Cum arată impostura în artă

V-am mai vorbit pe acest blog despre impostură în arta și cultura românească, inclusiv cu magnificul „Solenoid”, cartea la care nu poți să treci de prima treime fără o doză serioasă de masochism și lipsă de grijă pentru starea ta generală de sănătate. Am vorbit despre Dan C. Mihăilescu, și mă voi abține să vorbesc despre Radu Paraschivescu, pe care nu l-am urmărit pe Digi24, și nici voi, de vreme ce își primește mulțumirile și un sincer „Pa”. Vreau însă să vă dau un alt exemplu de cum funcționează impostura în artă.

„Cred că sunt extraterestru” sunt deja o trupă cu vechime și tradiție în muzica hip-hop românească. Am îndrăznit odată să fac mișto de CCSE și am fost corectat rapid, că „nu înțeleg eu” și că originalitate și creativitate. Și totuși, am vrut să înțeleg despre ce e piesa asta, ultima de la ei, lansată acum 10 zile. Și după ce AFO deschide piesa povestind pe un ton care pare alcoolizat că se pune la calculator, am un blanc existențial. Nu pricep nimic. „Băi, ce tare le dă Faust”, Faust fiind al doilea om din cei trei care cântă, dar oricât de tare ar fi, nu pricep nimic din ce zice omul. Și nu e pentru că nu sunt eu capabil să pricep eu poezia. Ci pentru că băieții sunt incoerenți:

Viata asta trece, nu știu mare lucru / Las-o că merge, am motiv să mă bucur / Eu nu sunt atent la fețe sau trucuri / Nu mi-a zis nimeni că tre’ să mă duc cu pasul drept, glasul ferm, palmele drepte / De ce să depășesc trepte? / Viata nu-i prost nu implica regrete / Altu-i deștept îți zic cine se crede / Ah, nu e ciudat cum un ignorat pierde din proprie voință….

Versul lui „Motanu” e și mai încâlcit, e cu chestii stelare care nu au absolut nicio logică. Și nu am putut să nu îmi pun problema pentru cine cântă oamenii ăștia, și de ce? Adică se aude „beton”, dar nu zice absolut nimic. Dar muzica hip-hop era fix despre conținut, nu?

Poate o fi și ăsta un pas necesar. Poate forma e mai importantă decât fondul, și poate la un moment dat fondul o să vină să umple locul; dar… chiar se va întâmpla?

forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. Și, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranță în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secțiunile lor, cu ședințele solemne, cu discursurile de recepțiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi

A vorbit aici Titu Maiorescu, prin secolul XIX. Învățăm și noi ceva?

În fine, ăsta e motivul pentru care cultural Șatra BENZ câștigă în fața CCSE. Pentru că măcar la Șatra BENZ poți să înțelegi ce zic și ideile au o oarecare logică.


7 Replies to “Cum arată impostura în artă”

  1. Remington Steele

    Și zici că masivele schimbări de la Digi24, inclusiv dispariția unor emisiuni care vorbeau despre furtul din România (România furată), nu au nimic cu virajul brusc pro putere (motiv pentru care unii și-au primit “mulțumirile”. Desigur, nu mai contează că ordonanța 114 le-a arătat pisica și celor din telecom, iar patronul sacrifică un business mic pentru a proteja business-ul mare.

    Cât despre artă, poezia asta pare magnifică?

    Pietrele deschid un ochi de piatră,
    oasele deschid un ochi de os.
    Câte-un bot au câinii-n loc de ochi, şi latră
    din trei boturi, generos.
    E un schimb de ochi mereu în aer.
    Ochiul de pisică trece-n frunze.
    Frunzele foşnesc cu dulce vaier
    în orbitele pisicilor lehuze.
    Eu rămân cu pleoapele deschise, aburite.
    Ochiul meu sticleşte-n turnul primăriei,
    şi, deodată, simt cum prin orbite
    cu un prunc în braţe-apar statuile Mariei.

    Pentru cine a scris Nichita Stănescu poezia asta și de ce?

  2. nah

    “Pentru cine a scris Nichita Stănescu poezia asta și de ce?”

    Viata nu e intotdeauna E=mc^2. Uneori e “tiri bap bap duba duba”. Some nights you dance the pain away.

  3. ursupolar

    Imma let you finish but:
    Eu nu mă duc atât de departe cât să înțeleg ce a vrut să spună autorul (licență poetică la toată lumea) dar eu nu înțeleg ce zice AFO. Niciodata! Și știu câteva piese de la CCSE și îmi plac, le ascult cu plăcere dar nu mă întreba despre ce sunt. Și eu vorbesc de parcă am p**e (prune) în gură, nu sunt mai sfânt, dar măcar eu nu cânt (nici nu pot).

  4. Dorin Lazăr

    A reușit cineva mai dibaci decât noi să scoată versurile la acea melodie, deci s-a putut! Dar da, și eu a trebuit să-i urmăresc cu textul în față, că altfel nu avea nicio logică mormăitul lui AFO.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.