De ce „Singur Acasă” face audiențe record

Anul ăsta ProTV a dat din nou seria „Singur Acasă” și a avut un succes nebun. Nu mai știu sigur pe unde văzusem cifrele și nu mă interesează foarte tare. Vreau doar să las aici o explicație.

V-ați uitat la alternative? De vreun an mă tot chinui să găsesc un film acceptabil care să nu fie cu super-eroi, avortoni, ciorbă, tăiat de testicule (da, Aferim, despre tine e vorba), vomă (toate comediile recente) sau alte manifestări neculturale ale corpului uman. Un film decent, pe care să-l pot recomanda părinților mei.

Și nu am găsit. E aproape imposibil. Singurul film din categoria asta pe anul 2016 a fost Sully și, mai nou, seria „The Crown” de pe Netflix, care are în sfârșit subtitrări în limba română. Așa că nici nu e de mirare că o serie precum Singur acasă, „family-friendly”, este apreciată. Pentru că nu e nici cu politică, nici cu exagerări teribile, e cu glume decente, fără durități, fără asperități, digerabil.

De-asta nu pot să fiu în asentiment cu Doru Șupeală care spune, destul de supărat, că succesul e o dovadă a amneziei populare. Nu, nu e. E pur și simplu o orientare spre esența omului mediu modern – fără brutalitate, fără asperități, fără excese – ceva simplu și digerabil. Românul mediu apreciază „Singur acasă”, și sunt sigur că ar prefera să se uite la acest film decât la orice film românesc produs în ultimul deceniu.