Debusolată, Busola

Tocmai vin de la film. Am fost să văd Busola de Aur – un film fantastic (adică din spațiul genului fantasy) care are foarte multe idei bune dar realizarea (din nou) incredibil de proastă.

Să vă zic pe-a dreaptă, m-am cam săturat de filme cu actori care joacă cu ecranul verde în spate. Nu pentru că dacă ar îmbrăca verde ar fi străvezii, ci pentru că dă un aer incredibil de nenatural de care nu scapă nici un film, de la primul ecran verde încoace.

Dar să începem cu începutul, și să vă zic o treabă. Industria cinematografică încă nu și-a învățat lecția. Din calculele mele sunt cam cu zece ani în urma industriei muzicale, dar mi-e teamă că cei zece ani o să se topească foarte curînd, și industria cinematografică o să pățească ce pățesc greii din muzică. De ce? Primul lucru pe care îl vezi la cinema (dincolo de reclame) este ‘Ești un criminal dacă, dacă și dacă’. M-a indispus teribil textul acela – nu pentru că aș fi fost în vreuna din situațiile de genul ăsta, dar e ca și cum ai merge cu mașina pe străzi și la fiecare intersecție ai vedea codul penal cu pedepsele pentru diversele delicte. Nu vreau să fiu vigilent și să urmăresc dacă alții filmează în sală. Vreau, în schimb, cîteva momente relaxante la un film.

Mi-a plăcut la nebunie ce am văzut pe discurile Paraziților: „Mulțumim că ai cumpărat albumul. Prietenii tăi fac la fel?” De fapt, textul ăsta m-a convins să nu le mai downloadez melodiile, ci să merg să le iau albumul – lor și altor artiști români. Poate ar fi timpul ca cinematograful să învețe că are ca și concurent posibilitatea ca omul să downloadeze filmul în 20 de minute. Și să-i mulțumească pentru faptul că a ales să vadă filmul la cinematograf.

Busola de Aur, pentru că așa se numește, nu e un film prost din cauza actorilor. Nu este nici măcar o poveste rea. Este, în schimb, un scenariu execrabil, după o carte care are cîteva idei frumoase (chiar foarte frumoase) și voi merge să caut cartea. Personajele nu au pic de adîncime și de formă, dar la nivelul celorlalte idei ale universului Busolei mi-e clar că nu creatorul original este de vină. Undeva, cineva a corupt ideea originală și a făcut-o un film prost.

Dar nu zic că Busola nu e un film de văzut. Dacă veți ignora momentele jenant construite sau sprintul prin acțiune al poveștii, filmul are cîteva momente care chiar îi dau un pic de valoare. E imposibil să nu te gîndești că pentru un copil de 10-12 ani e o invitație la aventură, la descoperirea misterelor din jurul lui, și e aproape imposibil să nu visezi ca un copil de 12 ani privindu-l.

Încă o dată, păcat de scenariu. Adică, uitați ce a făcut reconceperea scenariului pentru Pulbere de Stele! Rezultatul a fost absolut savuros. Sunt sigur că scenariul putea să fie un pic peste nivelul ‘ia questul de la omul cu pălărie, meet the bear, tell him location, pornește următorul quest să salvezi ursul’ și tot așa. Știu, trăim într-o lume în care (MMO)RPG-ul se vinde bine, dar aici intervine un pic adîncimea personajelor.

Un regret am(spoiler ahead, skip the paragraph to be safe). Că la sfîrșit, Lyra nu pornește singură în continuarea aventurii ei. Știu că povestea vine din mediul anglo-saxon care pur și simplu nu poate să lase genul ăsta de personaj de unul singur, dar aș fi vrut nespus de mult treaba asta.

Filmul e primul din trei. Așa că nu vă așteptați să se termine ‘de tot’. Se rezolvă treburile, dar se lasă loc de continuare.

Apropos, m-am mai săturat de o treabă. De filmele în care scenele de luptă înseamnă close-up-uri tremurate cu figuri în ceață, care dau impresia de dramatism. Nu mai merge trucul ăsta. Pur și simplu scenele de luptă nu mai au sens. Cunosc trucurile, și de la Alexandru nu mai reușesc să înghit genul ăsta de acțiune. Prefer un film în care nu se întîmplă nimic, dar camera nu tremură. Nu v-am dat banii mei ca să amețesc!!!