Despre bani și mediul universitar

Hai să vorbim un pic despre cele 9 milioane de lei care au fost tăiate de la bugetul Universității din București. Ne uităm și peste documentele de repartiție, și încercăm să înțelegem un pic situația. E un exercițiu mental pe care încerc să-l fac cât mai des posibil – să nu-mi pese de culoarea politică a deciziei ci de esența ei. Un exercițiu de echilibru, cum s-ar zice, într-o lume în care oamenii se enervează citind titluri SF gen „Rectorul UB dă în judecată statul român că nu i-a dat mai mulți bani”.

Universitatea din București pierde câteva sute de locuri la master și doctorat, o sumă totală de 9 milioane de lei. Lucrurile sunt relativ complicate, UB are peste 1000 de angajați, practic pierde vreo 8000 de lei pentru fiecare angajat pe care îl are UB. Mai exact: „numai la doctorat, reducerea va avea un impact de peste 3,6 milioane de lei, în timp ce la master și la licență, suma cu care bugetul Universității va fi văduvit este de 5,4 milioane de lei”. UB pierde 59 locuri doctorale din care 28 bugetate, și 335 de locuri la Master. Cam 61.000 de lei în medie pentru loc doctoral și cam 16000 de lei pentru un masterand. Mi-a fost imposibil să aflu valoarea burselor pentru viitorii doctori în diverse subiecte dar, socotind că avem paritate la număr de locuri, putem păstra media de 61000 de lei pe loc doctoral. Pentru că acum vrem să vedem câți bani primește, totuși UB, numai pentru locurile de doctorat și masterat. Un exercițiu de imaginație. Ne dau aproximativ 15.800.000 de lei pentru 259 doctoranzi și 45.840.000 de lei pentru masteranzi. Hai să zicem ceva rotund 61.5 milioane de lei, numai pentru studenții din zona superioară a studiilor, numai în anul I de studiu pe fiecare ciclu de studiu, bani din care studenții nu văd cine știe ce. E imposibil de aflat cuantumul burselor și numărul bursierilor, în schimb putem vedea cum arată site-ul UniBuc dedicat studiilor doctorale.

URL: http://doctorat.unibuc.ro/studii-universitare-de-doctorat-1998-2004/doctorat-cu-bursa/  – mai greu de găsit o pagină relevantă pe un astfel de site.

Bănuiesc că sunt cifre publice, dar site-ul Universității București e un pic ocupat și n-are treabă cu oamenii care îl vizitează. Universitatea din București în general mai atrage și alte surse de venit, dar e interesant că, totuși, se taie cam 15% din venitul pentru doctoranzi și masteranzi din anul viitor – dar dacă ne gândim că master-ul are doi ani și mi-e neclar cum se plătesc banii pentru doctoranzi, lucrurile arată un pic diferit Hai să zicem că sunt bugetați doar doi ani, și deja se reduce suferința la sub 10%. Nu sunt incluse nici locurile la studiile „normale”, caz în care ne dăm seama că problema se rezolvă cu încă câteva locuri cu taxă la anul, la admitere, că e mereu înghesuială la fabrica de șomeri.

Este, într-adevăr, un moment dificil pentru Universitate și trebuie să admirăm, totuși, dedicația față de strategia națională de cercetare, dezvoltare și inovare. Din 2865 de masteranzi 87 se specializează pe astfel de direcții, și din 295 de viitori doctori 3 vor fi parte din viziunea stabilită la nivel ministerial de dezvoltare în perioada 2014-2020 (sau 20 20, ca să faceți un pic de spume la gură). Locurile respective iau ceva mai mulți bani prin alocări suplimentare din bugetul MEN.

În fine, problema reală se desfășoară la un nivel care nouă, spectatorilor, ne e străin. Nu știm noi câtă mâncătorie e între universitari, sau cum se fac bugetele în mediul universitar. Am încercat să aflu mai multe lucruri de pe site-ul admiterii la matematică și informatică la universitatea din București (unul din cele mai relevante pentru google pe tema asta), dar recunosc că mi-e foarte greu să înțeleg scrisul, cred că nu-mi merge mie bine browser-ul.

Unibuc pregătește specialiști în IT.

