Despre analiza aia cu Netflix și pirații

Un june prim foarte preocupat de treaba cu piratatul (mai ceva decât mine) s-a apucat să explice de ce cei 10€/lună pentru Netflix sunt o jignire și s-a pus să analizeze toate filmele care sunt sau nu sunt disponibile prin Netflix. Omul a fost luat în serios pentru că a făcut o treabă mult mai faină – spre deosebire de ceilalți români care se mulțumesc să spună: “eu piratez că nu au subtitrări” sau alte chestii d-astea simpatice, Alex Lungu s-a apucat să explice exact ce filme îi lipsesc.

Lipsesc cu desăvârșire filme precum: Shawshank Redemption, Schindler’s List, One Flew Over The Cuckoo’s Nest, The Silence of the Lambs, Citizen Kane, The Usual Suspects, Boyhood, Ratatouille, The Pianist, Alien (toate 4), Rear Window, Lawrence of Arabia, Oldboy, Vertigo, Taxi Driver, Reservoir Dogs, Full Metal Jacket și multe, multe altele.

Avem și un calcul procentual. Din punctul lui de vedere, 91% din filmele pe care vrei să le vezi și 93% din serialele pe care vrei să le vezi nu sunt pe Netflix. Ceea ce e foarte ok, înseamnă că 9% din filmele pe care vrei să le vezi sunt acolo, și 7% din seriale – la fel. E enorm de mult material chiar și acum, și sunt sigur că Netflix va crește cantitatea de materiale puse la dispoziție abonaților.

Mai interesant e motivul pentru care nu sunt disponibile serialele respective. Multe nu sunt disponibile pentru că există deja într-o formă sau alta în România. Fie că sunt la televiziuni, fie că sunt pe alte site-uri de streaming, dar oamenilor le-a fost prea lene ca să ajungă la materialele respective. Sau, bine, oamenii au fost conduși de obsedantul aici și acum. Doar că nu toate lucrurile trebuie să fie aici și acum. Așa cum un animal satisfăcut va refuza să învețe să vâneze – la fel și consumatorul de film furat/piratat se va concentra pe consumat (eventual la viteză mărită) producțiile cinematografice, ignorând complet celelalte aspecte ale producției artistice. Poate să fie Bergman sau Tarkovsky, Fellini, Michael Bay sau Uwe Boll, filmul va fi consumat la fel, la aceeași viteză, și vor lăsa aceeași amprentă asupra oamenilor.

Și acu’ o să-ți zic o chestie, ție, cititorule, că tot ai plătit ca să citești articolul ăsta. Dacă e vorba de un film cu adevărat bun, de ce să nu-l cumperi? Să-l vezi și când n-ai net? Să-ți chemi prietenii la tine acasă și să faci o petrecere de vizionare? Când ai făcut asta ultima dată? Când ți-ai chemat prietenii, te-ai uitat la un film, după care (sau poate în timpul căruia) ați stat să-l comentați? Da’ e nasol, nu asta vrei, așa-i? De-aia tragi în prostie filme de pe torenți, ca să-i poți ignora pe cei din jurul tău, nu?

Oricum, articolul lui Alex Lungu e eliberator. Credeam că rămânem fără motive de piratat, dar Alex a venit să ne salveze. Totuși, cine e Alex Lungu, marele erou al clasei muncitoare? Pe scurt, e unul din băieții care cred că dacă tu ai scris o carte sau ai făcut un film și nu le-ai dat și lor acces la el în secunda zero la creația ta e dreptul și obligația lor să o fure. Justificarea lor?

Da, doamnelor și domnilor, justificarea e că pirații plătesc mai mult pentru conținut și sunt clienții ideali. Toată explicația e pe site-ul lui, Copy Me unde dau ei dovezi despre cum prezența Netflix și Spotify scade pirateria, ba explică cum de fapt pirații nu fac decât 0.3% pagubă din încasări, și de fapt ridică încasările la 149%, deci piratând un film îi crești încasările cu aproape 50%. Toate, desigur, din vorbe, că cu sursele e mai greu.

Alex Lungu nu e rău intenționat. E un tip care trăiește într-un univers în care când zece oameni îți văd creația asta înseamnă expunere și îți cumpără hot-dogi. E un cleptoman bine intenționat care dorește să te asigure că ai drepturi imaginare și că dacă dai like-uri pe Facebook salvezi balenele de la înec.

Ce observ e că tipul argumentează dintr-o perspectivă în care există un singur site care să dea filme online, și acel site ar trebui să fie Netflix. Omul nu crede nici în concurență, nici în capacitatea indivizilor de a alege, și cere de la Netflix să aibă întreg catalogul de filme produse vreodată în lume la (probabil) jumătate din banii pe care îi dă acum. Dacă s-ar putea să fie de stat. Și să dea toate filmele MosFilm?

PS1: Ah, uitasem. Business-ul lui Netflix nu e să omoare pirateria. Pentru aia plătim noi poliția și justiția în general, să-i prindă pe hoți și să-i aducă în fața justiției. Dar Netflix nu vrea să vină să facă afaceri cu pirații români, ci cu plătitorii cinstiți.

