De ce moare limba română

Pe scurt: din cauza unor frustrați. Explicația mai jos.

Vă mai amintiți celebrul “Mă-ta are cratimă”? Acolo începusem deja să intuiesc ceea ce vă voi spune mai departe. Marele scandal în blogurile românești a fost nu ‘bă, ce comic e ăla” ci “de ce a folosit ăla vroiam, incompetentu'”. Concluzia a fost “deși toată lumea spune ‘vroiam’ corect e voiam sau vroisem”.

Dar revelația completă am avut-o citind această postare despre frustrați. Mantzy ne explică faptul că în limba română nu există cuvîntul ‘frustrat’, și că ar trebui să ne corectăm prostul obicei de a folosi un cuvînd inexistent.

La fel, îmi amintesc povestea cu ‘locație’. Locație, în limba română, nu înseamnă ‘location’-ul englez. Locație înseamnă chirie. Cîți dintre voi folosesc cuvîntul ‘locație’ pentru chirie? Cîți pentru ‘location’?

Deci, repet, ce înseamnă locație? Hai să vă zic: înseamnă “location”. De ce? Pentru că așa îl folosesc românii. Pentru că cel mult în actele legale se folosește ‘locație’ în sensul de ‘chirie’. Și chiar și-așa, de fiecare dată cînd folosești ‘locație’ se trezește unul mai deștept (românul e întotdeauna mai deștept, se știe) care să îți amintească că aia înseamnă chirie. Bine. Merci.

Nu e singurul punct de rezistență. Și mi-e neclar de ce rezistăm atît de mult la evoluția limbii. Probabil pentru că ne place să ne ținem de reguli tîmpite scrise la 1900 toamna (musai toamna). Sunt curios (ca și paranteză) cîte legi încă mai avem de la Ceaușescu. Cîte prostii semnate de Emil Bobu mai avem.

Ceea ce apreciez la limba engleză și motivul pentru care mi se pare că va fi limba cea mai folosită multă vreme de-acum încolo e capacitatea de a adapta noi construcții și de a le folosi în limba curentă. ‘Google’ nu e doar un motor de căutare. “To google” înseamnă ‘a căuta pe google’ sau ‘a gugăli’ cum zic toți miștocarii români. “To xerox” e a fotocopia, și a fost adoptat și în româna, ‘a xeroxa’. Mulți uită că există o companie, Xerox, de unde vine numele ăsta. Ideea e că limba engleză e atît de flexibilă încît poate transforma absolut orice în verb, adjectiv sau orice ai nevoie. Fără să îți spargă cineva ochiul că ai gîndit ceva nou în ea.

Nichita Stănescu a apărut cu ‘necuvintele’ pe undeva prin ’69. Necuvintele era atunci ‘necuvînt’ – cuvînt inexistent, căruia i-a dat un sens. Dar necuvintele sunt și ele cuvinte; rostirea lor de către Nichita le-a transformat în posibile cuvinte de dicționar.

Nu spun că de fiecare dată cînd fac vreo greșeală de limbă sunt un Nichita. Nu fiecare prostie pe care o zic e o licență poetică. Dar accept faptul că limba evoluează. Mă enerva cînd cineva îmi justifica fiecare greșeală gramaticală pe care o făcea cu ‘limba evoluează’, dar din păcate ăsta e adevărul. Limba evoluează.

Și noi nu vrem. De ce? Poate pentru că evoluția limbii e controlată de regii lui ‘nicio’, niște dobitoci cu doctorate și afiliere la Academie. Poate pentru că suntem retrograzi sau pur și simplu pentru că suntem niște pedanți moraliști.

Dar oricare ar fi motivul, este același cu cel pentru care limba română dispare în uitare. Limba română a fost abandonată în mîna unor pedanți. Chiar și ăia care te bat la cap să scrii cu diacritice sunt niște pedanți. Uneori, cea mai bună soluție e să o lași să moară.

Pentru că în mod sigur nu îndrăznim să o lăsăm să evolueze. Suntem la fel de protectori ca și cu copiii noștri. Îi protejăm de mici să nu cumva să trăiască vreo experiență, ca să ne asigurăm că vor ajunge niște dobitoci. Eventual cu diplomă.

Așa înțelegem noi ideea de a proteja: Împăierea. Taxidermia salvează România. De-aia moare limba română.

PS: eu sunt printre cei care vă bat la cap să scrieți cu diacritice.

PPS: O poză de pe facebook:

Comments

De ce moare limba română — 20 Comments

  1. Uite, io nu scriu cu diacritice. Deşi pot şi am opţiunea. Asta inseamna ca-s intre cei conservatori sau intre avangardisti? Nu mi-e clar din articol.

    • Nu pot să mă iau de tine, că probabil tu transcendezi acest univers. Și intuiești foarte repede ce zic cînd spun ‘doua paturi sunt pe paturi’ sau ‘ei isi spala fetele’.
      Sfatul meu: folosește diacritice. Folosește-le pe cele corecte. Peace, man!

