Deschide gropare mormîntul

Dacă e ceva la ce muzica românească autentică se pricepe este să inducă tristețe în oameni. Nu există sentiment mai puternic decît tristețea pe care ți-o poate induce o piesă lăutărească românească autentică precum aceasta.

Povestea e una clasică: mortul se roagă de gropar să-l dezgroape, să îi revadă pe cei dragi: pe părinți, pe prieteni și soție. Își vizitează întîi părinții care-l plîng, nemîngîiați – apoi pe soție, pe care o găsește în brațele unui prieteni, și pe prieteni pe care-i găsește continuîndu-și chefurile, amintindu-l ca pe un chefliu ca ei. Singura dorință a mortului se întoarce către gropar: lasă-mă să intru, și pune peste mine un munte de granit – că ce-i afară e mai rău ca la tine în mormînt.

Sunt multe interpretări ale poveștii – poate cea mai faimoasă e cea a Romicăi Puceanu – numai că eu prefer varianta aceasta a tarafului Ionel Tudorache – interpretarea e magistrală, și e printre puținele care pot transmite tristețea nebună a poveștii.

Comments

Deschide gropare mormîntul — 2 Comments

  1. Totusi, eu prefer varianta Irinei Loghin. Ii lipsesc adaosurile de “o Doamne” si “mai lele mai” din varianta pe care ai postat-o iar vocea ei e ceva mai buna. 🙂 Si da, se adreseaza direct sufletului.

    • Ce apreciez în mod deosebit la această interpretare este perspectiva masculină – parcă auzi acolo un chefliu care a fost lovit de băutură, nu de altceva 🙂 Plus că vocea interpretului și ritmul lent în care e interpretată piesa dă un plus de gravitate pe care nu l-am prea simțit la alte interpretări 🙂