PS2: Roxana explică mai bine ca mine care ar trebui să fie atitudinea unui cumpărător de Netflix, care până la urmă se gândește dacă merită sau nu merită abonamentul. Vezi și ce zice și Manu Cheța, care s-a lovit în UK de Netflix ceva mai repede, și a apucat să scrie despre asta.

PS3: Nu știu ce aberează tipul, dar eu am Full Metal Jacket. Poate nu i-au mers prea bine uneltele de “data mining”?


Comments

Despre analiza aia cu Netflix și pirații — 33 Comments

  1. Primu lucru dupa ce am terminat de citit articolul ala a fost sa vin la tine pe blog sa vad daca i-ai dat deja vreo replica :))

    in alta ordine de idei pe mine ma amuza toata discutia asta cu “avem x la suta disponibil comparat cu americani sau englezi sau francezi sau altii” Cred ca e un mod gresit de a pune problema.

    Eu vad lucrurile in felul urmator: Netflix e un produs care costa 10 euro. Bun. Cam ce ar trebui ei sa-mi ofere concret ca sa pot justifica aia 10 euro pe luna? Asta e o intrebare simpla pe care fiecare om ar trebui sa si-o puna, se cheama value proposition. In cazul meu 2-3 seriale sau sezoane dintr-un seriale intr-o luna si eventual 2-3 filme mi se pare un value proposition corect pentru 10 euro. Am adaugat deja la watchlist cateva seriale am vazut o mini-serie britanica (Top Boy, destul de misto btw recomand) cat despre filme ok nu sunt foarte interesat de nimic din oferta lor da i-am instalat la taica-meu pe tableta si i-am facut user si se uita el la ceva western-uri din anii 50 deci avem si partea aia acoperita. Si gata, atat de simplu. In momentul in care conditiile minime pe care le stabilesc eu personal si sunt subiective nu mai sunt indeplinite dau unsubscribe si revin eventual peste cateva luni sa vad ce s-a mai adaugat in oferta.

    Acuma daca esti in situatia in care eram eu cand eram in liceu sau facultate si urmaresti la zi 10-15 seriale saptamanal evident ca n-o sa ti se para niciodata justificat sa dai 10 euro. Nici daca ai putea sa vezi jumatate din serialele alea la zi, ca o sa ti se para ca ratezi cealalta jumatate. Da poate nu esti tocmai in target si e ok, pirateaza in continuare doar abtine-te sa discuti chestii care nu-s pentru tine parerea mea.

    Ca incheiere, oare baiatu asta Alex cand merge la ABC ii face scandal la vanzatoare ca nu gaseste toate produsele care vrea sa le cumpere si care le-ar gasi daca s-ar plimba o zi intreaga in toate hypermarketurile din oras?

    • Oh, sunt atât de previzibil? 🙂

      Corect, la fel gândesc și eu – și nu doar eu, din câte văd (am adăugat încă un PS). Până la urmă, dacă nu aș fi discutat atât despre piraterie până acum probabil aș fi scris și eu cam cât a scris și Roxana, fără prea multe divagații.

      Mi se pare penibil ca un om care a terminat facultatea să mai pirateze. Se presupune că ai deja un job, că ai alte preocupări, că ești o rotiță utilă a societății, că nu mai ai timp să îl arunci pe toate chestiuțele care flutură pe net. Iar băieții ca Alex sunt cei mai amuzanți – pentru că ei piratează din principiu, că ei sunt de fapt clienții ideali. :))

    • “in alta ordine de idei pe mine ma amuza toata discutia asta cu “avem x la suta disponibil comparat cu americani sau englezi sau francezi sau altii” Cred ca e un mod gresit de a pune problema.”

      Nu e nimic greșit în a lua atitudine împotriva cuiva care te ia de fraier și îți cere să plătești la fel ca unul care primește 10x conținutul oferit ție. O fi lege sau nu, când legea încearcă sa abuzeze, eu unul mă simt îndreptățit s-o încalc și numai un prostănac ar gandi altfel. Probabil că vei spune că la fel e și cu petrolul și noi romanii plătim ca fraierii mai mulți bani pe galon. Ei bine, dacă aș putea făra nicio remușcare aș trage țeava până’n SUA pt asta.

      Să fii sigur că atunci când cineva încearcă să mă facă, eu n-o să accept așa ceva cât timp ceva se poate face în legatura cu asta,

    • @Vlad: Nu te ia nimeni de fraier. Netflix e gratis prima lună și poți renunța la abonament oricând vrei – cu alte cuvinte dacă chiar vrei poți să le vezi tot catalogul și după aia să renunți la abonament și gata. Nu TREBUIE să fii abonat Netflix. Nu te obligă nimeni. Banul e al tău, tu decizi ce faci cu el.

