Cum e să vorbești la o lansare de carte
Sâmbătă am participat pentru prima oară la o lansare de carte în calitate de vorbitor la invitația editurii Nemira. A fost o experiență interesantă, care inițial credeam că e destinată numai oamenilor care nu mai știu să vorbească în cuvinte de sub 10 caractere.
Nu s-a înghesuit foarte multă lume la această lansare și poate că e mai bine: nu mi-a fost deloc greu să povestesc oamenilor lucruri despre carte – chiar dacă am supărat pe câte cineva când am sugerat ((ceva ce sugerase la un moment dat și Michael Haulică)) că traducătorul ar merita să apară pe coperta principală, sigur, nu la aceeași mărime ca numele autorului de drept, dar și traducătorul are drept la notorietate – în fond, ar fi bine să știi să te ferești de o operă tradusă de favoritul meu, nu?
În rest, discuția a fost destul de faină – întrebări puține, mult mai puține decât mă așteptam. Nici nu știu când a trecut o oră – când lumea se aștepta să nu fie mai mult de 15 minute. Aici a fost de mare ajutor și Alexandru Lamba, redactor-șef la Gazeta SF, care a pus într-un context mai larg cartea discutată și a adus niște puncte de vedere foarte interesante.
Eu cred că lansarea asta nu a fost atât de plictisitoare ca altele la care am fost. Pe de altă parte am înțeles nevoia unor oameni care vorbesc la astfel de evenimente să epateze – cumva, simți nevoia să fii la înălțime, să fii la nivelul cel mai înalt la care te poți ridica. Nu a fost cazul aici, nu a epatat nimeni, doar vreau să spun că înțeleg acum altfel emoția pe care o ai în fața unei săli care pune ochii pe tine, și nu poți să te retragi pe scaunul tău și să adormi ignorând ce se întâmplă în jur.
Ce a lipsit? Sincer, interacțiunea. Îi înțeleg pe cei care au venit la lansare pentru self-promotion, dar mă miră că nu m-a întrebat nimeni: „dom’le, dar tu cu ce autoritate vorbești?”, sau măcar să mă întrebe ceva pe prezentarea mișto pe care mi-a făcut-o Alexandra, gazda evenimentului din partea editurii Nemira. Și hai, nu neapărat să mă-ntrebe pe mine ce e de capul meu, dar măcar să întrebe pe subiect – întrebările au fost puține și nu simt că am avut un dialog real cu cei din sală, doar cu Alexandru și Alexandra.
Dar vedem. Poate o exista și o dată viitoare.