Îmi vine foarte greu să mă las impresionat de plângerile domnului Mircea Dumitru când el însuși nu a făcut prea bine ordine la el în curte. E aproape imposibil să afli informații clare despre Universitate, despre evoluția ei, despre rezultatele ei, despre bugete și alte lucruri similare. În plus, ce înțeleg eu din această realocare bugetară e că se dau mai mulți bani către universități care au fost neglijate – pentru că Ministerul Educației are sub ocrotire 56 de astfel de instituții de învățământ. Realitatea e că orice sumă alocată de la buget are o semnificație socială, că Ministerul are obligația de a asigura învățământ de calitate nu doar la UB sau la UBB, ci și la Brașov sau Alba Iulia sau Bacău. În plus, putem să ne calmăm citind un pic un amendament propus de PSD și acceptat de parlament, care aduce următorul amendament la constituția României:

Autonomia universitară este garantată, implicând capacitatea recunoscută prin lege instituțiilor de învățământ superior de a-și gestiona direct și nemijlocit patrimoniul, de a-și alege ori, după caz, desemna în mod liber organele de conducere, de a-și executa în mod neîngrădit un buget de venituri și de cheltuieli, de a hotărî în mod independent cu privire la politica de personal însușită și de a decide fără nicio constrângere exterioară cu privire la misiunile educaționale și de cercetare asumate

Mi se pare just ca în spiritul autonomiei universitare găsirea de surse de finanțare să fie o preocupare constantă a conducătorilor universităților. Mi se pare absurd să declari cu spume la gură că îl dai în judecată pe ăla care îți dă bani că nu-ți dă suficient, deși tu te pretinzi autonom și mecanismul prin care îți dă bani mai mulți sau mai puțini este același care e stabilit în mod legal.

Ca răspuns, universitatea din București a emis un text lăcrămos despre „triumful mediocrității”. Îmi e greu să empatizez cu UB când se plânge că „Trebuie să le spunem studenților noștri, absolvenți de licență sau de master la drept, științe politice, filosofie, istorie sau litere, că din grija partidului, începând din toamnă, locurile lor se duc la universități locale, înființate după 1989, universități al căror prestigiu abia dacă poate trece dincolo de limitele propriei regiuni”. Poate că e mai puțin informat domnul rector când crede că avem la Brașov sau la Sibiu universități înființate în 1990, și poate că îl deranjăm noi, ăștia din provincie, că nu vrem să ne înghesuim acasă la tanti Firea, să-i înghițim noxele și să studiem în clădirile dărăpănate și neîngrijite din centrul Bucureștiului. Poate vrem să studiem și noi acasă la corupții noștri, în clădirile NOASTRE dărăpănate.

Cu scuzele de rigoare că nu am părăsit încă provincia să continuăm. Vorbim despre faptul că vor fi cu 59 de Victor Ponta mai puțin la UB. Regretabil. Uitându-mă pe listă, înțeleg că 3 locuri doctorale sunt pe direcții de interes pentru români, restul se dau dintr-o oarecare inerție în care trebuie să avem, totuși niște oameni cu niște diplome. Ascultând discursul plin de năduf al lui Mircea Dumitru m-am lăsat impresionat pentru o secundă – după care mi-am amintit că de fapt e un politruc care se bate pentru un buget, într-o instituție care are n-șpe mii de locuri cu taxă, unde au ieșit doctori pe bandă rulantă, și un om care se bate undeva pe locul 900 în lume – ca și idee, dacă dai 25.000 de euro pentru participarea la un turneu și câștigi un meci de tenis, e posibil să fii plasat undeva pe locul 900 mondial, ba chiar să iei și niște bănuți înapoi. Prestigioasa instituție a domnului Dumitru joacă slab la juniori în materie de educație.

Bani puțini, cuțitele ascuțite. Real, nu s-au mai dat niște locuri la doctorate și la master – lucru care îi va degreva pe profesorii noștri care nu prea mai aveau timp de cercetare, și vor putea crește prestigiul universității. Au resursele acumulate în ultimii ani – cred că e ok dacă cercetarea în materie de limba română (probabil nici acolo nu suntem pe primul loc, mă gândesc că ceva universitate din Japonia sau China sunt mai buni la limba română decât noi) se face cu materiale de acum doi ani. Poate cu dibăcia pe care o dovedește în lăcrămoșenia discursului, UB poate găsi niște soluții inovatoare în materie de economisit resurse, alta decât „oprim baza de date peste noapte”. Poate că domnul Dumitru ne arată că necesitatea e motorul inovației, și peste un an sau doi sau zece va avea prima universitate de stat autonomă care are cei mai mari campioni în materie de știință sau zoroastrianism sau ce se mai predă pe-acolo pe la ei.

