Despre cum să vorbești vorbe despre IT (și să te dai consultant)

O mare parte din prietenii mei, influenceri, au dat share la acest articol scris de Ștefan Brândușescu, un tip despre care nu prea am auzit și nu prea am de ce să fi auzit. Este genul de text care prinde foarte bine la oamenii care lucrează în marketing și social media, scris cu feeling, cu implicare personală. Evident, omul habar nu are despre ce vorbește, dar ce contează când scrii „cu feeling”?

Vorbim despre (omul se prezintă) un economist care a învățat PHP. Cu alte cuvinte, un diletant în materie de industrie, pe care o cunoaște de 5 (cinci) ani. După 5 ani de PHP, omul își dă cu părerea despre o industrie pe care nu o înțelege pentru că nu are cum, în care nu a activat (o să explic mai jos) și pe care o comentează din postura de outsider. Explic toate astea mai jos.

Tema acelui articol este „intuiția”. E un aspect foarte important, pentru că omul apelează la instinctele mămoase ale oamenilor din marketing și social media care au nevoie să știe că ei sunt în vârful food-chain-ului, nu nespălații ăia de programatori. Ce pune în spatele „intuiției” sunt niște chestiuni odios de vechi, de exemplu un individ care în 2011 învață PHP nu o face din cauza intuiției, ci din cauza foamei, un tip care în 2013 intuiește că lucrurile se întâmplă pe front-end (în 2005 puteai să zici că e vorba de intuiție, în 2013 nu) e doar un tip care reacționează din nou din cauza foamei. Cât despre faza cu industria de outsourcing, omul e amuzant. Cine știe să citească citește de vreo 4-5 ani despre faptul că outsourcing-ul e un pariu pierzător pe termen lung. Știți cine pierde? Fix oameni ca el.

Nu îl cunosc personal pe Ștefan, și probabil e prins într-un loc semi-managerial într-o firmă. Cunosc genul foarte bine, pentru că industria IT e acum plină de oameni fără hard-skills, care se mișcă în industrie pe „soft-skills”. Pe pupat de funduri, cu alte cuvinte. Și nu vorbesc de băieți ambițioși precum Trofim care devin adevărați specialiști în câteva zone adiacente domeniului IT1)Apropos, aștept cu nerăbdare o postare de la Alex în care să se plângă de cât de prost o va duce el peste 2 ani. Doar că omul nu are timp, are prea mult de lucru, ci vorbesc de oameni care intră în ceea ce se numește „programare”. Cu pregătirea lui, cel mai probabil tipul e un „căutător și copiator de pe Stack Overflow” care încă nu a lucrat la un proiect cu adevărat mare. Semnele sunt acolo. De exemplu spune el:

Limbajele de programare (primele 3) cele mai căutate de către angajatorii din România sunt Java, PHP, .NET. Raportul Brainspotting 2015/2016plasează .NET pe primul loc, Java pe al doilea.

Cum citim aceste preferințe? Pe scurt, aplicații enterprise, de mari dimensiuni și aplicații mobile, telefoane / tablete. Adică noi feature-uri la ceea ce există deja, servicii de mentenanță, construirea de noi aplicații în același registru.

Nimic despre cloud computing, ceva big data, deloc AI, deloc partea de digitalizare a realității (internet of things).

Probabil Google, Amazon și Microsoft sunt niște diletanți că fac big data, cloud computing și IoT cu Java, C# (care e limbaj de programare, spre deosebire de .NET care nu e) sau chiar PHP. Iar AI și VR (cum de nu a pomenit VR, nu are o intuiție de la faza cu Zuckerberg care a apărut nevăzut în sală?) sunt încă suficient de nișate încât să nu aibă proiecte concrete, tangibile, de mari dimensiuni.

În orice caz, e important să înțelegem de unde vine omul. Omul vine fix dintr-o bulă de proiecte de slabă calitate, de dimensiune mică – ba un site pentru o primărie, ba un site pentru un shop online, prostii de genul ăsta. Vorbește acolo de Enterprise dar zice că nu există nimic în zona de cloud computing și big data, chestie la care o să râdă cu fundul toți cei care lucrează pe zona de Enterprise și care cunosc realitatea mai bine.

