Despre familia tradițională

O să vorbesc despre familia tradițională fără să vorbesc deloc despre familia tradițională. Nu aș fi primul, doar că vă anunț încă de la început, ca să înțelegeți de fapt despre ce vorbesc aici. O să vorbesc despre cum s-a schimbat percepția mea asupra a tot ce se întâmplă în ziua de azi după ce am început să citesc și să ascult podcasturi de istorie. Concluziile vi le las vouă.

Înainte să încep, totuși, să vă zic și de ce o fac în acest fel. Dacă aș scrie un text despre familia tradițională nu v-aș ajuta cu nimic. Cei care se simt, spiritual, în tabăra „fanaticilor religioși”, vor rămâne cu aceleași idei ca atunci când au început să citească articolul. Cei care se simt în tabăra oamenilor „deschiși la minte” sau „toleranți” o să rămână acolo. Tot ce aș reuși să fac e să agit spiritele și să mai enervez câțiva habotnici de ambe specii. Și de acum ceva vreme am decis că nu mă interesează scandalul – nu îmi mai trebuie scandalagii pe blog, nici măcar la secția de comentarii1)la un moment dat, când o să mă eliberez și o să am chef de scris engine-ul de static site, o să închid blogul și o să-l las doar cu user și parolă sau ceva similar, conținutul nou o să fie fără comentarii că e chiar plăcut.

Sunt două lucruri care m-au uimit la discuțiile despre alte vremuri: cât de diferite erau lucrurile, și cât de mult ne dorim să le interpretăm prin lumina a ceea ce știm noi acum.

La începutul podcastului despre mongoli, Dan Carlin are o aserțiune de vreo jumătate de oră despre un subiect pe care nu l-ar atinge nici cu un băț de 3 metri, mai exact despre impactul pozitiv al lui Hitler și celui de-al doilea război mondial asupra Europei. În momentul în care te uiți că după Hitler nu a mai existat un război între națiunile europene, mereu puse pe război înainte, sau că revoluția tehnologică ce a urmat și răspândirea ideilor socialiste la un loc cu menținerea libertății individuale, a capitalismului, felul în care Europa (mai ales partea de vest) a evoluat de la 1945 încolo, îți dai seama că impactul Germaniei naziste a fost pozitiv. Depinde de la care capăt îl privești, și cât de mult timp a trecut de la tragedia umană care a fost războiul al doilea mondial și holocaustul.

În mod simpatic, asta face Putin acum cu Stalin – îl aduce în atenția oamenilor ca pe un iubitor de maică Rusie, nu ca pe un om care a exterminat un procent serios din populația activă a propriului popor.

Lucrurile par altfel de la distanță. Și față de ceea ce se întâmplă în istorie avem foarte des o distanță foarte mare – vorbim despre cum a fost în vechime, ne luăm exemple și le interpretăm prin prisma confortului personal din apartamentele noastre – judecăm reformele agrare ale lui Cuza din perspectiva de pârliți care locuiesc în apartamente de 60 m2. Avem o gândire anacronică pentru că nu mai trebuie să ne tăiem noi găina, să punem noi bălegar la culturi ca să crească mai mari și pentru că nu mai trebuie să punem mâna pe sabie sa ne apărăm de turcul care vine să ne ceară niște bani. Înțelegerea noastră asupra fenomenelor istorice este puternic afectată de confortul vieții moderne. Și de aceea uităm care e natura umană.

De-asta nu mă mai obosesc să-i corectez pe pro-rușii care apar cu argumente naive, servite de la biroul de propagandă de la Kremlin. E inutil să le explici că Rusia folosește cu mare artă anacronismul pentru a justifica orice – ei înșiși nu văd dincolo de anacronismele personale. Ne e foarte greu să întoarcem capul, să recunoaștem că avem vederea obturată și să înțelegem că în picioarele celor care au trăit acele vremuri lucrurile stăteau altfel.

Astăzi vorbim despre „familia tradițională”, în condițiile în care statul România în forma actuală are vreo 70 de ani, și că pe străzile orașului din care vă scriu aceste cuvinte acum 100 de ani mureau soldații români pe capete, în postura de armată invadatoare. Vorbim despre „familia tradițională” care a supraviețuit fără să fie scrisă în constituția niciunui stat, care nu avea nevoie de o salvare, și care era făcută din oameni care se luau că voiau ei, pentru plăcere, reproducere, alianță sau alte scopuri superioare ce nu ne interesează.

Nu spun că unii au și unii nu au dreptate. Spun doar că fiecare are dreptate în felul lor, că unii mint, că ceilalți mint și ei, că multe lucruri nu le înțelegem încă și altele sunt insignifiante, de fapt. Și nu știm care sunt alea. Nu spun nici că nu ar trebui discutate. Spun doar că peste 50 de ani s-ar putea să se uite lumea la noi ca la niște copii scârbavnici ce n-au a face altceva decât să se uite în patul altora să vadă ce fac.

Pe de altă parte, ce zic? Să-i lăsăm pe ăia de peste 50 de ani să ne judece, și să ne zicem părerea acum că doar acum o să putem să ne-o spunem. No, uite că am scris un articol dejaba.

redhead-cat

Să fie și mâțe și roșcate, că de ce nu?

NOTES   [ + ]

1. la un moment dat, când o să mă eliberez și o să am chef de scris engine-ul de static site, o să închid blogul și o să-l las doar cu user și parolă sau ceva similar, conținutul nou o să fie fără comentarii că e chiar plăcut

Comments

Despre familia tradițională — 6 Comments

  1. Vorbind despre cum a fost în vechime și luându-ne exemple de acolo, bărbații cu fuste din vremurile în care s-a scris Biblia erau destul de puțin tradiționaliști când era vorba să își ia câte 3-4 neveste.

Comentariul tău