Dar ea nu murise. Mai trăia încă.

Pentru cei care nu ştiu, eu sunt creatorul genial al propoziţiilor: “Dar el nu murise. Mai trăia încă”.

Dacă acest lucru era ok pentru un text umoristic scris în clasa a X-a despre King Kong (am textul original, databil cu Carbon 14), văd acum că cineva mi-a furat ideea: Balada Elodiei aşa cum e ea interpretată de Gherghina Stancu (sau cine o fi ea).

Versuri celebre:

Elodia e moartă şi totuşi ea trăieşte
Din pozele frivole suav ea ne zîmbeşte

O baladă plină de tristeţe, despre o femeie, dar ce femeie?, “un suflet de orfană ce-l strigă a sa mamă“. Simţiţi valenţele unice ale folclorul modern, contemporan, autentic? Orfană strigată de mamă, oh, da, cît de trist… mai că-ţi vine să plîngi cu “lacrimi înnodate“, vorba cîntecului…

Ne bucurăm de reînvierea folclorului românesc, aşteptăm ferparul lui Gigi Becali.

Comments

Dar ea nu murise. Mai trăia încă. — 4 Comments