Tipul e un diletant de la un cap la celălalt. Omul nu are habar ce vorbește, discută despre căderea outsourcing-ului dar habar nu are care e economia lui și de ce încă crește în România (v-aș putea spune exact ce se întâmplă). Din păcate, vorbește cu feeling și are intuiții, e un diletant odios, ceea ce îl validează în social media și îmi umple mie Facebook feed-ul.

Încă nu e timpul pentru prohodul outsourcing-ului în România, dar da, oamenii fără hard skills (ca el) ar trebui să găsească următoarea bulă unde să impresioneze fără a avea realizări reale. Și să crezi că piața românească e legată strâns de ce se întâmplă în Silicon Valley și să nu spui că e legată de Germania arată că omul habar nu are despre ce vorbește, și e un șarlatan.

Vă rog, nu mai dați share la astfel de articole doar pentru că sunt publicate pe Medium și au chestii pline de sentimente. Și, dacă vreți, vă scriu eu un articol la sentiment despre alte chestii mai interesante. Și nu uitați regula #1 a internetului: nu poți avea încredere într-un om care nu are site-ul propriu2)da, mă refer la medium, la bored panda, la CNN iReport, la orice chestie de genul ăsta.

Foto: Radu Lăncrănjan

Foto: Radu Lăncrănjan, care a și sugerat termenul de „diletant odios”

NOTES   [ + ]

1. Apropos, aștept cu nerăbdare o postare de la Alex în care să se plângă de cât de prost o va duce el peste 2 ani. Doar că omul nu are timp, are prea mult de lucru
2. da, mă refer la medium, la bored panda, la CNN iReport, la orice chestie de genul ăsta

Comments

Despre cum să vorbești vorbe despre IT (și să te dai consultant) — 21 Comments

  1. Ah, e bine că n-am fost singurul care-a râs la articolul ăsta. Mă rog, vorba vine râs că nu prea era râsul meu fiind sătul de gigei cu soft skills din industrie.

    • Da, dar oamenii intelectuali care vorbește la înălțime ieste pe social media, noi ăștia care avem hard-skills nu cunoaștem adevăruri.

  2. Daca inlocuiesti “companie IT” cu “internet”, articolul poate fi rezumat asa: “Sunt economist, dar am auzit de internet, si m-am angajat la ei, am invatat sa scriu intr-una din limbile secrete ale internetului, dar acum simt ca internetul moare si e cazul sa ma reorientez, la fel cum am facut cand am vrut sa joc la bursa”
    Eu mi-s front-end de ceva ani, si abia acum aflu ca intenetul merge cu asta 🙁

    • Nevermind, am confundat eu site-urile. Oricum, ideea e aceeași – sunt o grămadă de astfel de articole pe net care nu merită luate în seamă.

  3. Iniţial mi-am zis să citesc întâi ce a scris Dorin (că tot am ajuns aici,atras de titlu), urmând ca pe urmă să citesc şi articolul la care face referire, ca să am, eventual, contraargumente. După ce am citit asta: “Și să crezi că piața românească e legată strâns de ce se întâmplă în Silicon Valley și să nu spui că e legată de Germania […]”, însă, am realizat că aricolul lui Brânduşescu, pur şi simplu, nu merită măcar citit.

    • Inainte sa citesc complet acest articol m-am mutat la articolul impricinat si n-am reusit sa citesc mai mult de jumatate. Omul e din alta lume… si nu cred ca merita pierduta vremea cu el.

  4. omu’ spune o chestie simplă: pe curba de inovatie (diffusion of innovation model, google for it), România e în cei 16% laggards. (așa arată datele statistice la care face referire, asta nu exclude că sunt câțiva oameni care inovează )
    E simplu să-ți dai seama de asta: este e-mailul folosit pentru comunicarea internă in firma dvs? Dacă da…omu’ are dreptate, tehnologia asta (mailul) tre’ să moară 😛

  5. Dincolo de penibilitatea opinării cînd abia ai scos și tu capul din găoace și rulezi tehnologii fumate acum o decadă, merită totuși observate două chestii mari și late:

