De ce e Salam primul în Google (și nu Cărtărescu sau Golan)

Time a făcut un top pe țări cu cea mai căutată personalitate pe Google. Multe țări îi au pe Cristiano Ronaldo, Lionel Messi sau Kim Kardashian – România, în schimb, îl are pe prima poziție pe Florin Salam. Și chestia asta e absolut genială.  Asta înseamnă, pe scurt, că românii sunt mai interesați de valorile produse local decât de cele importate din exterior. Cu ce ne-ar face mai buni pe noi ca nație o obsesie pentru Cristiano Ronaldo, Lionel Messi sau fundul lui Kim Kardashian? Cantautorul Florin Salam e un reprezentant mult mai bun al României. Ah, e țigan? Păi e un motiv în plus să arăți că în România doar cei care se cred elite sunt rasiști – cei care înființează asociații pentru protecția țiganilor – restul ascultă manele și nu au nicio problemă cu rasa omului.

Florin Salam e, totuși un campion al Internetului românesc. Piesele lui strâng zeci de milioane de vizualizări – colajele1)mixuri pentru ăștia care nu știu româna lui ajung la cifre de milioane de vizualizări. Piesele lui ajung la vizualizările astea pentru că vorbesc despre niște lucruri și despre niște idei la care românii percutează. Dragoste, sex, dor, chef, dans, plecare în străinătate la muncă, dorul de țară, bătrânețe, chestii d-astea telurice. Nii aici clip care stă să sară de 21 de milioane de vizualizări.

Sigur, sigur, maestrul Florin Salam nu e Cărtărescu, să ne vorbească despre proprietățile spermei și sudorii dânsului, în calitate de mare artist. Șoc! Groază! Dorin, despre ce vorbești? Eh, știți voi, domnii intelectuali, că doar ați citit cu toții Solenoid, nu? Eu nu am citit, doar scot din context că sunt măgar, e primul paragraf pe care mi-au căzut ochii când am deschis Solenoid.

Vorbind de Solenoid – marele eveniment editorial de anul ăsta. Zicea Liiceanu despre carte, pe care el a citit-o:

E un roman magnific, fluviu, de 800 de pagini. Va fi una din cărțile mari ale culturii istoriei românești și una din cărțile mari ale istoriei literaturii lumii. Cărtărescu, după gustul meu, este unul din marii scriitori ai lumii, în clipa de față (Digi24)

A citi cartea asta este o performanță. Nu pentru că e oboseală, ci pentru că trebuie să traversezi cea mai teribilă, cea mai densă atmosferă la care poate fi invitată o ființă uman, pentru că își traversează condiția umană (Agerpres)

O carte despre care propriul autor spune:

Aș vrea să rog să aveți răbdare cu această carte. Este o carte mai ciudată, mai specială. E o carte care începe pe la pagina 250 așa. O să mă întrebați ce se întâmplă până acolo. Până acolo sunt schele. Este o schelărie pe care se va ridica cartea propriu-zisă. Cei care ajung să treacă de jumătatea cărții și care înaintează încet, încet către sfârșit probabil că vor fi câștigați. Deci vă cer foarte multă răbdare. Citiți rar, citiți câte puțin. Pe două luni, pe trei luni, pe patru luni de zile. Nu trebuie să o înghițiți așa cum a înghițit-o domnul Liiceanu pentru că presupune niște riscuri. Riscul de indigestie ș.a.m.d. Indigestie mentală și nu vă sfătuiesc acest lucru. Ideal ar fi ca dvs. s-o citiți în exact același timp cât a fost scrisă cartea, adică în cinci ani de zile. Dar nici asta nu pot să vă cer. (Agerpres)

Dacă ar fi să-l tratăm similar pe Florin Salam, e ca și cum el ar veni în față să le zică oamenilor: “Oameni buni, am o piesă, e o piesă genială. Dan Bursuc a zis despre ea că «e o piesă magnifică, fluviu, are 80 de minute. Va fi una din piesele mari ale culturii muzicale universale. Salam e, după gustul meu, unul din marii cantautori ai lumii, în clipa de față»”. Și apoi să ne zică că piesa nu trebuie ascultată toată deodată, că poate ne stricăm la ureche, și e o piesă care începe pe la minutul 25, și până la minutul 25 doar introduce instrumente.