  2. “Netflix nu vrea să vină să facă afaceri cu pirații români, ci cu plătitorii cinstiți”
    atata timp cat nu exista subtitrari eu as reduce bazinul clientilor si mai mult
    netflix vrea sa faca afaceri doar cu hipsteri care vor sa plateasca cinstit.
    pentru ca nu-i poti cere unui copil sa inteleaga un film in engleza sau spaniola ori ce alta limba mai ajunge pe netflix. Acelasi lucru e valabil si pentru cei de peste 50 de ani.

    insa nu vad ce le-ar fi asa greu sa faca niste subtitrari
    dpmdv e un serviciu ok care sa inlocuiasca cablul tv

    • 🙂 Știi cum e, nu-ți convine serviciul, nu-l folosi. Dar nici nu mai fura conținut, sau dacă o faci, ține-ți gura și nu te lăuda. E foarte simplu.

  3. Mie imi place foarte mult netflix, pana sa ajung eu sa vad serialele alea … cred ca dupa un timp o sa avem acces la toata baza de date. Amuzanta e faza ca nu ai serialele HBO, really? I mean really? pentru ca are sens ca un rival mare din domeniul tau sa isi puna filmele pe siteul tau desi se ocupa si el cu acelasi lucru si e mult mai cunoscut. Dar sa nu ne mai agitam astea sunt explicatii necesare pentru mircea badisti.

  4. Netflix este un tool bun pentru educatie în materie de chestiuni cinematografice. Toți cei care consumă filmele ca niamelele nu vor fimulțumiți niciodată. Deși are minusuri Netflix te poate ajuta să vezi filmele în altă lumină.

  5. Cred că totuși treceți prea ușor cu vederea esența a ceea ce vroia să spună articolul acela, că pur și simplu nu există în momentul ăsta o ofertă care să satisfacă nevoile reale ale consumatorilor. Puneți-vă în locul unui consumator obișnuit, un om care foarte probabil nici măcar nu face diferența între brand și companie, care nu știe, și nu vrea să știe, care sunt interesele comerciale ale producătorilor și distribuitorilor. Un om care are acum cablu TV și poate ar vrea să îl schimbe pe un serviciu de streaming. Și acum explicați-i de ce trebuie să-și facă abonament la 20 de servicii diferite ca să poată să vadă toate filmele și serialele. Și nici așa nu ar avea acces, în limite rezonabile, la tot ce există și tot i-ar fi mai simplu să pirateze. Din păcate există considerabil de multe persoane care pur și simplu nu înțeleg că pirateria este ilegală și o altă parte considerabilă pe care nu-i interesează chiar dacă înțeleg, dar dacă ar avea la dispoziție un serviciu care ar răspunde nevoilor lor ar putea să-l folosească. Cred că industria muzicală a dovedit că se poate oferi un serviciu care să răspundă nevoilor consumatorilor. În momentul ăsta folosind un sigur serviciu de streaming poți avea acces la toată muzica pe care o vrei, cu unele excepții dar care din fericire sunt din ce în ce mai puține.

    • @Bogdan: Articolul ala e scris intr-o nota malitioasa cel putin, pornind de la titlul care spune ca Netflix e o gluma. Cat despre nevoile reale ale consumatorilor nimeni nu are nevoie de access nelimitat la absolut toate filmele si serialele create vreodata. Asta nu e o nevoie reala, e infatuare. Nimeni nu spune ca trebuie sa-ti faci abonament la 20 de servicii, uita-te la link-ul care l-a dat tipul ala in articol trimite spre torrentfreak.com. Realist vorbind 530 de filme cate sunt disponibile acuma pe netflix sunt cu vreo 500 mai multe decat ai avea nevoie sa vezi in vreo 2-3 luni.
      Cat despre Spotify ai dreptate, e un lucru misto ca ai access la aproape toata muzica disponibila intr-un serviciu, dar intrebarea e AI NEVOIE de toata muzica facuta vreodata? Tu chiar asculti toate genurile si 2-3 artisti din fiecare gen muzical? Pe scurt ai nevoie sau doar te coafeaza ideea ca la o adica ai putea avea acces? Cam despre asta e vorba.

  6. Evident că o singură persoană nu are nevoie de toate filmele sau de toate serialele, așa cum nu are nevoie de toată muzica. Dar ca serviciul să se poată adresa unui public cât mai larg trebuie să tindă către tot ce e disponibil pentru a putea satisface gusturile individuale ale fiecărui client. Ca să-ți dai seama cât de puțin înseamnă 530 de filme, când discutăm de acoperirea gusturilor cât mai multor clienți, pot să-ți spun că unul dintre cei mai mari distribuitori de DVDuri din UK are în stoc în jur de 40.000 de DVDuri și până și în România sunt disponibile în jur de 4000 de titluri.
    Sigur este exagerat să spui că trebuie să ai abonament la toate serviciile existente, dar raportul pe care se bazeaza arată totuși că lucrurile nu stau chiar bine. Și deși el a dat link către un articol de pe torrentfreak care este evident subiectiv, poți totuși accesa raportul original făcut de KPMG care constată că doar 39% dintre titlurile populare erau disponibile în UK în decembrie 2013 pe serviciile gen Netflix. http://www.kpmg.com/UK/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Documents/PDF/Market%20Sector/Technology/uk-availability-of-film-and-tv.pdf?utm_medium=social&utm_source=twitter&utm_campaign=nbc

    • Sigur, ar fi frumos si foarte convenabil sa existe un singur site sa-i zicem generic muvifix unde sa poti avea acces la toate filmele si serialele, doar ca nu prea se poate din cauza unei chestii care ne place doar cand ne serveste interesele numit capitalism.