    Munca în IT se face din ce în ce mai subcalificat și hardiștii adevărați sunt cam singurii care pot încerca să asigure o educație adecvată în ritm accelerat frecățeilor fomiști pe care industria totuși îi înghite, pînă și la case mari.
    Fomiștii, în schimb, au o scuză. Cum șă-ți zic, dacă de mîine se va muri de foame în IT și banii echivalenți vor fi mulși de trupe de balet, m-aș amuza copios. Pînă atunci, mai tot ce se întîmplă în afară de resurse strategice, tabac și IT e compensat mizerabil și e de înțeles că oamenii migrează. Acu’, miza e să-i faci oameni (de IT) pe ăia conștienți că sunt habarniști și dornici să crească. De aia depinde și outsourcing-ul, fiindcă de vulpi bătrîne e nevoie peste tot, dar apetitul regional al fermelor e deschis de mînă de lucru mai ieftină și cît de cît decentă. Acu întrebarea e dacă formezi mai puțîni și mai buni sau mai mulți și mai așa-și-așa, la ce mușcă ăștia de-afară? (tind să cred că varianta B).
    Nici soarta hardiștilor nu e tocmai roză, de vreme ce, îndr-adevăr, s-a mutat jocul în cloud sau chestii conexe și din păcate e scump să poți lucra independent într-un mediu în care resursele te costă de te usucă. Poți să ari cu octeții pe la vreo multinațională, să outsource-uiești pe la vreo fermă mai mică niște ani sau să o pui de-un start-up cu alții. Dar e nasol, și ca hardist, că nu prea mai e loc să o arzi cu ‘gig’-uri.
    Cum să zic, înțeleg că unele lucruri nu se pot face decît în anumite medii, dar rahat, oameni care pot gîndi mult și bine aparent ajung să poată face foarte puțin. Un puțin care mai și iese de multe ori prost, în ciuda lor.

    • Ce se întâmplă în IT e un subiect care mă frământă și pe mine, dar oamenii ăștia care comentează de parcă ar cunoaște fenomenul, cum e Ștefan, mă irită la culme pentru că ei și-au creat o problemă personală pe care o generalizează la tot mediul IT. Și da, tot ei strică mediul pentru cei care au un pic de pasiune pe subiect

  6. Si comentariul de mai sus cu “hardiștii adevărați sunt cam singurii care pot încerca să asigure o educație adecvată în ritm accelerat frecățeilor fomiști pe care industria totuși îi înghite”
    ilustreaza exact atitudinea unora din domeniu de aroganta gratuita si a-toate-stiutoare care reiese si din articolul de pe medium.com.. 🙂

    • Ha! Ca să fiu clar, eu mă autoîncadrez în categoria frecățel fomist, mă apostrofez zilnic pentru lacunele enorme din ceea ce formează pachetul care ar trebui să fie elementar pentru un lucrător în IT și nu, nu sunt arogant cu mine însumi gratuit, mă costă dureri de cap și timp să mai reduc din handicap 🙂 Pentru că am văzut clar care e diferența valorică și preocuparea între generația mea și cele de dinaintea ei. Dar și ce a venit după noi. Măcar eu îmi dau seama ce prost sunt. Ei, mai rar.

      În caz că nu ai prins sensul, era mai degrabă o critică față de atitudinea asta, de vreme ce nu poți să trimiți neștiutorul la plimbare și să-l și înveți simultan. Problema apare unde oricare dintre părți nu vrea. Iar promoțiile noi sunt într-adevăr pline de habarniști cu fîsîieli urît mirositoare în cap, care sunt prea buni să învețe de la moși și prea proști să facă altceva decîț cîrpeală pe framework-uri și api-uri deja puse pe tavă de către alții.

  7. *nu că e ceva rău în cîrpeală, mulți chiar se bucură. Doar că te condamnă la o viață de slugărnicie prin multinaționale sau freelancing în loc să ajungi să lucrezi la propriile produse în termenii tăi. Care poate fi mai bună decît una de muritor de foame, dar cu siguranță se poate mai bine.

  8. “Vă rog, nu mai dați share la astfel de articole doar pentru că sunt publicate pe Medium și au chestii pline de sentimente”

    Draga expertule,
    Iti aduc aminte sau te antentionez, in cazul in care nu stiai, ca nu exista publicitate negativa. Adica in momentul in care scrii un articol critic la adresa cuiva sau a unei publicatii, degeaba spui sa nu dea lumea share cand tu dai share. Cand tu vorbesti despre persoana/entitatea respectiva, fie critic sau apreciativ, ii faci reclama, lumea afla, da un click sa vada despre ce e vorba, adica face trafic. Raspandesti. CA CAncerul. Daca vrei sa opresti astfel de oameni macar nu le da numele, nu raspandi ideea si actioneaza cand e de actionat.

    Ion

Comentariul tău