Înainte să vă lăsați impresionați, nu uitați că e doar o mică luptă pe niște bani. Credeți că banii voștri ar trebui să ajungă la Universitatea București și nu la Politehnica din București (al cărei buget a crescut)? Închidem universități din țară? Poate sunt prea multe. Poate e momentul bun pentru o discuție obiectivă, cu rezultate, cu nume de oameni care au primit diplome, cu rezultate reale în materie de cercetare. Poate că e momentul să discutăm despre ce obiective ar trebui să avem de la universități, că tocmai am avut o discuție în care oamenii erau ferm convinși că universitățile sunt școli de meserii, și poate că avem prea mulți studenți. Nu de alta, dar am impresia că UB are vreo 3000 de masteranzi și doctoranzi anual, ceva mai mulți de câți are Harvard, și parcă treaba asta nu face diferența.

La ideea că nu există nicio justificare pentru tăiere, vă zic sincer că nu există nicio justificare nici pentru existența acelor locuri. Și, oricum, în toată disputa asta vă asigur că nu interesul studenților e la mijloc; lucrurile arătau altfel dacă acolo era problema. E doar o mică ceartă între oameni obișnuiți cu accesul la cașcaval, peste un an, la următoarea remaniere, o să vină alt ministru cu alți favoriți și o să vedem cum crește UBB-ul sau chiar UB-ul în detrimentul provincialilor. Vă las doar cu un citat dintr-un articol din 2014, pentru cazul în care plângeți în continuare din cauza soartei UB-ului. Nu de alta, dar mă îndoiesc că s-a schimbat ceva esențial.

Studenții Universității București, Facultatea de Limbi Străine, sunt ținuți în frig și igrasie. Clădirea în care se desfășoară cursurile, din Pitar Moș, este, de altfel, încadrată în categoria I de risc seismic, pericol public. 

Sediul din Pitar Moș. Pentru că sunt oameni serioși, au și luat bulina roșie de pe clădire.

 


26 Replies to “Despre bani și mediul universitar”

  1. George Damian

    Dacă vizitează niște procurori Universitatea București și se uită puțin la hârtiile de la școlile doctorale riscăm să rămânem fără profesori universitari. Un exemplu: au folosit fonduri POSDRU pentru achitarea burselor de doctorat, pe românește deturnare de fonduri. Iar dacă se uită procurorii la centrele de cercetare și modul cum au cheltuit banii o să fie o chiuială de o să se zguduie baierile cerurilor, că PSD bagă la beci autonomia universitară. Pe bune rămâne UB fără profesori, de-aia nici nu vrea nimeni să se uite acolo.

  2. Laur

    Și în UPB dacă fac vizite niște procurori e cam la fel. Diferența fiind că UPB e în plin fief PSD, iar UB nu.
    De exemplu ar fi greuț de explicat cum de a reușit un decan să treacă de la un Renault vechi la al doilea Mercedes în numai 4-5 ani.

  3. Alex Mihaileanu

    61.000 lei per loc doctoral, la studii de trei ani, e apa de ploaie. Inseammna, grosso-modo, 2.000 lei lunar timp de zece luni pe an – pe timpul vacantei de vara, nu se acorda bursa. Ca sa faci cercetare, cum se presupune ca se face la doctorat, iti trebuie oaresce liniste si pace, iar 2000 lei nu-ti plateste bine nici chiria in Bucuresti. Suma e o gluma proasta, iar asta e un motiv suficient ca sa te enervezi ca nu se face cercetare – la modul serios – in Romania. Altfel, sa stii ca se munceste destul de mult pe la Litere, pe doctorate, chiar se face cercetare pe bune. Altfel, daca te uiti inca o data la cifra de mai sus, un alt motiv pentru care nu se face cercetare destula sau suficienta e ca multi pleaca la mastere si doctorate pe-afara, ca doar n-or fi prosti sa stea pe 2.000 lei lunar.

  4. jder

    Salut Dorin ! Treaba e simpla in opinia mea: Avem prea multi doctori si masteranzi care nu produc nimic sau care isi iau diploma pentru a avea spor la salariu. Am trecut prin 5 ani de universitate unde nu am simtit absolut deloc spiritul de cercetare. Daca as ajunge maine ministrul educatiei primul lucru pe care l-as face ar fi privatizarea invatamantului universitar si as mai pastra medicina, dreptul, constructii si poli sub tutela statului unde as investi masiv intr-un nou oras universitar cu unitati de cercetare moderne si cu o gramada de camine unde studentii ar fi obligati sa stea daca vor educatie gratis.Acest gratis s-ar oferi in limitele in care se poate asigura un invatamant performant in secolul 21 iar restul cu plata. In rest, totul privat, competitiv, cu propria curicula la liber. Ca la americani. La BNR de exemplu se angajeaza numai de la ASE la nivel de entry level iar asta e discriminare pe fata desi diplomele de economist sunt egale de oriunde le-ai lua. Din partea mea, cu cat Bucurestiul devine mai neatractiv dpdv universitar, cu atat am mai mult loc sa respir, sa parchez masina si chiria mai mica. Asa ca univ Buc poate sa planga cat vrea, nu mai cred nimic la cata bataie de joc am asistat in anii trecuti. Daca astia se plang de produc filozofi si istorici, stai sa ii vezi pe aia la medicina ce iti povestesc.