      Stii care-i chestia Bogdan chiar daca nu sunt neaparat de acord cu tine macar cred ca argumentele tale pornesc dintr-un interes personal relativ inofensiv, da nici mie nu mi-ar conveni de exemplu sa trebuiasca sa-mi fac cont pe 27 de site-uri doar ca sa pot sa ma uit chiar la orice am chef oricand si la orice ora. Dar Alex Lungu desi pare ca argumenteaza aceeasi chestie ca si tine o face ca sa-si serveasca propria agenda, ca daca n-o facea nu se apuca sa bata campii cu pirateria care-i inofensiva si nu zicea “Dar cred că putem face un efort să lăsăm moralitatea pentru o altă discuție.” Ca fix despre asta e vorba, avem o alternativa legala dar noi vrem totusi s-o ardem in continuare pe Filelist pentru ca da-o incolo de moralitate si lege, aia e buna doar cand nu ne convine si ne afecteaza ce fac altii nu cand trebuie s-o respectam noi. #Colectiv gen.

      Legat de studiul ala l-am rasfoit si daca singura problema e ca s-ar putea sa trebuiasca sa-ti faci conturi pe mai multe site-uri eu cred ca omenirea a ajuns intr-un punct bun de tot. Ah si apropo studiu nu spune exact ca iti trebuie cont pe 27 de servicii, atatea au fost analizate si este mentionat ca procentele alea sunt disponibile pe macar 1 unul din servici iar 73% sunt disponibile pe macar 5 dintre ele ceea ce mi se pare mai mult decat decent.

      Si ca ultima idee e o distinctie intre platesti 10$ si ai access la 500 de filme si un distribuitor din ro unde poti cumpara la bucata peste 4000 de titluri. Mere cu pere, nu prea merg comparate.

    • Andrei, comparația o făceam pentru a arăta că ce oferă Netflix este un procent minuscul din ceea ce există și astfel nu au cum să acopere gusturile publicului.
      Dar hai să nu ne mai facem cu toții că nu știm care este cu adevărat problema. Niște corporații (studiorile și televiziunile) încearcă să mențină în viață un business model care pentru mult timp le-a adus niște profituri frumoase. Acum lumea s-a schimbat și business modelul lor cam ia apă, dar ei se agață de el oricât de mult posibil, indiferent de consecințe atât timp cât banii curg, și în fond asta este misiunea unei corporații, să aducă profit pentru acționari. Iar moralitatea nu are loc în ecuația asta decât în măsura în care afectează balanța financiară a corporației la sfârșitul anului, cine are altă impresie este naiv.
      Industria muzicală a trecut prin asta, s-a schimbat și pare că s-a adaptat. Probabil nu mai fac aceeași bani ca înainte, dar nici nu par să moară de foame. Dar chiar și în România există acum cel puțin 4 servicii de steaming la prețuri absolut rezonabile care îți oferă de la Guță la Cannibal Corpse și chiar nu ai nicio scuză pentru a mai pirata muzică. Oricum cine nu are un abonament de streaming în ziua de azi folosește Youtube pentru a asculta muzică.
      Pe de altă parte industria cinematografică și televiziunile mai au mult până departe și să încerci să le găsești scuze, să le spui consumatorilor să fie morali, să se mulțumească cu frimiturile care li se aruncă riscă să pice în ridicol când de fapt nu e vorba decât despre o situație artificial creată în lupta pentru conservarea unor profituri uriașe. Nu sunt toți la fel evident, e admirabil ce face HBO și chiar și începutul timid al lui AMC (am văzut premiera mondială FTWD la 4 dimineața). Celelalte studiouri consideră încă profitabilă lupta lor cu proprii (potențiali) clienți. Când nu o să mai fie, sau ei o să-și dea seama că nu mai este, lucrurile o să se schimbe.

  7. Prima parte a articolului e un delir demn de un adolescent de 15 ani care nu prea intelege lumea din jurului lui.

    Dar in partea a 2-a le cam nimereste.

    • Mda cu ce le nimereste? spune niste bazaconii mai mari ca el. Cica daca vine netflix in Romania sa faca abonamentul pe puterea noastra de cumparare, wtf? sau in alte tari mai sarace, ca vezi doamne ei nu dispun de atatia bani ca si americanii.

      “Înainte de-a arunca cuvinte dure asupra piraților români, întrebați-vă pentru un moment câți își permit un film? Netflix costă între 36-54RON/lună, un film pe DVD este 30RON, un Blu-Ray 90RON, iar 3-4 bilete pentru o seară cu familia la cinema costă 54-72RON.”
      – dupa cum zice Dorin si ii dau dreptate, daca nu iti permiti un amarat de abonament ( desi eu am demonstrat ca romanii isi permit doar ca au posibilitatea sa fure) ia-ti un alt 2-lea job, ingrijeste un batran in timpul liber etc, nu sta ca o lepra la tv cand tu faci foamea.

