Despre bacalaureatul de vară 2011

Caut cu mare interes știrile despre bacul de anul acesta. Se întîmplă ceva fără precedent în România – pentru prima oară cineva încearcă să scoată din atelele corupției generalizate un sistem major, iar reacțiile sunt spectaculoase.

Încep cu trei precizări. Prima este că nu sunt fan al lui Funeriu, habar nu am ce a făcut, nu am idee de restul realizărilor lui și nu îmi pasă de el. De aceea cînd o să scriu Funeriu voi ar trebui să citiți „Ministrul educației” sau chiar „Ministerul”. O să încerc să reduc numărul de referiri directe.

Al doilea lucru este că nu am fost un bacalaureat ‘cum laude’. Am trecut cu greu la română (5.45) și sunt sigur că e posibil să fi fost o notă prea mare pentru mine. Nu sunt de acord cu felul în care se dă bacalaureatul ca idee generală (vedeți pentru referință articolul meu despre utilitatea literaturii române ca etalon pentru evaluare).

Al treilea lucru este că și eu am protestat contra condițiilor în care s-a dat bacul în anul meu (1998, vă mai amintiți de grevele elevilor?). Dar sunt de acord că dacă cunoști condițiile de absolvire de la începutul liceului (și elevii au cunoscut condițiile de absolvire) și toate subiectele posibile sunt acoperite în decursul celor 4 ani atunci elevii nu au de ce să se plîngă.

Și acum să începem.

Bacul a fost prea ușor. Nu, nu din prisma subiectelor, ci din prisma felului în care a fost ținut. Există încă județe și licee unde s-a dat examenul fără supraveghere video. Acest lucru este regretabil, și ar trebui să nu fie repetat – așa a ajuns Suceava vîrful educației românești. Bacul a fost ușor și datorită numărului de materii din care au trebuit să dea, și cu selecția curriculei care a fost mult mai atentă, și mai fină – comparat cu nivelul de dificultate al examenului pe care l-am dat eu, examenul de acum a fost floare la ureche. Și încă la noi bacalaureatul a fost destul de ușor.

Da, știu, i se impută omului Daniel Funeriu că poate nu ar fi trecut bacalaureatul. Mă îndoiesc că ar fi avut probleme, dar nu e la acel pas în viața lui. Nu contează că un om de 45 de ani nu ar putea să treacă bacul. Dacă noi am cere ca adolescenții să fie la nivelul sub-mediu al societății. Da, noi nu mai suntem în contact cu toate materiile alea. Da, nu le folosim. Dar ei le folosesc, ei asta au invățat în ultimii patru ani, și ar trebui să îl treacă. Eu unul am avut mai multă materie la primul examen de analiză matematică în anul I de facultate decît toată matematica din liceu. Și vorbesc de o săptămînă de învățat (nu tocit!) Aș putea să iau bacul cu o lună de pregătire preliminară. Nu patru ani. Și nu numai eu – sunt sigur că foarte mulți din cei care sunt la fel ca mine ar lua examenul, din nou.

Liceele bune și oamenii care au învățat au reușit în sfîrșit să arate care e diferența dintre 4 ani petrecuți cu burta pe carte și 4 ani petrecuți prin mall, pe net și prin cluburi. Licee ca Șaguna, Informatică și Meșotă au avut 1-2 oameni picați – și totuși în județul Brașov avem promovabilitate 46% (citiți comentariile de la articol pentru cifrele de mai sus)

Se vorbește de o criză a învățămîntului. E o idee falsă – este o criză morală mai mult decît o criză a învățămîntului. Chiar dacă nu sunt un mare fan al învățămîntului standardizat (cred puternic în ideea de mentorat mai presus de învățămîntul de masă) actualul bac ne arată niște lucruri foarte clare: elevii nu se pregătesc. Nu se pregătesc, chiar dacă au patru ani ca să pregătească. Și asta arată multe.

Este un prim pas contra corupției. Amuzant sau nu, mi se pare că bacalaureatul 2011 e primul pas vizibil contra corupției instituționalizate. S-a mai copiat? Sigur, s-a mai copiat. Mult mai puțin. Avem oameni îndurerați? Ăsta e efectul luptei contra corupției. Oamenii au de suferit. De ce? Pentru că nu se mai pot baza pe ’las că mă descurc eu’ și pe ‘se rezolvă’ cu un făcut de ochi. Trebuie să faci lucrurile ca la carte – și ca la carte înseamnă ‘corect’. Ori în România am fost cu toții învățați că excelența nu înseamnă muncă, ci calitatea de a te descurca.

