din țară în cinstea Tovarășului Mult Iubit. La fel, tovarășul Victor Viorel Ponta exersează de-acum cu populațiile înfometate care primesc 100 de lei pentru participare la spectacolul omagial de ziua lui. Același gen de sadism, tipic socialist, aceeași viziune asupra societății și asupra rolului Conducătorului, aceeași gîndire în legătură cu lucrurile pe care trebuie să le facă un popor pentru ca să-l merite pe Omul Nou.

Există o singură șansă pentru România, și și pentru VVP să iasă ok din treaba asta: să nu devină președinte în 2014, și să se strecoare în obscuritate. Să se uite abuzul de acum, să se răsufle eforturile oamenilor care vor să-l înscăuneze ca președinte al Republicii Socialiste România, după chipul și asemănarea părintelui spiritual al PSD. Singura lui șansă să nu sfîrșească ca și EL, iubit de popor la 25 de ani după executare.

781px-Ceausescu_receiving_the_presidential_sceptre_1974

Fascinante vremuri. Trăim istorie, oameni buni, e timpul să acționăm. Salvați-l pe Victor Viorel Ponta de propria grandomanie, și asigurați-vă că nu va fi ales Președinte.

Comments

Cultul personalității la Victor Viorel Ponta — 2 Comments

  1. Pingback: Sinteza săptămânii 38 din 2014 | blog cu barbă

  2. Pingback: De ce nu Ponta? | Obisnuit.eu