  5. Dorin Lazăr

    @Alex: 61.000 pe loc doctoral înseamnă cam 5000 de lei, bani care nu se dau în mână – am căutat cu disperare care e cuantumul burselor doctorale la UB și nu am găsit. Există două probleme în ce zici tu: prima că banii nu ajung la cei care studiază, ci sunt dați universității pentru a acorda cadrul pentru cercetare. A doua că banii respectivi poți fi suplimentați și sunt suplimentați din sponsorizări, taxe și alte chestii. Ăștia nu sunt singurii bani pe care îi primește universitatea.

    Chiar și-așa, au prea multe specializări, prea mulți viitori doctori și prea mulți masteranzi pentru ceea ce e necesar, real, în România. Și dubiul ar trebui să planeze asupra întrebării „ce facem cu 3000 de masteranzi în domenii bizare”?

    Despre cercetare la UB nu știu foarte multe, și știu foarte mulți care ar susține că și Ponta a lucrat foarte mult pentru doctoratul luat la UB.

    @George: Cred că asta e și cartea pe care mizează PSD – că ei știu mai bine ca oricine ce e acolo, și că dacă pun niște întrebări o să o ia lucrurile un pic razna.

  6. Dorin Lazăr

    @Alex, din ce înțeleg eu banii ăia sunt pe un an, nu acoperă tot ciclul de învățământ. Dar poate înțeleg eu prost. Din păcate site-urile UB nu mă ajută să înțeleg mai bine problema.

  7. Cristian Banu

    Eu știam că o bursă doctorală este peste 2000 de lei/lună. 2400, ceva de genul, dar că nu s-ar acorda în vacanțe, deci ar fi 9 luni pe an. Dar este o informație ceva mai veche, 3-4 ani, cel puțin.

  8. oana

    Dorin, vorbeai la un moment dat de universitati “neglijate”. Eu le-as numi mai degraba “aspiratoare de bani publici care ajung in buzunarele cui n-ar trebui”.

  9. Alex Mihaileanu

    Bursele doctorale se acorda lunar si, in general, pe la nici o universitate din tara, nu depasesc 2.000 lei lunar. Ala e bugetul pentru intregul ciclu, de trei ani. In plus, hai sa fim seriosi, UB pierde 59 locuri la doctorat dintre care 28 bugetate. Cite locuri la doctorat poate avea? 15 la 21 de scoli doctorale? Ti se pare mult sa ai sase-satpe doctoranzi per facultate? Ca mie nu, mie mi se pare foarte putin pentru Universitatea, aia mare, din Bucuresti.

    Ah, ca Ponta, ca nuj’ care… Doctorii plagiatori, in 90% din cazuri, sint aia de pe la academiile serviciilor.

  10. Ioan Mitiu

    Nu că aș fi neapărat reprezentativ dar din opt posesori de titlu doctoral pe care-i cunosc doar unul are titlul pe merit 100% ( în ceva aplicație a sudurii în argon ) și unul… așa și așa.
    Restul s-au înscris doar pentru a le fi mai ușor să rămână în facultățile respective. Și așa s-a amorsat un cerc vicios… 🙁

  11. Dorin Lazăr

    @Ioan: eu nu am mai putut colabora cu facultatea pentru că nu m-am înscris la doctorat. Doctoratul e acum necesar pentru a rămâne în facultate, mie cel puțin așa mi s-a pus în vedere, și pentru cineva care chiar vrea să rămână la facultate doctoratul e necesar, chiar dacă omul nu are înzestrarea necesară. Dar e un post călduț pentru unii.

  12. Iulian-Nicu Serbanoiu

    Ca tot discutam in alt post despre universitati: vad ca accepti faptul ca-s de rahat si nu fac nimic util/decent/etc, dar totusi nu spui cum ar trebuie sa fie (ce sa se faca etc) si, mai ales, cum reusesti asta in conditiile actuale.

