Cum faci o națiune să plîngă după un dictator

Fie procedezi ca Iliescu, și distrugi țara sistematic, reinstaurînd nomenclatura comunistă, fie faci precum libienii: instaurezi Sharia.

Cu alte cuvinte NATO a reușit imposibilul – după ce a sprijinit o ‘revoluție’ cu iz de lovitură de stat, a și sprijinit instaurarea unui regim totalitar de factură islamică, ce are printre altele: pedeapsa cu lovituri de bici în piața publică pentru păcate gen femeie care vorbește fără să fie întrebată, sau femeie care nu merge cu capul acoperit. Și, evident, pedeapsa cu moartea pentru viol, aplicată femeii violate. Sau fetiței de 13 ani violate. Și în general încălcarea a cam tot ce înseamnă drepturi ale omului și valori în care membrii NATO cred. Oricum felicitări NATO și felicitări ONU pentru inițiativa deosebită.

Sunt atît de furios, n-am cuvinte. Opiniile mele în legătură cu acest subiect sunt ne-tipăribile.

PS: Pentru o altă opinie, Joe Hicks:

Comments

Cum faci o națiune să plîngă după un dictator — 2 Comments

  1. Dorin salut,
    politicile interventioniste ale organizatiilor militare internationale, iar in sistuatia de fata vorbim de NATO, nu sunt altceva decat punerea in practica a reglementarilor dreptului umanitar international si care prevede, in conformitate cu prevederile Cap VII din Carta ONU privind securitatea si pacea in lume, ca ori de cate ori exista posibilitatea undev ape glob ca un conflict intern sa degenereze să se transforme in razboi civil,. genocid, grave crime comise impotriva umanitatii etc, atuci interventia internationala pentru a stabiliza intr-un fel situatia este obligatorie.
    Desigur aceste politici trebuiesc citite printre randuri si mai presus de doar niste norme juridice avand caracter de recomandare si uneori obligatorii, vezi Rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU; si anume reprezinta si proiectia cea mai vadita sa mai bine zis cea mai malefica a intereselor de politica externa si securitate ale statelor membre.
    Franta a jucat un rol cheie in Libia, si rolul care l-a interpretat va fi sanctionat de istorie si de cei care vor analiza peste ani si ani cu documente din arhivele serviciilor de informatii stranse prin metode binecunoscute HUMINT sau SIGINT.
    Situatia din Libia trebuie privita si din perspectiva intereselor statelor foste imperii coloniale, si al statelor actuale care tintesc spargerea anumitor poli de rezistenta ( chiar fiind societati dictatoriale) fata de cei care vor sa decida totul pe tabla de sah.

    Razboiul distruge societati si natiuni si recladeste alte societati si natiuni, numai cetatenii raman cu durerile istoriei traite.
    Cu stima,
    LiviuT.

    • Mulțumesc de comentariu.
      În primul rînd, ONU nu este o entitate infailibilă, ci a fost de-a lungul anilor chiar contrariul acestei idei. E foarte slabă credibilitatea unei organizații în care unul din partenerii cu drept de veto e China, o țară în care încălcările drepturilor omului sunt grosiere.
      Dincolo de război și de lucrurile care ne impresionează, trebuie să vedem ce rămîne în urmă, mai ales din perspectiva intereselor noastre personale. Și ce rămîne este un stat islamic fundamentalist, și numai d-astea ne lipseau în lume. ONU tocmai a sprijinit un regim care va încălca pe față prevederile cartei ONU și a drepturilor omului.
      E o vorbă, “better the devil you know”. În cazul Libiei, cei care au luat hățurile țării sunt niște iluștri necunoscuți, și exact de asta ar trebui să ne fie frică. Să nu știm în mîinile cui stă puterea, și care sunt interesele lui sau grupului lui.
      De-asta, deplîng Libia. În curînd va deveni un pericol mai mare decît credem noi acum. Sper din toată inima să nu am dreptate… dar ar trebui să ne pregătim de impact. 🙂
      Dorin