Democrația grecească (pentru analfabeți și jurnaliști)

Grecii sunt considerați fondatorii democrației, la concurență cu romanii (care nu au totuși documentele “în regulă” în zona respectivă a istoriei). Dar pentru că jurnaliștii români au început să scrie despre democrația grecească de parcă ar ști cu ce se mănâncă (sau, vorba poeților, ar fi fost acolo). Doar că democrația grecească nu e ceea ce se presupune că este.

În primul rând, democrația grecească era organizată pe orașe. Fiecare oraș în parte avea propria lui idee de democrație, și chiar dacă semăna foarte mult, fiecare avea regulile lui. În democrația grecească câștiga cel care avea cel mai deștept discurs, cel mai adânc și, adeseori, cel mai lung discurs. Și cea romană era o democrație de spectacol – unde avocații se băteau nu pentru a câștiga procesele ci pentru a ține un discurs beton.

Cine vota în democrația grecească? Păi absolut toți cetățenii. Nu toată lumea era cetățean, însă, și ca să fii cetățean trebuia să fi făcut armata (ceea ce însemna să fi luptat pe bune cu sabia în mână), să nu fii femeie, copil, sclav, fost sclav sau născut în altă parte decât orașul respectiv. Și mai exista o mare condiție: să nu ai drepturile civile suspendate, de exemplu, din cauza unei condamnări pentru neplata datoriilor.

Cu alte cuvinte, poporul grec nu ar avea dreptul să voteze nici măcar în democrația grecească. S-a înțeles?

Din momentul în care romanii au pus piciorul în Grecia nu s-au mai despărțit de locul ăla, și grecii au fost parte din Imperiul roman (inclusiv cel bizantin care are numele de bizantin doar de moft) și apoi din formele de organizare otomane. Prin secolul 19 s-a putut vorbi de o Grecie independentă, și democrația grecească și-a recăpătat numele. Doar că prima republică Elenă a ținut doar 4 ani, după care au avut rege. A doua republică Elenă are însă mult mai mult timp pentru a crea o tradiție democratică. 12 ani, mai exact, între 1924 și 1936.

Istoria recentă a Greciei e plină de lovituri de stat și de dictaturi intermitente. Republica Grecească curentă dăinuiește din 11 iunie 1975.

Ne e un pic mai clar acum cu tradiția democratică a grecilor? La ei, tradiția ar spune ca acum să se înarmeze, să-l omoare pe Varoufakis și pe Tsipras, să pună la conducere niște colonei care să facă ce le zice Rusia.

Intrarea regelui Otto în Atena, alt episod din experimentata democrație Ateniană

Intrarea regelui Otto în Atena, alt episod din experimentata democrație Ateniană

Comments

Democrația grecească (pentru analfabeți și jurnaliști) — 19 Comments

  1. De acord.

    Forma curenta de democratie pe care o avem e mai apropiata, zic eu de:

    Thing/Ding de la triburile scandinavice/germanice.
    Romani (aveau si componente democratice, si nedemocratice; ma rog, pana la Augustus, care iti permitea sa alegi intre candidatii lui)

    Evident, romanii au fost influentati mult de greci.

    • Romanii au fost influențați de greci, dar au o abordare mult mai pragmatică. Chiar și organizarea stratificată a Republicii Romane presupunea că cei care aveau titlurile se jertfeau pentru patrie – ca să îl citez pe un prieten (Radu, de tine vorbesc) în perioada Republicii Romane au murit în luptă mai mulți conducători decât în orice altă epocă. Iar instituția dictatorului e o idee pe care mi-aș dori-o să se regăsească în aparatul democratic modern (în forma originală).

      Grecii au fost mari civilizatori, da, dar asta a fost acum mai bine de 2000 de ani, și a curs multă apă pe Dunăre de-atunci.

  2. Eu totusi ma mir ca e universal acceptat la noi ca grecii au inventat democratia si nu vine vreun roxin sa demonstreze ca de fapt dacii i-au invatat pe greci cum era treaba cu democratia

    • Dacii n-aveau cum să-i învețe pe greci cum e cu demoncrația pentru că dacii n-aveau democrație. Dacii aveau telepatie, empatie și o comuniune incredibilă cu spiritualitatea planetei, le era imposibil să-și dorească alt conducător decât cel ideal. Democrația ar fi fost un pas în jos.