    Este posibil ca lipsa banilor mentionata aici sa aduca universitatea intr-o stare si mai precara?
    In final, nu exista atatia voluntari cat sa-ti tina site-urile in picioare. Deci oamenii trebuie platiti. Daca acum nu-ti permiti asta, cum procedezi cand ai si mai putini bani?

    Management eficient al resurselor? In institutii de stat?

  13. Analfabetu

    Boss, iti spun eu cum este cu banii la UB, ca am fost doctorand la ei. La Litere, in primul an am luat 800 de lei pe luna bursa, in anul II am luat 900, iar un ultimul an cam 1100 de lei, nu stiu de unde apar sumele alea de 2000-24000 de lei pe luna. Bani au fost platitri 12 luni pe an, inclusiv in vacante. Da, sunt foarte multi masteranzi si doctoranzi, dar la ASE de exemplu, sa stii ca sunt si mai multi (si mai slab pregatiti, am colegi de serviciu carora le lucreaza sotiile acolo ca profesoare si vin astea cu niste povesti de ramai inmarmurit). In rest, sa stii ca se face, in general, carte, la studiile de Master si la doctorat la facultatile cu profil umanist. Multi pleaca afara dupa terminarea studiilor. Pe mine m-au deranjat cateva lucruri cat timp am studiat (8 ani) in UB. Spumele la gura pe care le-au facut cei de acolo cand am vrut sa fac doctoratul in cotutela, cu o Universitate din Franta. Gasisem eu profa care sa ma accepte, aranjasem tot in Franta, merg la UB si acolo mi se spune: “s-a rezolvat, nu se poate!”. Motivul oficial era ca UB nu avea un acord de colaborare cu Universitatea respectiva. Bursele de merit se dadeau “cu dedicatie,” gen, aflai de existenta lor dupa ce erau acordate deja “cui trebuie”. In fine, ar fi multe de spus, vreau sa mai adaug doar ce mi-a zis una din profesoarele care a fost in comisia de sustinere a tezei de doctorat: “domnule draga, UB are destui bani, dar, doar pentru cine trebuie, nu pentru studenti. Uite, profesoara X, de ani de zile isi petrece fiecare vara orin UK sau Franta, la diverse simpozioane, conferinte, congrese, pe banii Universitatii bineinteles. Si ca ea, mai sunt cateva”. O saptamana buna va doresc in continuare.

  14. Dorin Lazăr

    Mă gândeam că nu sunt chiar oable lucrurile la UB – și nu cred că sunt mult diferite la toate celelalte universități din țară. Cât despre făcutul de carte, nu știu ce să zic; perspectiva e un pic diferită, că studentul se perfecționează pe sine, nu mai așteaptă să i se bage pe gât; și cred că se face atâta carte câtă se dorește de către studenți.

  15. Iulian-Nicu Serbanoiu

    O intrebare pentru “Analfabetu”:

    Imi poti spune, te rog, cati din masteranzii si doctoranzii de chestii umaniste vor lucra cat de cat conex cu domeniul studiat dupa terminarea studiilor?

  16. Analfabetu

    @Iulia-Nicu Serbanoiu Putini dintre ei, dar nu este vina lor. Pot sa iti dau un exemplu concret al unui prieten care de 5 ani de zile este NEOFICIAL asistentul unuia dintre directorii Scolii Doctorale de Istorie din cadrul UB, dar nu ii este oficializata pozitia pentru ca Universitatea refuza sa scoata posturi la concurs. Omul este foarte bine pregatit, a facuit stagii de pregatire in Turcia, Anglia si Italia. Totusi, ramane un “sclav” neplatit desi e toba de carte. Confruntati cu o asemenea perspectiva, cati masteranzi sau (si) doctoranzi credeti ca vor sa ramana in domeniu? Adica, am facut un doctorat (eu m-am dus pe banii mei in Frantta si Italia sa cercetez in arhive, pentru ca bursele sunt foarte “generoase”, mi-au ajuns banii doar de biletul de avion) si apoi sa imi gasesc cu greu un loc in invatamant pe la Poplaca din deal? Nu sunt multi amatori de asa ceva, va asigur. Incercati sa va gasiti un loc de profesor de limba romana, chiar si la nivel gimnazial, in Bucuresti. Nu o sa va fie usor, pentru ca nu sunt posturi…Eu am facut aceste studii efectiv din pasiune, stiam dinainte de a intra la Facultate ca nu o sa muncesc in domeniu. Si mai stiu asemenea oameni. Iar faptul ca absolventii Universitatilor romanesti se angajeaza in proportie de 80% in alte domenii decat in cele in care au studiat, este o problema generala a sistemului de educatie din Romania, nu doar a institutiilor cu profil umanist, daca asta vreti sa insinuati….