    • Ma refeream la: “Studiourile refuză să ofere filmele online”, “Pirateria e un efect al lipsei de oferte” sau “Distribuitorii dau vina pe pirați în loc să ofere soluții”.Ba chiar si paragraful de inceput de la “Netflix în România”.

      Tu in schimb te-ai axat pe partea in care vorbeste de preturi si ai ignorat celelalte parti, doar asa ca sa demonstrezi cuiva pe internet ca greseste…

    • Greșeala de gândire e că “pirateria e efect al lipsei de oferte”. Dacă ăsta ar fi cazul nimeni din State nu ar mai pirata și noi nu am putea să ne uităm la material piratat din State.

    • Deci acuma tu crezi ca daca studiourile ar oferi filmele in premiera pe net, si ar renunta la cinema atunci oamenii ar fi cu bun simt si nu ar mai pirata? nu fii naiv, si da gresesc distribuitorii ca nu piratii sunt de vina ci autoritatile. Sa nu ii bagam pe toti care pirateaza in aceeasi oala, unii o fac doar de nevoie iar altii pentru ca pot si o vor face la nesfarsit oricati bani ar avea, oricate oferte bune ar fi mereu gasesc o scuza. Cand legea e mai drastica se schimba si comportamentul oamenilor, de ce in Germania nu se pirateaza la nivelul nostru?

      am pus sau nu niste i-uri, simt in forta :))

    • @Dorin
      Tot timpul va exista un numar de oameni care vor pirata, nu neg asta. Dar aia-s putini. Marea majoritate pirateaza pentru ca n-au acces. Stii ce reactie au avut cam toti cei pe care-i cunosc cand s-a dat drumul la inregistrari la Netflix? “Bine ca pot sa-mi fac cont pe Netflix si nu mai trebuie sa stau sa caut filme si seriale pe cine stie unde”. Unul singur a zis ca-si baga picioarele-n el Netflix, ca oricum gaseste filme pe piratebay.

      @radu
      daca te intrebi de ce in Germania se pirateaza mai putin, e simplu: din cauza ca aia au acces la mai multe decat romanii. Si din cate stiu eu, nu autoritatile dau drepturile de distributie ale filmelor, ca nu-s filmele lor. Autoritatile doar reactioneaza cand detinatorul drepturilor sau distribuitorul le anunta ca cineva face o ilegalitate (distribuie unde n-are dreptul, etc). Detinatorul drepturilor pentru un anume material decide unde si cum il vinde, iar ala, sperand ca stoarce mai multi bani, daca da ProTV-ului drepturile pentru un serial, le da doar pentru Romania, ca deh, precis o sa se uite chinezii la ProTV sa vada taman serialul ala. Iar prin chestia asta ma afecteaza pe mine, ca eu poate m-as uita la ProTV si as plati pentru ceva serviciu online, da’ ProTV nu poate sa difuzeze in alta tara, pentru ca drepturi.

      Am impresia insa ca UE ne ajuta si de data asta – am citit pe undeva ca e un proiect de lege care sa unifice tarile memble UE din punct de vedere al drepturilor de distributie; adica sa se poata da drepturi de distributie doar la nivelul intregii UE, nu doar intr-o anume tara a UE. Sper sa se si intample asa.

    • Nu ar fi mai bine să nu plătească și să forțeze compania să aducă la nivelul corect oferta? Dar nici să pirateze între timp, că se poate trăi fără

  8. Pingback: Netflix pe bune - Cristache Dragoș

  9. M-as baga din nou in discutie, dar deja e obositor sa argumentezi contra hotilor (sau celor care raspandesc materiale contrafacute, conform actualei legislatii). Mi se pare interesant ca discutia a degenerat (in unele locuri, nu aici) in acelasi mizerabil schimb de non-argumente care aparuse pe vremea voyo vs. vplay: Buhuhuu, au dat jos site-ul unor hoti ordinari (care mai cereau si bani pe continutul furat) si acum sunt OBLIGAT sa ma uit la voyo!

  10. Teoretic ar fi misto sa avem un serviciu online in care sa gasim absolut tot ce vrem sa vedem, dar n-are cum sa coste 10 euro pe luna (nu stiu nici daca 100 ar fi un pret realist).

    In muzica e mai ok, in sensul ca pe Spotify e cam tot ce am nevoie (inclusiv muzica romaneasca), dar la filme/seriale nu are cum sa fie la fel.

