Cum e să vorbești la o lansare de carte

Sâmbătă am participat pentru prima oară la o lansare de carte în calitate de vorbitor la invitația editurii Nemira. A fost o experiență interesantă, care inițial credeam că e destinată numai oamenilor care nu mai știu să vorbească în cuvinte de sub 10 caractere.

Nu s-a înghesuit foarte multă lume la această lansare și poate că e mai bine: nu mi-a fost deloc greu să povestesc oamenilor lucruri despre carte – chiar dacă am supărat pe câte cineva când am sugerat 1)ceva ce sugerase la un moment dat și Michael Haulică că traducătorul ar merita să apară pe coperta principală, sigur, nu la aceeași mărime ca numele autorului de drept, dar și traducătorul are drept la notorietate – în fond, ar fi bine să știi să te ferești de o operă tradusă de favoritul meu, nu?

În rest, discuția a fost destul de faină – întrebări puține, mult mai puține decât mă așteptam. Nici nu știu când a trecut o oră – când lumea se aștepta să nu fie mai mult de 15 minute. Aici a fost de mare ajutor și Alexandru Lamba, redactor-șef la Gazeta SF, care a pus într-un context mai larg cartea discutată și a adus niște puncte de vedere foarte interesante.

Eu cred că lansarea asta nu a fost atât de plictisitoare ca altele la care am fost. Pe de altă parte am înțeles nevoia unor oameni care vorbesc la astfel de evenimente să epateze – cumva, simți nevoia să fii la înălțime, să fii la nivelul cel mai înalt la care te poți ridica. Nu a fost cazul aici, nu a epatat nimeni, doar vreau să spun că înțeleg acum altfel emoția pe care o ai în fața unei săli care pune ochii pe tine, și nu poți să te retragi pe scaunul tău și să adormi ignorând ce se întâmplă în jur.

Ce a lipsit? Sincer, interacțiunea. Îi înțeleg pe cei care au venit la lansare pentru self-promotion, dar mă miră că nu m-a întrebat nimeni: „dom’le, dar tu cu ce autoritate vorbești?”, sau măcar să mă întrebe ceva pe prezentarea mișto pe care mi-a făcut-o Alexandra, gazda evenimentului din partea editurii Nemira. Și hai, nu neapărat să mă-ntrebe pe mine ce e de capul meu, dar măcar să întrebe pe subiect – întrebările au fost puține și nu simt că am avut un dialog real cu cei din sală, doar cu Alexandru și Alexandra.

Dar vedem. Poate o exista și o dată viitoare.

humanitas-eveniment

NOTES   [ + ]

1. ceva ce sugerase la un moment dat și Michael Haulică

Comments

Cum e să vorbești la o lansare de carte — 7 Comments

  1. nu numai că am sugerat, dar, cînd am putut, am și făcut. de pildă primii doi ani de Paladin (mai puțin seriile de autor). toate trducerile de la Millennium din ultima vreme (e drept, cam puține) au numele traducătorului pe copertă. și l-am pus acolo din respect pentru munca taducătorului, nu ca să sporească vînzările (în cazul că e un traducător foarte cunoscut). oricum, bravo ție că ai pus problema.

    • Îi bine să fie pusă – în fond avem o literatură de traduceri, ar trebui să acceptăm lucrul ăsta.

      A crezut lumea că mă iau de traducerea lui Gabriel Stoian, am zis, e drept, două cuvinte, că nu e perfectă, dar nu e nici chiar așa de rea.

  2. “[…] lansarea asta nu a fost atât de plictisitoare ca altele la care am fost.” Corect. Alexa, Alex şi cu tine sunteţi oameni ok, nu aveţi “harul” de a plictisi audienţa.
    “Îi înțeleg pe cei care au venit la lansare pentru self-promotion”. Ei bine, la fraza asta nu am priceput nimic. Îi ştiu cam pe toţi cei care au fost în sală, nu cred că vreunul a venit pentru motivul invocat de tine.
    Nu trebuia să te întrebe lumea cu ce autoritate vorbeşti. În primul rând, lumea te cunoaşte din mediul virtual, iar în al doilea rând erai invitatul editurii Nemira. Suficiente argumente ca să nu îţi fie chestionată autoritatea.
    Chestia cu traducătorul pe copertă. Aşa cum am spus-o şi atunci, nu sunt de acord cu acest lucru. Munca traducătorului este uriaşă, necesită un talent aparte, perfect de acord. De aceea şi trebuie să apară pe coperta interioară. Dar pe prima copertă, mi se pare o exagerare. Poate mă înşel eu şi îmi vei da exemplu de piaţă pe care cărţile apar, de regulă, cu numele traducătorului pe copertă? Şi cu redactorii (acolo unde există) ce facem? Îi punem şi pe ei pe prima pagină? Ce dacă e prea multă informaţie? Putem scoate titlul. Că dacă e o carte scrisă de X şi tradusă de Y, sub redactarea lui Z, numele cărţii contează prea puţin, nu-i aşa? 🙂

    • Motivul pentru care ar merita să avem numele traducătorilor pe prima pagină este că, din punctul meu de vedere, suntem o literatură de traduceri. În al doilea rând, pentru că un traducător poate distruge o carte – și aș cumpăra cu mare drag o carte tradusă de X dar nu de Y dacă am experiențe teribile cu Y. Sau cu Graal Soft, traducătorii RAO. Nu o dată am renunțat la a citi o carte din cauza traducătorului – și am fost nevoit să o cumpăr într-o altă ediție (de obicei în engleză).

      Înțeleg însă și punctul tău de vedere. Dar așa cum apare editura pe copertă, ar putea apărea și numele traducătorului. We can agree to disagree on this one.

Comentariul tău