    • As dori sa adaug la ce a zis fata de deasupra ca dacii nu erau tocmai pamanteni… E un nene prin Bran, in Barba Dragonului, care-ti poate explica toate astea in detaliu.

    • Dacii sunt calatori spatiali si au populat planeta asta doar de plictiseala, ca o statie intre o destinatie mai importanta.

  3. Balcani : bucata aia din Europa care-i curu’…
    Pastrand logica, daca Balcanii-s curu ....astia-s exact locu unde raman tarzaneii.

    Tarzanei : Ce ramane atarnat de flocu` curian dupa ce te-ai sters uscat.

  4. Hehehe…Sa vedem cum o sa fie cand Grecia o sa faca ce zice Rusia, Serbia la fel, iar Bulgaria si Ungaria o sa fie pe aproape!

  5. “și grecii au fost parte din Imperiul roman (inclusiv cel bizantin care are numele de bizantin doar de moft)” – Depinde. In prima faza, “Imperiul Roman de Rasarit” chiar era un imperiu roman, dominat la nivel etnic de greci. Ulterior si mai ales in ultimele faze ale existentei sale (incepand cu dinastia macedoneana, a lui Vasile I), imperiul a fost unul predominant grecesc si ortodox. Poate de-aici si declinul (sau poate din cauza invaziilor arabe… as merge pe varianta asta).

    Altfel, niciodata n-am stiut la ce “democratie greceasca” se refera oamenii cand arunca termenul. Perioada miceniana sau homerica (dominata de ahei/vechii greci) nu prea avea treaba cu democratia, pe cand perioada clasica era mai degraba dominata de o oligarhie. Totusi, e de remarcat viziunea conform careia “cetatenii” erau obligati sa se ocupe cu “politica” (cu “treburile cetatii”). Astfel, grupul ala de oameni care putea participa activ la conducere devenea un corp filosofic si politic (politica era inca inteleasa ca “preocuparea pentru binele politic”).

    • Imperiul Roman a părăsit Roma destul de repede în istoria lui, de pe vremea lui Dioclețian (deși, practic, mult mai devreme). Și faptul că Imperiul Roman a devenit grecesc nu e o problemă, în fond, Imperiul a fost la un moment dat salvat de câțiva generali ilirieni precum Aurelian și Dioclețian, și a schimbat câțiva lideri cu diverse influențe. Oamenii din imperiul pe care îl numim noi “bizantin” nu s-au cunoscut niciodată sub numele ăsta, e un nume pe care l-au primit de la Gibbon & friends.

  6. Citisem recent un articol despre caderea Imperiului Roman, articol care demonstra ca, din momentul in care Republica devenise Imperiu, ea incetase sa mai fie efectiv “romana” (lucrul asta se intamplase ceva mai devreme, dar o serie de legi date dupa moartea lui Cesar au permis ascensiunea “strainilor” in artistocratie si conducere). De altfel, nici asa-zisa “cadere” a Imperiului de Apus nu a fost resimtita ca atare. Dar asta e cam alta discutie 🙂

    • Corect, o discuție mai lungă. Legat de “bizantin vs. roman” există grupuri de discuții care rejectează complet noțiunea de “bizantin” – iar roman ar fi o chestie “standalone” care nu mai are nicio treabă cu Roma.

    • Daca e vorba despre un cod de legi si o conduita, da, vorbim despre un “stil roman” (unul care a rezistat si in unele orase ale Renasterii, daca e sa o luam asa).

    • Pai orasul n-a prea mai contat, cand ”cetateni romani” se nasteau si in sudul Greciei, dar si in nordul Spaniei. Cat timp puteau vorbi latina vulgara, intelege un set de legi si pricepe de ce e nevoie de bai publice, puteau ocupa si functii in Senat 🙂

  7. Bravo,așa este! Păcat ca întotdeauna stânga este mai cool! De, este mai ușor să bâți câmpii decât să muncești pe rupte!