Știu, îl judec pe Cărtărescu înainte să-l fi citit – mi s-a adus acest reproș. La anul o să fac un mare sacrificiu personal și o să arunc bani pe tomul lui Cărtărescu (care costă enorm). Tot ce voiam să explic e de ce Florin Salam și nu Mircea Cărtărescu e cel mai căutat român pe Google. Că până face o declarație Liiceanu Salam a cântat o piesă și te-a lăsat cu sufletul plin sau gol, cum trebuia să te lase piesa aia. Salam își face bine treaba, și nu o să vezi de la el sau de la Dan Bursuc declarații despre industria muzicală similare cu cele pe care le face Liiceanu privitor la industria cărții.

Banii sunt o problemă. Cartea în România e cea mai ieftină din Europa, dar pare scumpă raportat la salariile din România. Piața de carte din România e de 60 de milioane de euro pe an, e ultima cifră din Europa. În Anglia e de 10 miliarde de euro, în Ungaria, care are jumătate din populația României, este de 230 de milioane de euro pe an. (Digi24)

Asta în condițiile în care Humanitas cere 75 de lei pe volum necartonat, că probabil varianta cartonată va sări la 3 cifre. Măcar dacă ar include un selfie cu autorul la prețul ăsta. Dar acum oricum ai întoarce-o – chiar ai vrea să-ți faci un selfie cu cavalerul tristei figuri, Cărtărescu? Mai ales când te uiți la ce figură prietenoasă are Salam, mai că ai face o poză cu el.

Faptul că Salam e cel mai căutat român pe Google spune multe lucruri, spune de exemplu că oamenii nu urăsc manelele din rasism, ci din elitism lipsit de substanță. Și când te uiți la ce anume ascultă elitiștii ăștia care nu ascultă manele te iei cu mâinile de cap. Piesa anului e considerată de mulți Abel a celor de la Golan. Citez felul în care o prezintă Marius Ghenț de la Vice:

Peste ani și ani de zile, când băieții de la Golan se vor uita în spate la cariera lor de muzicieni, o să realizeze că piesa asta a fost un punct de cotitură. Momentul în care orice fan de muzică din România, nu doar aia electronică, a realizat că băieții sună bine. Fie că-ți place rap-ul, house-ul, rock-ul, sau ceva combinație dubioasă din toate astea, trebuie să dai Cezarului ce-i al Cezarului.

E greu să nu apreciezi ce fac pe piesa asta, mai ales dacă o asculți cântată live, unde solo-ul de trompetă e mult mai pronunțat, și sună de-ți pică fața. În iconografia creștină apare imaginea unui înger care cântă la trompetă, la porțile raiului. Sunt sigur că înaripații bagă solo-ul lui Alex. De ce crezi că se numește „Abel‟? (Vice)

Despre ăștia nu m-ar mira să zică nimeni că au o piesă lungă, una din cele mai lungi piese din istoria muzicii. Sau că piesa lor începe la minutul 25. Piesa asta e o piesă plictisitoare și pe care nu aș putea-o recunoaște între zece alte piese. Nu are nimic deosebit – e o piesă de adormit oameni depresivi. Și internetul românesc a sancționat-o ca atare – 250 de mii de vizualizări, deși am auzit deja de la n-oameni influenți că asta e piesa anului 2015. Sau poate că oamenii ăia nu sunt atât de influenți cât doresc ei să creadă.

Când compari cu chestii precum Abel, piesele lui Florin Salam sunt geniale. Și dacă te uiți la canalul de youtube pe care se promovează, o să vezi că în mod constant piesele lui Salam fac milioane de vizualizări – omul e viu, creează mult și e activ. Și nu-și adoarme fanii. De-asta Florin Salam e personalitatea cea mai căutată pe Google în România.

Florin-Salam-620x360

Acolo sunt doar o sută de euro, dar pe intelectuali îi jignește chestia asta

NOTES   [ + ]

1. mixuri pentru ăștia care nu știu româna

Comments

De ce e Salam primul în Google (și nu Cărtărescu sau Golan) — 36 Comments

  1. Bună ziua,
    Am auzit la radio ştirea asta şi am căutat pe internet. În afară de Antena 3, în care nu prea am încredere, nu am văzut nicăieri de Florin Salam ci de Simona Halep + alţii.
    Ne puteţi spune sursă dvs, sa fim siguri.
    Nu vă acuz de nimic, vă cer numai un site de încredere care să-mi confirme.
    Vă mulţumesc.