  17. Iulian-Nicu Serbanoiu

    Eu vad diferit problema, poate mai pragmatic.

    De ce te-ai duce “din pasiune” la ceva cu care stii ca nu o sa scoti o paine? Nu spun ca .ro, ca nici prin alte parti nu o duci stralucit cu istorie, limba materna (fie ca e romana, germana, franceza etc), cultura civica si alte materii care efectiv nu lovesc indeajuns de tare incat sa lase o impresie puternica in mintea elevilor dar nici in viziunea unui angajator. Cum atrag materiile astea candidati, cum se face cercetarea in ele, ce implica “experimentele” in acest caz?

    Ce perspective ai intr-o societate in care ti se cer exceluri si cunoasterea unor softuri din ce in ce mai ciudate gen autocad, 3ds max, photoshop etc? Nu vorbesc de ce tehnologii diverse se folosesc prin domenii ca IT-ul.

    Inteleg o facultate gen constructii (cu diverse ramuri), medicina, chimie, calculatoare, finante, contabilitate dar sa mor daca pricep de ce te-ai inhama sa faci ceva umanist care nu te duce mai nicaieri in majoritatea cazurilor? Ajungi asistent, dar de cati asistenti e nevoie? De cati profesori? Ca nu poti sa faci toti absolventii profesori.

    Sunt intrebari cam retorice pentru ca sunt uimit de cata energie si bani se consuma in domeniul asta care nu aduce cine stie ce beneficii de nici o parte (nici statului, nici individului). Sunt satul de brokeri de asigurare cu master, tipul care a venit la mine cu foile de referendum in 2011 facea doctorat pe la Spiru, testeri de jocuri absolventi de jurnalism etc. Nu inteleg de ce atata irosire a energiei, timpului si vietii.

    Ce perspective are un absolvent de ceva umanist, indiferent de zona de pe glob? E pregatirea asta valabila si in alte parti/tari dat fiind faptul ca o faci intr-o anumita tara?

  18. Analfabetu

    @Iulian-Nicu Serbanoiu. Iti inteleg punctul de vedere, dar nu sunt de acord cu el. Oamenii au pasiuni, pe mine, de exemplu, ma intereseaza filologia, lingvistica, cati oameni mai vorbesc “papuasa de sus” in Papua Noua Guinee. Este pasiune, nu se poate explica. Sunt oameni care au pasiuni mult mai costisitoare (mmasini de epoca, trenulete electrice etc.). M-a deranjat mereu faptul ca un absolvent de studii umaniste este vazut de catre unii membrii ai societatii drept un cersetor, un virtual ratat. Lucrurile nu stau chiar asa, cel putin in tarile “cu apa calda” unde exista muzee, fundatii culturale si alte institutii unde isi gasesc un loc de munca decent si absolventii de Litere, Istorie, Filosofie s.a. Da, cunosc si ei limbi straine si stiu sa lucreze pe calculator, lucru valabil si pentru Romania (am constatat acest lucru inca de acum vreo 10 ani) daca doresti un job decent cam in orice domeniu. In cazul meu, eram constient, asa cum am mai spus, ca nu voi lucra in domeniu si mi-am luat o “plasa de siguranta” pentru alt domeniu. Sunt multi asemenea colegi, mai nimeni nu se arunca cu capul inainte, oamenii au devenit realisti. Am cunoscut o doamna care facea un doctorat la Isotre la UB, desi profesia ei era de arhitect si lucra la o firma din Franta. Dar era din Bucuresti, isi iubea mult orasul natal si la un moment dat a decis sa faca un doctorat despre arhitectura interbelica a orasului. In lume nu este nevoie doar de ingineri si IT-isti, parerea mea. Cercetarea poate fi fascinanta si in “chestiile” umaniste, daca esti pasionat de domeniu. Sunt lucruri “palpabile” descoperi interpretari diferite ale unui text, faci studii comparate, interpretezi, critici, confrunti etc. Repet, daca ai pasiune pentru ceva, faci lucruri interesante in orice domeniu.

  19. Analfabetu

    P.S. Stiti castiga un bibliotecar in Belgia (orasul Anvers)? 2541 de euro net (“bani in mana). Daca doriti va pun si link-ul. Asta vizavi de ce spuneam in comentariul anterior de job-uri platite decent pentru cei cu studii cu profil umanist….