  11. Vreo doua linkuri as vrea sa mai las legat de discutia asta pe partea de Spotify: acum ceva vreme Taylor Swfit a declarat ca se retrage de pe Spotify http://time.com/3554468/why-taylor-swift-spotify/
    De notat e ca dincolo de cum vede fiecare valoarea muzicii lui Taylor, tipa e probabil printre cele mai in voga artiste de ceva timp incoace din muzica internationala. In articol se mentioneaza ca un artist in voga precum Taylor ar putea incasa 450 de mii de dolari intr-o luna dar atentie, per auditie un artist primeste intre 0.006 centi si 0.0084. Ca o paranteza articolul e din 2014 cifrele s-ar putea sa nu mai fie de actualitate. Pe de-o parte putem spune ca e cam de porc sa se planga Swift avand in vedere ca pentru ea ar putea fi chiar si asa la scorurile astea destul de productiv. DAR si asta e marele dar un artist up and coming fara o masinarie de marketing in spate sau fara recunoastere prea mare, pai ala moare de foame. Sa zicem ca tie iti place sa faci muzica in timpul liber si esti relativ bun la asta, tu ai totusi o chirie/rata de platit o familie de intretinut poate alte obligatii ti-ar conveni sa lucrezi pentru ceva care se va vinde poate pe 0.006 centi?
    Celalalt aspect e ca un album cica ar costa cam 1$ milion de dolari sa-l produci http://www.salon.com/2000/06/14/love_7/ Cat costa sa produci un serial? Pe acelasi model de business unde toti primesc maruntisuri pt vizionari s-ar mai face seriale gen Boardwalk Empire unde o costat 25 de milioane doar un episod?

    Din punctul meu de vedere ca si consumator ar fi excelent sa am acces la tot pentru banii pe care-i dau pe o iesire in oras la o pizza si-un suc. Si inteleg si ce incerca autorul articolului original sa zica, modelul de business poate e outdated, da producatorii si marii jucatori din piata poate tin cu dintii de ceva ce nu e consumer friendly dar eu zic sa stam totusi sa ne gandim putin, daca ajunge netflix un fel de spotify da se mai produc doar vreo 10 seriale pe an care ajung blockbustere gen Game of Throne sau House of cards ca numa alea renteaza, ne-ar mai conveni?

  12. n-ai dreptate despre copy-me. 😀

    citeaza surse pentru fiecare informatie pe care o dau. nu-i deloc pe gura. (in general sursa este plasata in coltul din dreapta jos)

    eu sunt pirat. ma uit la o tona de filme downloadate ilegal, ascult o tona de muzica downloadata ilegal. dar am si cumparat o tona de filme (am acasa o colectie de peste 1000 de dvd-uri cumparate) si o tona de muzica (am acasa o colectie de vreo 1500 de cd-uri). procesul e simplu: mai intai fur albumul/filmul, si daca-mi place il cumpar (cu proxima ocazie cand ies din tara: in romania am suferit tot timpul din pricina magazinelor cu cd-uri, cu o colectie foarte restransa)

    iti pot enumara multe trupe si multe case de discuri care ar trebui sa multumeasca torentilor si dc++ pentru tona de chestii pe care le-am cumparat de la ei (concerte, festivaluri, tricouri, sepci etc)

    conform legii n-ai voie nici macar sa imprumuti un cd pe care l-ai cumparat. se cheama “sharing”. zi-mi tu ca legea nu e stramba…

    realitatea e ca toti producatorii de continuturi trebuie sa-si regandeasca modelul de business. de la presa scrisa, la filme si muzica. stiu ca e nasol, o simt pe propria-mi piele (lucrez in zona).

    • 1) am dreptate cu copy-me, dar e prea mult să-ți explic de ce.
      2) Există Google Play Music, de exemplu. Se poate cumpăra și în România, la un preț mai bun, din magazine.
      3) :))) Ok, sigur. Sunt sigur că trupele și casele de discuri sunt încântate că le-ai furat produsele
      4) E clar că nu ai citit legea.