  2. Piața de carte din Ro e mică pentru că Liiceanu își plătește angajații cu bacșișul pe care l-ar lăsa după un prînz împreună cu Pleșu. Și face microinfarct cînd guvernul mai mărește salariul minim pe economie.

  3. N-ar strica nici sa faca reclama la o carte, asa ocazional.
    Prin Germania si UK sunt tapitati toti peretii de la statiile de metrou cu cea mai noua carte scrisa de nici-Google-nu-stie-cine-i-omul-ala.

    Un pic de publicitate ar creste vanzarile, ar scadea costul / unitate, si ar face cititul mai ‘trendy’.

  4. Ce mi se pare snob e ca Salam nu apare pe niciun top YouTube de vizualizari de muzica romaneasca, desi ar intra lejer in top 3.

    Despre Cartarescu, 75 RON e mult doar pentru piata noastra, cartea anului, “Go Set a Watchman”, editia necartonata, e in jur de 20 de euro pe The Book Depository si vreo 18 dolari pe Amazon, deci la nivelul Solenoid.

    Despre Golan, eu ascult suficient de multa muzica hipstereasca si mi se pare o piesa ok, dar complet neremarcabila, in sensul ca probabil au mai aparut 100 de piese ca asta anul asta si ca e ok ca piesa de atmosfera (o ajuta si clipul), dar nu e ceva care sa recunosti si sa fredonezi instant, mai ales daca nu esti fan al genului. Iar ca sa fie piesa anului, trebuie sa fie o piesa pe care sa o recunosti si sa o fredonezi instant. Marius Ghent oricum face un top al partii mai obscure a underground-ului si e muzica lui preferata, nu e un top generalizat.

    • Asta cu snobismul e o chestiune mai veche – am scris de ea în 2013: http://dorinlazar.ro/exemplu-intoleranta-romani/

      75 de lei pentru Cărtărescu e enorm în piața de carte din România. 75 de lei îți dă 3 luni de internet. Ce merită mai mult, Cărtărescu sau 3 luni de internet?

      Nu e singurul care a pus Abel pe primul loc. În același timp, cred că e dat pe vice ca topul românesc definitiv, nu o să vină nimeni să facă altul – deci asta e opinia colectivului Vice (și, implicit, a cititorilor Vice).

    • Totuși nu trebuie să îl iei ca un top generalist, e ceea ce ascultă Ghent și cei de la Vice. Eu, de exemplu, dacă ar fi să fac un top de muzică românească, mi-au plăcut albumele de la Robin and the Backstabbers, Toulouse Lautrec, Bucovina, Alternosfera, Goodbye to Gravity, Lucia și melodii de la Breathelast, Macanache, Grimus, Axon Turmentatu, Moonlight Breakfast, Omelette, byron, Yelllow, Pixels, Jurjak, Coma sau Kempes și topul meu ar fi format din astea și știu că e hipsteresc și semi-obscur/irelevant, dar e ce muzică îmi place. Cu toată muzică de pe net acum și concertele live prin cluburi, publicul e foarte eclectic, nu mai există doar marea masă care ascultă ce e doar la radio și TV, ci multe grupulețe specializate pe ceva anume.

  5. Oarecum tangential cu numarul de pagini al Solenoidului, recomandarile autorului si alte chestii bine zise pe aici. despre alt gen literar, de mai mica intindere.
    Proza scurtă este „foarte” susținută pe la noi.
    O editură din top 3 scoate 2-3 titluri din gen pe an. Motivînd că nu se vinde. Deci eficienta economică, a se citi profitul, bate proza scurtă. În condițiile recentului Nobel pentru literatură luat de Alice Munro și al ritmului cotidian mult mai rapid. Înclin să cred că proza scurtă este mai accesibilă în mijloacele de transport, între două trei stații, decît un roman stufos cu 15 personaje. Și pariez pe agest gen literar.
    Și, revenind la acea editură, tocmai ce am primit un răspuns negativ, la care ultimele cuvinte sînt: „vorbim din nou, cu plăcere, în cazul unui roman.” Dar eu nu vreau să scriu roman, domnule!!
    În rest e un băiat bun…

    • Nici în străinătate nu e foarte iubită proza scurtă. Neil Gaiman zicea că dacă vrei vreodată să vezi oameni de la o editură dispărând în ceață, începi cu „Am și eu un volum de proză scurtă pe care vreau să-l public”.