  20. Roxana

    @Iulian-Nicu Serbanoiu

    Umanistă aici, cu masteratul luat. Am făcut filologie (engleză-japoneză) în ciclul de licență, studii culturale britanice la masterat (acolo a fost o greșeală, pentru că profesorii noștri și-au băgat picioarele).

    Lucrez în localizare de jocuri, perechea de limbi En-Ro – adică fac traduceri, pe înțelesul tuturor. Dar chiar dacă limbile străine sunt mai „practice”, și restul facultății poate fi destul de practică. Dacă aș avea un doctorat în lingvistică, să zicem, aș putea lucra la îmbunătățirea traducerilor automate gen Google, unde e nevoie de studii în domeniu. Limbajele de programare, de exemplu, se bazează și ele pe lingvistică, chit că doar parțial.

    Științele umaniste se mai împletesc pe ici, pe colo cu domeniile tehnice, chiar și în locuri neașteptate.

    În plus, da, științele exacte, tehnologia și tot ce ține de matematică/fizică ne oferă toate obiectele utile, începând cu podurile și terminând cu telefoanele, dar zona umanistă e cea care creează lucrurile care ne plac. Faptul că un design e frumos înseamnă că un artist și-a bătut capul cu acel lucru, fie că lucrul respectiv e un scaun sau un pliant. Analize atente ale unor declarații? Umanism toată ziua. Filme și cărți? Nu există nimic mai umanist.

    Cercetarea umanistă nu e făcută pentru mase, la fel cum cercetarea științifică nu e făcută pentru mase. Eu, personal, n-am ce face cu teoria relativității. Dar cei care lucrează în domenii tehnice a ce face cu descoperirile din știință, iar cineva care lucrează într-o zonă umanistă are ce face cu informații din filozofie, teorie literară, critică literară și așa mai departe. Cazul cel mai clar e dacă vrei să scrii un roman istoric și citești ce au scris alții despre perioada și evenimentele respective, dar poți să scrii o recenzie de carte bazându-te pe ce știi din teorie/critică/filozofie.

    Să zicem că nu vrei să faci cerctare. Termini facultatea și asta e, la revedere, te duci în câmpul muncii – cu ce rămâi, nu? În principiu, cu niște idei și un mod de a vedea lumea. Eu pot să fac o analiză pe text (super-util când editez ceva), pot să predau o limbă. Un filozof știe să pună întrebările corecte și să-ți vadă găurile de argumentație, chiar dacă ceilalți nu-și dau seama că ar putea fi o problemă acolo – e o chestie destul de utilă, mai ales că după știu de unde să vină și cu un răspuns la probleme, cel puțin din câte am observat eu.

    E vorba de deprinderi de gândire pe care ți le formezi – sigur, unii nu și le formază și rămân tolomaci, dar am cunoscut și ingineri tolomaci.

    Științele umaniste sunt mai puțin clare din multe puncte de vedere, dar mă tot ciocnesc de absolvenți de litere, limbi străine, filozofie și nu numai prin tot felul de domenii unde e nevoie de o minte limpede, de analiză pe chestii care nu țin de fenomene fizice, unde e nevoie de idei. I-am întâlnit prin culisele televiziunilor, prin departamente de PR și marketing, prin edituri, pe poziții unde e nevoie de „soft skills”.

    Există o impresie că ideile apar din neant, că oamenii creativi creează fără să aibă nevoie de nimic, dar cei mai mulți dintre ei prin zona umanistă își găsesc bazele. Dacă au mai mult chef să facă ceva decât să-și dea importanță (e și asta o problemă), învață să gândească mai clar, hăpăie o grămadă de idei și de puncte de vedere, le digeră și pe urmă te trezești că gândesc mai interesant și mai altfel decât cei care n-au făcut nimic cu viața lor sau care au făcut inginerie.

  21. Iulian-Nicu Serbanoiu

    @Analfabetu

    Inteleg perefect ce spui, dar de cati bibliotecari e nevoie?

    Si eu am pasiuni, unele chiar legate de stiintele umaniste. Inteleg ce inseamna pasiunea dar lumea asta “infecta” ma doreste imbracat decent, la timp la servici, cu putere de concentrare si cat mai putin bolnav; astfel ajung la concluzia ca exista doua extreme ale omului care are un scop in viata (acel raison d’etre):

    are o pasiune si o urmeaza indiferent de consecinte
    e pragmatic si pune mereu in fata lucrurile importante gen sanatate, mancare etc (piramida lu’ Maslow)

    Eu merg pe 2.