  13. just my 2 cents.
    Habar nu am avut ce e atata mare chestie cu acest Netflix, de ce e asa de important ca a aparut in final si in Romania, de ce a trezit atat de multe discutii si controverse. Apoi am inceput sa citesc articole pe net, discutiile, comentariile si am ramas si mai buimac, cu si mai multe semne de intrebare. Apoi am zis sa fac un mic research, sa pricep si eu care e toata chestia. Si poate nu am inteles mare lucru. Dar am citit printre altele istoria Netflix-ului, cum s-a lansat in US, cum s-a extins apoi in Canada, America latina, Europa de vest, unele parti din Asia, ce dificultati au intampinat in fiecare din aceste zone, etc. In mare parte, modelul de extindere e acelasi indiferent de zona / tara in care se extind. Incep cu un pachet de baza al continutului, urmand ca in timp sa extinda acest continut in functie de preferintele si cerinta din acea zona / tara. Desigur, lasand la o parte eventualele probleme legate de drepturile de distributie din zona cu pricina. Am fost apoi interesat de valoarea abonamentului, basic, standard sau premium nu prea conteaza, in fiecare tara in care Netfix exista, la o data cat mai apropiata de cea curenta. Si am gasit, nu chiar pt toate tarile, dar indeajuns de multe incat sa imi fac o idee. Problema apare atunci cand observi ca pretul e cam acelasi, cu mici diferente, pt toate tarile, indiferent de economia tarii respective, de puterea de cumparare, de salariul minim / mediu al tarii respective. 8.69$ pt un cont Basic la un salariu minim anual de 3762$ (si sa nu ne cacam pe noi, stim cu totii ca o foarte mare parte din clasa muncitoare din Romania lucreaza pe salariul minim sau pe unul nu cu mult peste), nu prea e acelasi cu 10.48$ la 15080$ (US) sau 11.61$ la 21899$ (UK). Daca iei in considerare si diferenta de content maricica acum, realizezi ca de fapt platesti mai mult pt mai putin. Mie unul nu mi se pare corect, dar poate ma insel. Si usor ajungem spre discutia despre piraterie, care a fost atinsa atat in unele articole cat si in comentarii. Cineva a spus ca pirateria e un efect al lipsei accesului la continut. Pai sa zicem ca nu vreau sa piratez dar vreau sa ma uit la Supergirl de exemplu, care se difuzeaza acum in US, e un serial relativ nou, etc. Ce optiuni am? Nu e difuzat pe nici o televiziune romaneasca, caci banuiesc ca drepturile de difuzare sunt cam scumpute acum, si nici nu vreau sa astept vreo 6-12 luni pana probabil le vor achizitiona careva, si nici pe Netflix Romania nu il gasesc (nu stiu de fapt daca e sau nu, serialul cu pricina e doar un exemplu si pt discutia de fata sa spunem ca nu e). Ce fac in cazul de fata? O solutie rapida ar fi fost folosirea unui serviciu VPN. Practic, plateam un cont Netflix, dar urmaream contentul care il doream, indiferent de zona in care se difuza. Dar am inteles ca acest lucru nu mai e posibil, Netflix si-au schimbat politica referitoare la posibilitatea si legalitatea folosirii serviciilor de tip proxy / VPN. Ceea ce din nou nu mi se pare corect, ca o paralela, ar fi ca si cum tu ai cauta o carte la o biblioteca, la care ai abonament si platesti pt acest serviciu, cartea pe care o cauti nu o gasesti la biblioteca la care esti, dar stii sigur ca e la o alta filiala care se afla in alt cartier / sector. Te duci acolo si ti se spune ca desi esti la aceeasi biblioteca doar ca o alta filiala, nu ai acces la cartile din acea filiala. Mie mi se pare chiar stupid.
    Cat despre capitolul piraterie, desi parerile sunt impartite, si desi sunt oameni care vor face asta indiferent de variante, eu consider asta a fi un rau necesar. Si din nou, sa nu ne cacam pe noi, nu cred ca exista cineva care sa poata spune cu mana pe inima ca nu a piratat absolut nimic niciodata. Indiferent daca vb de muzica, filme, software, sau informatie in general indiferent de forma de prezentare. Nu pot sa cred ca toata lumea care a comentat la acest articol si s-a batut cu pumnul in piept ca pirateria e de porc si ca ei nu fac asta, folosesc ca OS doar distributii de Linux sau Windows cu licenta, software numai open source, freeware, shareware, sau comerciale cu licenta cumparata. Pirateria nu se refera numai la muzica / filme. Mai mult decat atat, daca ne referim strict la capitolul muzica / filme, nu am vazut nici un artist sau actor care sa se planga public ca cariera sau veniturile sale au fost afectate in mod direct si negativ de piraterie. Nu, in schimb cine se plange in mod constant de acest lucru sunt marile case de discuri si studiouri de productie. Un artist nu traieste din melodia care ti-o vinde tie cu 5 centi pe spotify, sau albumul de 3 lei pe care il cumperi tu, original, din magazine. Nu, artistul traieste din concertele pe care le face, din turnee, de acolo isi trage grosul, prea putin din vanzarile de discuri sau melodii pe format electronic sau analog.
    Problema e ca atunci cand totul e o afacere, si te doare in pix de client, de cerinta si dorinta lui, singura arma a clientului prin care te poate afecta direct, e pirateria. Sunt multi artisti care s-au lansat pe youtube, distribuindu-si content-ul gratuit; daca au fost intr-adevar buni, la primul concert au descoperit ca sala a fost neincapatoare, multimea prezenta fiind cu mult peste asteptarile lor. Sunt multi artisti care s-au lansat pe youtube, apoi in timp au fost acaparati de vreo casa de discuri, sunt multi care nici in ziua de azi nu lucreaza cu vreo casa de discuri, si majoritatea oricum isi distribuie videoclipurile / piesele in format electronic gratuit, pe youtube, pe canalele oficiale sau de tip VEVO.
    Si mai e o problema ce marketingul actual, bazat pe consum o ridica. Ca si client, nu ai absolut nici o garantie ca continutul va fi pe placul tau inainte de achizitionarea acestuia, si prea putine servicii ofera o garantie a returnarii banilor daca produsul final se dovedeste a nu fi pe placul tau.
    Ca exemplu, sa spunem ca nu piratam nimic, niciodata. De fapt, sa spunem ca nici nu exista acest concept. Apare un film nou, trailer-ul e superb, ne spunem ca e un film bun si mergem sa il vedem la cinema. De fapt, se dovedeste a fi o porcarie odioasa si plictisitoare, singurele chestii cu adevarat interesante fiind prezentate si in trailer. Ies din sala de cinema injurand si simtindu-ma inselat. Am fost inselat de marketing, am pierdut timp si bani pe un produs ce nu mi-a fost pe plac. Nu imi da nimeni banii inapoi pe bilet, nici nu imi returneaza timpul pierdut. Artistul meu preferat lanseaza un album nou. Nu e difuzat la radio, la tv, nicaieri. Sau poate doar o melodie. Ca un bun cetatean, si fiind un fan adevarat ii cumpar albumul (analog sau digital, nu prea conteaza). Ajung acasa, il ascult, si descopar ca noul album, pt mine e o dezamagire totala, nu imi place, nu ma gadila unde trebuie. Ce fac? Nu am cum sa il dau inapoi, nu imi da nimeni banii inapoi. Apare un nou joc video. Sunt asaltat cu articole despre el, cu prezentari, spreadsheet-uri frumoase, wall-of-text despre cat de smecher o sa fie, ce presupune, ce stie sa faca, cate ore de entertainment o sa imi ofere, etc. Ce mai, m-a agatat, vreau sa il joc. Se lanseaza, il cumpar. 60E, e mult sau nu, merita, pt ca stiu ca face ce mi-a zis studio-ul ca face. Doar ca ajung acasa, incep sa ma joc, si descopar ca nu e deloc asa, sistemul e bug-uit si de multe ori se intampla sa trebuiasca sa o iau de la capat, povestea nu e chiar atat de captivanta sau pusa la punct, si / sau alte chestii care in prezentarea produsului il facea sa fie cel mai cel. Ma simt inselat, am dat o suma de bani pe un produs prost calitativ dar ambalat frumos. Nu imi da nimeni banii inapoi (aici facand exceptie Steam dar si ala in anumite conditii). Ce fac in cazurile astea?
    In cazul obiectelor reale, daca eu spun ca iti vand tie un obiect, si tu descoperi ca de fapt eu ti-am vadut un obiect mult mai prost calitativ fata de ce ti-am promis, dar ambalat foarte frumos, tu ma acuzi de inselaciune si pe buna dreptate pot intra si la parnaie. In cazul informatiilor digitale (muzica, filme, seriale, soft-uri, jocuri video, etc), clientul are prea putine spre deloc drepturi ce il protejeaza in cazul unei inselatorii de acest gen. Si asa a aparut pirateria, ca mijloc de protectie a cumparatorului. Daca jocul e bun si imi place, il cumpar. Daca filmul vreau sa il vad la cinema, il vad la cinema si apoi poate il si cumpar pe dvd; daca am dubii in privinta lui, il astept pana apare rental sau fac rost de el din alte surse, dupa care, daca e bun il cumpar si / sau ma duc sa il vad la cinema. Daca albumul e prost si nu imi place nici o melodie, nu il cumpar, pt ca nu am ce asculta; daca imi place doar o melodie, cumpar doar melodia care imi place. Evident dupa ce ascult albumul in intregime, din / prin diverse surse.
    Nu spun ca pirateria e buna sau rea, ci un rau necesar. Lumea nu mai e de mult colorata in negru sau alb absolut, ci doar in nuante diferite de gri.