    • Nu-i chiar peste tot cum spui, Roxana. Serios. Statele chiar stau bine la capitolul asta.
      Cu toate scuzele prezente… 😉

  6. Pingback: Ce învățătură tragem de la Salam – Idaho scris de Corina Georgescu

  7. Ar mai fi o explicatie, ca marea masa a oamenilor nu e in mod necesar si desteapta. Iliescu ales si re-ales, 26 de ani de labareala pe stinga, pro-socialista “sa se dea”, desi ar trebui sa stim bine ca nu asta e drumul spre progres. Deci da, marea masa normal ca o sa prefere Salami. Nu-i bai, n-avem noi monopolul pe prostie, si la altii e la fel: Obama re-ales in 2012, isteria generalizata cu climate change etc.

  8. Discutia e foarte lunga si ma tot gandesc sa o pornesc si eu (am incercat sa plec de la “intelectualii de provincie” si de la mediocra lor obsesie pentru valori intangibile, dar discutia nu s-a “aprins”). Arta care nu are un public in fata caruia sa se legitimeze (si caruia sa-i VANDA lucruri) nu prea exista. Desigur ca nu te poti astepta ca un poet, fie el si unul islandez (e o piata senzationala de carte acolo) sa vanda cat vinde un scriitor mainstream, dar te poti astepta ca din 2000 de amatori de poezie, macar 300 sa cumpere cartea. Florin Salam este perfect adecvat publicului lui, un public mai numeros decat am vrea sa credem.

    Altii, din pacate, ne servesc un nume pe o coperta si cam atat (N-am citit Solenoid, deci nu discut despre carte – de fapt, nu prea pot discuta despre Cartarescu mai departe de Nostalgia, in continuare o colectie faina de proza scurta. Am incercat sa citesc si am citit mai multe lucruri semnate de el, dar nu s-au prea lipit…).

    Legat de piata de carte: ea este asa nu pentru ca romanii sunt “prosti” sau nu citesc, ci pentru ca aceleasi elite care bocesc acum la capataiul ei au avut grija sa o ingroape prin lanturi de distributie exclusiviste si mii de pagini de spam publicate incoerent, de-alungul extinsei perioade de tranzitie. Din nou, e o discutie mai lunga, una pentru care un cineva informat mi-a furnizat si niste cifre. De citit se citeste, lectura mai buna calitativ decat se consuma in comunism (cand, totusi, lectura era cam singura “distractie” accesibila), dar asta se cam intampla in orasele mari, orase care ar putea duce o piata locala de carte, daca ai avea ce sa alegi din ea (in ultimii ani au mai aparut un S.F. decent, un roman grafic, niste literatura mainstream, dar mai avem ceva de lucru…).

  9. Pingback: De citit în weekend

  10. Mai exista si explicatii mai “lumesti”. Fara dorinta de a fi malitios, doar ca o simpla constatare: cati din fanii lui salam intra pe http://www.youtube.com si apoi sa caute vreo piesa?
    Si cati au setata ca homepage http://www.google.com si scriu direct acolo “muzica cu salam”?
    Cei mai multi daca vor sa asculte aceiasi piesa de 30 de ori o vor cauta de 30 de ori pe google. Asa ca poate ne uitam si noi un pic dincolo de senzationalul unor stiri de doi lei si ajustam si noi niste zeci de milioane de cautari prin impartire la 5 sau 10 sau…

    • Da, e corect. Chrome mai nou are pagina de New Tab cu Google direct. Și scenariul pe care îl propui e cât se poate de credibil. Ce mă amuză e efortul deosebit pe care îl depun oamenii pentru a nu le ieși Florin Salam ca și cel mai căutat.

Comentariul tău