Debusolată, Busola

Tocmai vin de la film. Am fost să văd Busola de Aur – un film fantastic (adică din spaţiul genului fantasy) care are foarte multe idei bune dar realizarea (din nou) incredibil de proastă.

Să vă zic pe-a dreaptă, m-am cam săturat de filme cu actori care joacă cu ecranul verde în spate. Nu pentru că dacă ar îmbrăca verde ar fi străvezii, ci pentru că dă un aer incredibil de nenatural de care nu scapă nici un film, de la primul ecran verde încoace.

Dar să începem cu începutul, şi să vă zic o treabă. Industria cinematografică încă nu şi-a învăţat lecţia. Din calculele mele sunt cam cu zece ani în urma industriei muzicale, dar mi-e teamă că cei zece ani o să se topească foarte curînd, şi industria cinematografică o să păţească ce păţesc greii din muzică. De ce? Primul lucru pe care îl vezi la cinema (dincolo de reclame) este ‘Eşti un criminal dacă, dacă şi dacă’. M-a indispus teribil textul acela – nu pentru că aş fi fost în vreuna din situaţiile de genul ăsta, dar e ca şi cum ai merge cu maşina pe străzi şi la fiecare intersecţie ai vedea codul penal cu pedepsele pentru diversele delicte. Nu vreau să fiu vigilent şi să urmăresc dacă alţii filmează în sală. Vreau, în schimb, cîteva momente relaxante la un film.

Mi-a plăcut la nebunie ce am văzut pe discurile Paraziţilor: “Mulţumim că ai cumpărat albumul. Prietenii tăi fac la fel?” De fapt, textul ăsta m-a convins să nu le mai downloadez melodiile, ci să merg să le iau albumul – lor şi altor artişti români. Poate ar fi timpul ca cinematograful să înveţe că are ca şi concurent posibilitatea ca omul să downloadeze filmul în 20 de minute. Şi să-i mulţumească pentru faptul că a ales să vadă filmul la cinematograf.

Busola de Aur, pentru că aşa se numeşte, nu e un film prost din cauza actorilor. Nu este nici măcar o poveste rea. Este, în schimb, un scenariu execrabil, după o carte care are cîteva idei frumoase (chiar foarte frumoase) şi voi merge să caut cartea. Personajele nu au pic de adîncime şi de formă, dar la nivelul celorlalte idei ale universului Busolei mi-e clar că nu creatorul original este de vină. Undeva, cineva a corupt ideea originală şi a făcut-o un film prost.

Dar nu zic că Busola nu e un film de văzut. Dacă veţi ignora momentele jenant construite sau sprintul prin acţiune al poveştii, filmul are cîteva momente care chiar îi dau un pic de valoare. E imposibil să nu te gîndeşti că pentru un copil de 10-12 ani e o invitaţie la aventură, la descoperirea misterelor din jurul lui, şi e aproape imposibil să nu visezi ca un copil de 12 ani privindu-l.

Încă o dată, păcat de scenariu. Adică, uitaţi ce a făcut reconceperea scenariului pentru Pulbere de Stele! Rezultatul a fost absolut savuros. Sunt sigur că scenariul putea să fie un pic peste nivelul ‘ia questul de la omul cu pălărie, meet the bear, tell him location, porneşte următorul quest să salvezi ursul’ şi tot aşa. Ştiu, trăim într-o lume în care (MMO)RPG-ul se vinde bine, dar aici intervine un pic adîncimea personajelor.

Un regret am(spoiler ahead, skip the paragraph to be safe). Că la sfîrşit, Lyra nu porneşte singură în continuarea aventurii ei. Ştiu că povestea vine din mediul anglo-saxon care pur şi simplu nu poate să lase genul ăsta de personaj de unul singur, dar aş fi vrut nespus de mult treaba asta.

Filmul e primul din trei. Aşa că nu vă aşteptaţi să se termine ‘de tot’. Se rezolvă treburile, dar se lasă loc de continuare.

Apropos, m-am mai săturat de o treabă. De filmele în care scenele de luptă înseamnă close-up-uri tremurate cu figuri în ceaţă, care dau impresia de dramatism. Nu mai merge trucul ăsta. Pur şi simplu scenele de luptă nu mai au sens. Cunosc trucurile, şi de la Alexandru nu mai reuşesc să înghit genul ăsta de acţiune. Prefer un film în care nu se întîmplă nimic, dar camera nu tremură. Nu v-am dat banii mei ca să ameţesc!!!

Comments

Debusolată, Busola — 3 Comments

  1. Mi-ar fi placut sa fie mai antrenante scenele…cum a fost lupta dintre ursii polari. Destul de dezamagitoare si coloana sonora. O sa caut si eu cartea sa o citesc, ca totusi filmul a reusit sa-mi trezeasca o curiozitate 🙂

  2. Dude eu unul sunt satul de fantazisme… mai ales pt ca nu se mai adreseaza copiilor de 10-12 ani cum zici tu acolo, ci au devenit o forma excelenta de a reduce capacitatile mentale ale adultilor, spalandu-i pe creier.

    Singurul motiv pentru care se fac atatea fantazisme pt adulti mai nou, gasesc eu, ca e doar spalarea pe creier si reducerea asteptarilor culturale si artisitice la nivelul unor filme sau carti aka de mai sus…

    Eu sunt satul de atata idiotenie, nu am nevoie de relax am nevoie de ceva sa ma faca sa gandesc si nu opusul…

  3. Nu e chiar aşa… Don’t worry, Micky Dee’s face o treabă mai bună la a spăla pe creier.
    Sunt basme filmele astea. Nu e nimic rău în basme, atîta timp cît există şi ceva idei bune şi pozitive în ele. În explozia de dezinformare din jurul meu, un basm nu face deloc rău… ba din contră.