De ce nu îmi plac pozele cu mine

Răspunsul pe scurt: pentru că dacă îmi doream să mă văd pe mine foloseam o oglindă. Răspunsul pe lung: de ceva vreme tot circul prin diverse locuri și fac sute de poze; și totuși, mi-e foarte greu să găsesc o poză cu mine. De fapt, încep să fac poze din ce în ce mai rar, pentru că mi se pare că îmi strică experiența de vizitare, dar asta e o altă discuție.

Am fost anul trecut la Paris, și nu am decît o poză cu mine, cred. Asta pentru că țin minte cînd am făcut-o, nu pentru că mă uit peste pozele din Paris foarte des și am revăzut-o. Nu am însă poză cu Notre Dame în spate, nu cred că am poză cu turnul Eiffel în spate (e posibil să am, nu sunt sigur), nu am poză cu Domul Invalizilor în spate, nu am poză cu arcul de triumf în spate. De ce?

Păi e simplu, și întrebarea corectă e: tu de ce ai? Răspunsul meu îl aveți mai sus: pentru că dacă doream să mă văd pe mine însumi, foloseam o oglindă. Ah, să mă vadă alții, zici? De ce aș vrea să mă cocălăresc ca să mă vadă alții în fața monumentelor?

Și să revenim la întrebarea mea: Tu de ce ai poze cu tine și monumentele? La ce le ții? Ți se pare că ceea ce lipsea la Notre Dame este o figură obosită, plictisită, chiorîșă din cauza soarelui care îți bate în ochi, transpirată? Eu nu cred.

Sau poate te gîndești că lipsesc poze cu Notre Dame pe Internet, și punctul de vedere cu figura ta e cel mai interesant? Nu, nu lipsesc. Sunt destule încît Google a reușit să refacă fațada 3D. Sunt destule.

În ultima vreme sunt din ce în ce mai puțin încîntat și de ideea de a face poze. A face poze pe unde mergi e o grijă continuă; jumătate din timp stai cu aparatul la ochi încercînd să încadrezi un obiectiv mai interesant cît mai bine. Numai că… de ce? Te-ai dus acolo ca să faci poze sau să vizitezi? Care e motivul pentru care, pe lîngă că faci poze cu obiective turistice (care sunt bine documentate si mai bine pozate de către fotografi pricepuți) adaugi și figura ta extenuată după zile întregi de umblat prin diverse locuri?

Nu cumva e vorba de narcisism? Pentru că să te uiți la pozele respective probabil nu ai timp. În plus, nu e cu nimic încurajator să te uiți la bătrînețe la pozele tale: uite, mă, ce tînăr eram aici, și acum nu mai sunt.

Poate m-a lovit vedetismul, dar prefer să îi las pe alții să îmi facă poze, dacă își doresc. Întotdeauna e un scop bine definit cînd faci poza altuia: cel mai des, pentru că face ceva interesant, și merită arhivat în timp ce face chestia aia.

Cred eu că poza pe care o faci ca și amator merită să o faci cu un scop; să știi foarte clar care e acel scop, și cine e publicul tău țintă. Dacă ești semi-profesionist sau profesionist, deja e altă discuție. Faci pozele fie pentru a-ți îmbunătăți calitățile profesionale pe această parte, fie pentru că e un moment artistic demn de surprins, fie pentru că ești plătit să o faci. Bun. Dar tu? Tu de ce le faci? Faci poze proaste, cu aparate de proastă calitate, și le mai și strici cu o lipsă teribilă de tehnică și cu figura ta suprapusă peste monument. Pryntzessik nu poate să trăiască dacă nu are poză cu Notrîdam în spate, stînd cu un picior pe jumătate ridicat și cu buzele gonflabile scoase în față?

Bun, e ok să faci poze de-alea dacă chiar vrei. Nu se supără nimeni, poți să faci cîte vrei că, vorba aia, e o țară liberă. Dar mie cred că-mi lipsește narcisismul ăla în care nici o poză nu e bună dacă nu mă are pe mine în ea. Așa că singurul motiv pentru care fac poze este ‘uite, mă, ce mișto e pe-acolo, trebuie să mergi’. Dar nimic nu poate bate experiența vizitatului acelui loc.

De aceea, de cel puțin 10 ani logo-ul meu e pinguinul de la kernelnewbies suprapus peste un background generat dintr-un demo făcut de CyBurial Squad acum mult mult timp și care implica bump mapping.