Cu ocazia asta, în sfîrșit văd o ieșire corectă din partea ministerului educației: „Cadrele didactice din Romania s-au saturat sa fie partase la un sistem care face rabat de la corectitudine„. Este o afirmație corectă, o dovadă că ministerul se plasează pe poziția incomodă dar corectă. Da, sunt tragedii, da copiii se sinucid. Dar nu e vina bacalaureatului, a ministerului sau a ministrului educației. Nu, e vina lor, și a părinților lor care le-au întreținut iluzii sau i-au împins prea departe.

Printre efectele comice, comuniștii din PNL și PSD plîng după rezultatele de dinainte de camerele de luat vederi. Acuză conducerea ministerului de faptul că au fost atît de duri în aplicarea măsurilor corecte de organizare a bacalaureatului.

Un sfat: nu luați apărarea picaților la bac. Orice justificări ar fi, au picat pe barba proprie. Da, știu, recomandam un articol care deplîngea subiectele la literatură, și încă susțin acel punct de vedere. Dar vorbim aici de o problemă funcțională care ar trebui reglată – însă iată că mai mult de jumătate au reușit să ia note de trecere la examenul acela, deci nu acolo e problema.

Problema este în faptul că adolescenții sunt pregătiți să meargă la bac să fure. Și pentru că nu mai puteau să o facă, au picat. Au dat chix grosolan. Și da, îți vine să zici ca Hitler-ul lui Nihasa: Au stat toată ziua la arat pe Farmville. Acum culeg ce-au arat.

Există soluții. În primul rînd, cum sugera chiar ministrul Funeriu, transformarea multor licee în școli profesionale. Nu toți trebuie să ajungă la facultăți, și chiar ar fi bine să nu o facă – facultățile sunt devalorizate. Nu-și mai pot face treaba dacă rezultatul e și va fi mediocru. Și nu ai nevoie de diplomă de facultate ca să fii agent de vînzări, ca să îți faci un business, ca să lucrezi în 80% din joburile de pe piață. Da, se cere diploma de facultate – de ce nu, pe angajatori nu-i costă absolut nimic! Cînd va începe să-i coste, atunci vor prefera oameni fără diplomă – care pot să facă același lucru, pentru că facultatea nu le aduce nici cea mai mică urmă de valoare în plus.

În al doilea rînd, piața muncii va trebui să se adapteze. Să fie capabilă să absoarbă cei 50% de oameni necalificați care nu au luat bacul, și să reducă din cerințele umflate pentru fiecare post deschis. Vorba lui zoso: căpșunari, numai bine că are cine să-i sape grădina.

Închei cu două link-uri – nu neapărat interesante, dar o să selectez două citate.

Nu cred ca sentimentul de frica este cel care a fost indus, ci sentimentul de responsabilitate.

Mircea Miclea, psiholog, fost ministru al Educației

De ce are dreptate? Pentru că chiar dacă e populist să spui că s-a bagat frica în copii – de fapt, s-a indus o mai mare responsabilitate – și da, responsabilitatea e îngemănată cu frica. Așa e în viața reală. Nu e plăcut, dar așa e viața.

Și în al doilea rînd, citatul care m-a uns pe suflet:

Rezultatele examenului de Bacalaureat din acest an ne arata clar ca Romania este la rascruce. Aceste rezultate si comportamentele care le-au generat sunt exact oglinda societatii noastre de azi. Natiunea noastra trebuie sa aleaga daca merge pe mana celor onesti, muncitori, perseverenti sau daca vrem sa incurajam in continuare smecheria, nemunca, superficialitatea si eludarea regulilor

Daniel Funeriu, actualul ministru al Educației

Felicitări echipei ministeriale pentru primul act anticorupție pe care îl văd real înfăptuit în România. Și celor se plîng: așa-i că lucrurile sunt mai grele fără corupție? Așa-i că e mai ușor să ungi sistemul și să rămîi prost?

Așa că le urez celor picați la examen baftă mare în viață. Au o șansă să o ia de la început la toamnă, dar îi sfătuiesc să intre în cîmpul muncii și să facă o treabă. Să cîștige un ban cinstit.

Iar celor care au luat examenul, felicitări, și vă anunț că nu sunteți cu mult mai fericiți. Facultățile românești sunt sub orice critică, corupția instituționalizată se simte puternic, și o să ieșiți tarați și lipsiți de orice orizont. Dar poate că ați învățăt ceva din experiența asta, și o să schimbați voi ceva. Pentru că doar voi puteti schimba lucrurile.

PS: Un alt articol pe care îl recomand, pe aceeași temă.

PS2: Un articol despre intoxicările televiziunilor de știri în jurul Bacalaureatului.