Despre mărirea alocațiilor copiilor

Prin ’96 se discuta mărirea alocației pentru copii, de la 12000 de lei la 50000 de lei. Dacă țin bine minte fusese una din promisiunile electorale ale coaliției anti-Iliescu, dar nu sunt 100% sigur. Un an mai târziu mărirea alocației, dar cu cei 50000 de lei puteam să cumpăr mai puține cărți decât puteam să cumpăr cu 12000 de lei înainte de începerea discuțiilor în “lumea politică”.

Așadar mi-e un pic amar gustul lăsat de orice discuție legată de alocația copiilor. Alocația asta se primea de către părinții noștri direct în salariu, pe vremea când oricine avea un loc de muncă în România își primea banii de la stat. Dar în ’90, pentru mărirea bazinului electoral și descentralizarea statului, alocația s-a dat pentru fiecare copil individual, cu niște cecuri care trebuiau completate de mână de către noi de parcă puteam să scriem acolo că scoatem un miliard din Bancorex1)un miliard pe-atunci nu mai era mare brânză oricum.

Moise Guran se întreabă, just, câți din banii ăia ajung să finanțeze alcoolismul național, și asta e una din cele mai bune întrebări pe care nu și-a pus-o nimeni când s-a votat “din greșeală” în Parlament chestia asta. O altă întrebare, la fel de justă, este “de ce plătim alocații de stat pentru copii?”. Nu am înțeles niciodată rațiunea pentru care se dădeau banii aceia. Ok, ai mei îmi lăsau mie banii, și puteam să-mi iau cărți din ei, dar câți părinți mai făceau chestia asta?

Repet întrebarea: De ce există acele alocații? Pentru a cumpăra hăinuțe pentru copii? Păi bine, fă niște vouchere pentru haine, care să poată fi folosite în magazinele care vând haine. Pentru rechizite și cărți? Librăriile nu o să aibă nicio problemă în a accepta niște vouchere similare. Da, o să aibă de câștigat hipermarketurile pentru că ele pot pune în același magazin și haine, și rechizite, și cărți. Sigur, nu o să aibă versatilitatea banilor cash, dar nici nu o să mai fie atât de tentați părinții să bea banii copiilor. Pentru că în alocația aia încap mai multe sticle de poșircă decât perechi de pantaloni.

Și acum revin un pic la vot, după care aud că parlamentarii PSD se plângeau că nu au priceput ce semn le făcea “coordonatorul de grup”. Asta ca să înțelegem ce femei și bărbați trimite țara să îi facă legile; niște oameni cu gândire de copii care votează la comandă și nu au curajul să gândească pentru sine. Și, și mai interesant, rezultatul a fost unanimitate, ceea ce înseamnă că nici coordonatorul de grup nu a înțeles ce semn a făcut.

Până una, alta, Parlamentul României se pricepe foarte bine la menținut sărăcia prin cadrul instituțional. Sigur, nu o să trăiască nimeni semnificativ mai bine din cei 42 de lei în plus pe care îi vor primi copiii lunar. Dar ei trăiesc cu impresia că au făcut ceva, că “au dublat indemnizația copiilor”. Sună pompos, dar când dublezi zero, tot zero îți rezultă.

Desigur, e loc pentru intelighenția română să creadă că e un lucru bun. Alde Buciuman cred deja asta, că e mai ușor să crezi că banii rezolvă problemele – în fond, oamenii văd că au bani de de două ori mai multe șaorme în Centrul Vechi, și asta e ok din punctul lor de vedere. Și poate că o să fie niște copii care se bucură de alocațiile alea mărite, cei cu părinții plecați în Italia să muncească. În fond, nu așa e melodia cu care mergem noi la Eurovision să smulgem o lacrimă, vorba lui Dinică?

Temuco_children

NOTES   [ + ]

1. un miliard pe-atunci nu mai era mare brânză oricum

Comments

Despre mărirea alocațiilor copiilor — 16 Comments

  1. Treaba cu banii vs. vouchere e o falsă problemă. Dacă se dădeau voucherele respective, sigur săreau alții să zică ceva de ele. Până la urmă pentru voucherele alea trebuia făcută și o altă investiție, că nu se tipăresc și nu se livrează singure. Și oricât de mică ar fi fost investiția aia tot ar fi șutit ceva și băieții deștepți de la conducere. Asta unu.

    Doi. Cine vrea să bea banii ăia îi bea oricum. Ori vinde voucherele, ori le dă la schimb pe băutură, ori găsește o modalitatea prin care să-și întrețină viciul. Voucherele de care amintești sunt o peticire a problemei, nu o rezolvare. Și, din păcate, sunt o peticire ce cred că ar fi făcut mai mult rău pe termen lung.