    • Salut, George, ai scris mult, te-ar fi ajutat să te concentrezi pe niște idei mai scurte. Dar iată obiecțiile pe care le am la ce zici:

      1) Raportarea la salariul minim. Serialele costă 200 de milioane indiferent unde sunt difuzate. Ăsta e prețul. Dacă e un preț prea mare, sure, nu te obligă nimeni să-l plătești. Dar nu te uita la ceea ce nu-ți permiți.

      2) Nu poți să te uiți la Supergirl? Tragic. Nu te uita. Nu e o nevoie de bază entertainmentul.

      3) Diferența între reclamă și realizarea reală: da, există posibilitatea ca dacă nu l-ai jucat două ore să nu-ți dai seama că un joc are buguri, dar de obicei îți dai seama. Refuză-l, dă-l înapoi pe Steam. Un joc pe care îl cumperi de la o firmă de distribuție gen Altex nu poate fi dat înapoi, deci ai opțiuni. Și totuși, mă întreb, ce faci în momentul în care mergi la un film care e prost? Îți ceri banii înapoi? Sau e doar o chestie de ipocrizie? Și, apropos, poți aștepta să apară review-uri. Pentru că de-aia sunt făcute.

      4) Muzica: dacă e albumul prost nu îl cumperi. Foarte bine. Vezi că există posibilitatea să cumperi o piesă care-ți place – și pe iTunes, și pe Google Play Music. Nu trebuie să cumperi tot albumul. Aici intervin și posturile de radio și Tv care difuzează muzică și care îți pun toată piesa să o asculți. Poți lua în deplină cunoștință de cauză.

      5) Asta cu răul necesar e comică. Tu de fapt vrei să îți justifici furtul. End of story.

Comentariul tău