Despre cenzură ca o temă recurentă

Nu mai departe de postarea anterioară discutam despre introducerea cenzurii pe internet. După ce femeile s-au aberat să ‘protejeze minorii’ cenzurînd internetul, după ce BOR vine să ne explice de ce fiecare vorbă trebuie verificată de un sobor de preoți, Prigoană vine acum cu soluția salvatoare (și mai mult ca sigură agreată de alde PSD și alți iubitori de libertate de expresie) de a pune internetul sub CNA. Un for recunoscut pentru calitățile lui, care a dus audio-vizualul din România într-o stare morală deosebită. La noi pe ecrane nimeni nu se dezbracă, vedem numai spectacole de balet, la radio nu se aude decît muzică clasică. Ar fi cazul ca și presa scrisă, dar mai ales internetul, să primească o infuzie de moralitate și cultură din partea CNA. Pentru că, nu, un astfel de for nu ar putea cenzura nimic altceva decît lucrurile ce aduc atingere decenței societății, precum înjurăturile, pornografia infantilă sau opiniile anti-conducere.

Chiar dacă PDL-ul (partidul care a încercat să-și facă infuzie de capital politic prin cooptarea lui Prigoană) nu e de acord cu ceea ce zice, Prigoană e un vizionar cu foarte multă inițiativă. El lucrează la lucrurile pe care, mai mult ca sigur, alegătorii dumnealui i le cer. Legalizarea prostituției, trecerea TVRi sub conducerea MAE (link dispărut între timp) și cenzurarea internetului fac parte din aceeași categorie de măsuri, din punctul de vedere al tovarășului Prigoană, invidios pe UTC-iștii ce apucaseră înaintea dumnealui să îi legifereze modul de a trăi, respira, mînca. De bună seama, societatea începe și cerșește să fie cenzurată; poate așa, cu internetul cenzurat, copiii nu o să mai conducă cu viteză excesivă, cu permisul suspendat, sau să învețe de cine știe ce alte năzbîtii.


(mesaj obligatoriu din partea Consiliului Național al Audiovizualului)

Cum spuneam, un vizionar. Dar nu e singurul. Acum cîțiva ani Năstase a aflat pe pielea lui că e un pic cam prea multă libertate pe internet. Mai tîrziu venise cu o propunere de genul: “hai mă, nu e chiar ok să scrie oricine ce vrea pe internet”. Sună familiar? Seamănă cu ce se propune acum din partea conducerii (de fapt din partea unor oameni care nu reprezintă idealurile politice ale conducerii 😉 *wink* *wink*)

Lipsesc, desigur, cîteva voci care să zică, de exemplu, că cel mai bine arta prosperă sub cenzură. Că oamenii sunt prea deprimați din cauza știrilor negative și dacă nu putem să le asigurăm condiții de trai mai bune, măcar să primească vești mai puțin vulgare  (și da, sunt conștient că au fost vremuri cînd eram suficient de naiv încît să cred că manipularea știrilor face societatea mai optimistă).

Cumva, e clar că cei care sunt aleși de către popor ajung încet încet la concluzia că poporul nu știe prea bine ce vrea (dovadă că i-au ales) și că ar fi bine ca ei să decidă ce vrea poporul. Este foarte bine, pozitiv fenomen, numai că oamenii știu mai bine ce vor. Și ar fi bine cei care vorbesc în glas de lege să nu uite lucrurile astea, pentru că simt că românii decenți, care au stat la fund atîta vreme, încep să prindă voce. Și vocea asta începe să fie auzită pe internet, acolo unde începe să conteze cu adevărat.

Pînă una alta cenzura ar cam trebui să devină o temă recurentă pe bloguri pentru că dacă devine introducerea cenzurii devine o temă recurentă la tribuna parlamentului, poate ar fi cazul să le spună cineva că lucrurile nu stau chiar așa, și că NOI vrem lucrurile altfel.

În alte știri, stîngeii vor afla cu foarte multă tristețe că modelul ideal de comunism, Cuba, nu prea mai funcționează ca la început. Se pare că nu doar socialismul european dă chix, ci și cel ‘caliente’, latino-american. Castro zice că nu prea mai merge treaba așa cum trebuie, Chavez a introdus cartele de mîncare în Venezuela, pe modelul cubanez (despre care Castro ne confirmă că nu prea mai funcționează), numai Ponta mai urlă de unul singur că după ce o să-l omoare pe Băsescu lumea o să devină mai roșie (de bună seamă, din cauza martiriului vaporezului de la conducere) (apropos, într-un stat de drept e voie să dai astfel de declarații?). Ah, și mai am un articol foarte interesant despre săracii din America, de pe mises.org. În plus, cireașa de pe tort, dacă pînă și Cărtărescu a ajuns să vorbească despre măsuri de dreapta… e clar.

Și, la final, vă las cu o piesă pe care o ascult de două zile pe repeat, cu un clip superb.


Guess Who – Unu’ Altu’

Comments

Despre cenzură ca o temă recurentă — 3 Comments

  1. Pingback: The three technological wars | Fly on the Windscreen