    • Să înțeleg că ești de acord cu mine că ar trebui să se taie de tot alocațiile de stat pentru copii? În felul ăsta rezolvăm problema. Te rog zi da, că nu vreau să fiu singurul om fără suflet de pe blogul ăsta. 😀

    • Nu știu dacă tăierea alocațiilor de stat e o metodă potrivită. Bine, când zic asta sunt puternic influențat de amintirile pe care le am de când eram mic și strângeam alocația tot anul să-mi cumpăr ceva decent.

      Probabil că o opțiune decentă ar fi deschiderea unui cont în numele copilului, cont pe care doar respectivul copil îl poate accesa odată ce a împlinit 18 ani. Alocația e virată în contul ăla lunar și după câțiva ani ar trebui să se strângă o sumă frumușică. Banii ăia ar trebuie să fie de ajuns pentru a stimula un tânăr în a încerca să facă ceva cu viața lui.

      Cred că e singura variantă în care nu pot abuza alții de banii destinații copiilor. Sau cel puțin nu așa de ușor.

    • PS. Ignoră, te rog, analfabetismul de care dau dovadă în cele două comentarii. Mă grăbesc să apăs “post comment” și nu mai parcurg din nou textul să văd ce am scris greșit.

  2. Radeam pe alt blog cum unii aduceau ca argument: sa cresti tu copii cu 42 lei, say what?
    Si mai de ras e cum Vasile manu militeaza pentru alocatii. E o mare prostie comunista asta, un mijloc de manipulare si atragere a voturilor celor multi, de aia se utilizeaza in prag electoral. De ce dai 80 de lei lunar ca la tara unul cu 10 copii sa mai ia un salariu in plus pe banii mei? Parlamentarii vin cu minciuna ca masurile astea de ajutorare cu alocatii si indemnizatie de crestere sunt pentru sporirea natalitatii, dar cati tineri vor sta intr-o Romania cu economia pe p…. si nu vor lua calea strainatatii?nu asa cresti natalitatea, nu prin numar. Daca vrei sa ajuti parintii poti sa ii scutesti de impozit, sau sa le reduci impozitele si taxele pe cati copii au, plus multe alte facilitati, abonament gratuit pe mijl. de transport, vouchere de rechizite etc.

  3. Nu trebuie taiata alocatia, trebuie introdusa elegant in salariul platitorului de taxe sub forma de reducere a impozitului. Muncesti, ai plozi, perfect, u’te niste bani in plus sa-i intretii cu mai mult succes. Inclusiv oamenii care iau somaj intra in categoria asta, ai plozi iei mai multi bani.
    Penisache ala care n-a muncit niciodata si are 254 de plozi nu primeste ni’ic

  4. sistemul cu vouchere e usor de fentat, romanul e inventiv.
    sa nu iti inchipui ca bonurile de masa nu merg pe alcool si tigari.
    in schimb daca am privi alocatia ca o facilitate fiscala, as fi de acord.
    statul nu iti da banii, dar reducand din taxele si impozitele pe care oricum le datorezi, ii poti folosi acolo unde crezi tu ca e prioritar.
    dar pentru asta trebuie sa ai o minima inteligenta si niscavai disciplina fiscala in familie.
    cat timp socialistii sunt la guvernare, nu o sa vedem asa ceva.
    nu sunt convins nici cu ceilalti.

  5. Din câte știu eu, în sistemul francez, al treilea copil e gratis. Adică primești atât de multe deduceri la impozit, încât nu mai scoți bani din buzunar. Desigur, probabil că nu e chiar așa.

    Dar cum zicea și altcineva mai sus, la noi de ce nu se poate implementa așa ceva? Ar fi în avantajul tuturor. Mai puțin al politicienilor, cărora le-ar scădea masa de manevră.

    Recunosc, această dublare mă lasă rece. De asemenea, salut și populismul dlui. Johannis care a zis că și-a propus să promulge legea pe 1 iunie.

  6. Pingback: Mărirea alocațiilor, de la 42 la 84 – Ashu's blog

  7. De fiecare data cand citesc un blog, scris de un roman, observ mentalitatea de pungas.
    Daca vreti sa va comparati cu alte tari (privesc spre tine, horia), trebuie sa va uitati, mai ales, la situatia sociologica integrala, inmuiati-va posmagii.
    De unde credeti ca provin banii respectivi – de la familia Rothschild?
    Platiti-va dracului taxele de caini nenorociti ce sunteti, inainte sa imputiti restul europei cu genele voastre de hoti.
    @Dorin “Major” Lazär: Dai din falci ca majoritatea ziaristilor de mic calibru de la Cronica. Lafel de mult efect ai.

    • Îți sugerez ca atunci când citești bloguri să nu mai faci astfel de introspecții, și probabil nu vei mai sesiza mentalitatea de pungaș.