    @Roxana

    N-am zis ca tot ce e umanist e reteta pentru foame. Am lucrat si eu cu designeri/graficieni, chiar la jocuri, si iti pot spune ca sunt fascinat de ce pot scoate oamenii aia. Stiu ca partea creativa e complexa si necesita ceva mai mult decat talent. Chiar am si eu unele momente in care pot sa incep o discutie de la o idee, un desen etc dar am mult de lucru sa ajung la un nivel decent. Nu am spus ca stiintele umaniste-s inutile, spun doar ca trebuie sa stii ce vrei si sa pui in balanta pasiunea cu necesitatile.

    Problema covarsitoare e ca, din experienta mea (si nu cred ca gresesc), o facultate umanista e bine sa o eviti daca nu ai nici macar idee despre ce e acolo si esti in “cautarea scopului”. Stiu cativa oameni care s-au dus la teatru strict pentru faptul ca erau mai timizi. Si si-au rezolvat problema. E un exemplu de: asa da! cineva stie ce vrea.

    E o prostie sa spui in vremurile astea ca nu esti informat. Si totusi avem multi care aleg umanist. De ce? Ca pasionati nu-s nici cat mine unii si eu sunt inginer.

    In principiu ei aleg pentru ca e usor, ca ai auzit tu… ca stii ca o arzi aiurea, chefuri, futaiuri, colegi, bautura, si tot ce vine cu o facultate. Apoi poate nici nu o termini, dar ai intrat acolo, ca nu se (mai) da examen si tu ai nota buna la bac si medie buna in liceu – ai un buffer de un an in care sa faci ce am enumerat mai sus, daca iei nush cate credite poate merge si la anul.

    Problema nu e doar la student. E si la sistemul care e vai de soarta lui si efectiv combinatia asta e letala. Sistemul nu pune pret pe calitate ci pe cantitate pentru ca asa vin banii, pe cap de student. De aia ma tot doreau la doctorat, ca veneau banii.

    De aia in concluzie reiau intrebarea: cati lucreaza cat de cat conex cu domeniul? O mana de oameni din mii probabil.

    Cum am zis, vina e si a studentului si a facultatii, dar, dupa parerea mea, in cazul asta facultatea e cea pragmatica in sistemul asta de 2 lei. Ar fi frumos sa fie studentul pragmatic.

  22. Analfabetu

    @Iulian-Nicu Serbanoiu E pe naiba mai usoara o facultate cu profil umanist! Eu aveam cate 10-12 examene pe sesiune la Litere! Nu cred ca facultatea e cea pragmatica in cazul de fata, mai degraba e necinstita. Nu am pus niciodata problema in stil maniheist asa cum o pui tu: “am o pasiune si o urmez indiferent de consecinte”. Stiu demult ca chestia aia cu “sa faci ce iti place, sa lucrezi in domeniul de care esti pasionat” este o iluzie frumoasa, pentru majoritatea covarsitoare a oamenilor. Asa ca m-am pregatit pentru un domeniu care “se cere pe piata”, imi castig existenta cu acel job si mi-am permis “luxul” de a-mi satisface si o pasiune. Asta a fost in cazul meu. Despre ceilalti nu stiu, nu pot sa vorbesc in numele lor, dar majoritatea colegilor mei mi s-au parut a fi oameni responsabili, care nu au facur facultatea doar pentru distractie sau ca au auzit ei ca “e mai usor la o facultate cu profil umanist”. Chiar nu am intalnit asemenea specimene, poate am fost eu mai norocos. Peste prosti am dat, atat in randul studentilor, cat si (vai!) al profesorilor, dar din fericire, erau erau putini. Padure fara uscaturi nu exista, stim cu totii…Mie mi se pare ca societatea se indreapta spre o directie hipertehnologizata. O fi bine, o fi rau, vom trai si vom vedea…

  23. Iulian-Nicu Serbanoiu

    @Analfabetu

    Depinde cat de pasionat esti. Pentru pasionati totul este greu ca dai tot ce ai, ca vorba aia, e pasiune. Pentru altii… s-ar putea sa fie un mod de a pleca d’acas’.

    Si, referitor la “luxul” de a-ti satisface pasiunea: bravo, asa si trebuie.

    Cat despre colegi: e important sa-ntelegem ce inseamna responsabilitatea. 1) Le pasa de cursuri? 2) Sau se gandesc pragmatic ca ce dracu’ fac dupa ce o termin? Ca eu unu as merge pe 2) mai mult.

  24. Analfabetu

    Pai daca nu iti pasa de cursuri, nu te preocupa nici ce faci dupa ce termini facultatea…Parerea mea…

Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.