    • Bine, bine, dincolo de aceste exemple triviale de confuzii lingvistice, nu mi-ai raspuns la intrebare. Moare limba din cauza mea, sau evolueaza? Ca nu mi-e clar. Poate-ti pare ca-s ironic, da’ vezi ca sub masca intrebarea e legitima si invita la dezbatere.

    • Și eu eram ironic. Bun. Să-ți răspund la întrebare: da, nefolosind diacritice abandonezi limba pentru că diacriticele sunt folosite pentru a exprima în scris vorbirea oamenilor. A scrie fără diacritice e ca și cum ai desena un cerc cu linii drepte. Poți să ajungi la o aproximare destul de bună, dar nu vei desena niciodată corect un cerc.
      Evoluția limbii nu se face în sensul pierderii diacriticelor – e clar că oamenii vorbesc cu ț și ș. Dar mai e clar că oamenii folosesc cuvinte ca frustrat sau locație. Limba română trebuie să evolueze, chiar dacă nu ne place direcția în care o face. Limba engleză nu stă după dicționare, ci evoluează fără. Limba română nu are curaj să evolueze. Academicienii nu aprobă.
      Mă întreb cum a funcționat limba română fără academicieni? Oare la 1700 oamenii se trăgeau de mînecă: “buei, nu se zice locație, aia înseamnă chirie!”.
      Dar Academia suferă de încremenire în proiect. Grea boală. Suferă, ca toți românii.

  2. Dinamica limbii, cea care ne-a făcut atât de iscători într-ale sintaxei… O limbă e vie, o limbă se schimbă
    tocmai pentru că nu este făcută, ci se face continuu prin activitatea lingvistică.

    Coşeriu, vorbind despre dinamica limbii, spunea că aceasta trebuie înţeleasă ca efect obligatoriu şi necesar, amintind cele două principii universale din funcţionarea limbajului uman, şi anume creativitatea şi alteritatea, principii opuse dar totuşi coexistente, primul privind limba ca activitate creatoare a indivizilor care o folosesc,fiind responsabil de aspectele ei de variaţie şi de diversificare, iar al doilea privind-o ca destinată şi altora,deci orientată spre interlocutori, fiind responsabil de aspectele ei de omogenitate şi de invarianţă.

    „Vorbirea este activitatea expresivă liberă care se desfăşoară pe axele a două solidarităţi: solidaritatea cu tradiţia şi solidaritatea cu auditoriul”.

  3. Anarhie lingvistică, fireşte; nici că m-aş fi îndoit că altceva ai fi putut înţelege. Oricum, idiolectul fiecăruia dintre noi cunoaşte o dinamică, acesta fiind convergent sau divergent raportat la cel al unui colectiv pecum şi la cel al normei.
    Acum ţi-e mai limpede tulburele, dacă o fi fost vreunul, legat de ceva anume? Cred că da.

  4. Mie mi se pare si Mai ciudat cum se folosesc cuvinte din limbi străine in presa! Ama fără suparare, dar pentru un ziar mi se pare puțin caraghios sa folosească termeni din alta limba, atâta timp cât exista acel cuvânt in limba româna! Ca pe bloguri se folosește romglish la greu, e cumva de înțeles. Zic cumva, deși cateodata mă “delectez” cu niște expresii si cuvinte mai…foarte ciudate. 🙂
    Eu am optiunea pe tastatura de limba româna, dar uneori nu o folosesc din comoditate. Personal nu mi se pare o chestie foarte importantă, atâta timp cât se înțelege sensul propozitiei, cuvântului in cauza!
    P.S. Din interactiunea mea cu vorbitori de limba engleză, nu am auzit ca sa folosească cuvântul “xerox” pentru fotocopie, decât atunci cand foloseau un aparat Xerox( to copy a document by the Xerox process). Se folosește “photocopy”. Dar, dacă nu am auzit eu, nu înseamnă ca nu e posibil! 🙂

    • E posibil să nu fie folosit, dar l-am dat mai mult pentru a arăta ca şi noi am adoptat astfel de construcţii.
      Da, e ciudat că presa se comportă aşa, dar la calitatea presei româneşti…

  5. Datorita in situatii neplacute este manipulativ. Compania zice “datorita” cand se scuza pentru ca subconstientul sa reduca gravitatea situatiei. P.S. folosesc diacritice cand nu sunt pe Android 😉

    • 🙂 Da.
      Eu folosesc diacritice și pe Android. HTC One X e deja pregătit destul de bine pentru diacritice, sunt plăcut surprins. Chiar dacă mai e discuția cu ș și cu s cu sedilă.

  6. “Locaţie” există cu sensul cel mai uzual în DEX 2009.
    Iar “frustrat” există şi el, ca participiu al verbului “a frustra”.