Despre miracolul stîngii politice: un adevăr puțin convenabil

Îmi place la nebunie stînga politică. “Sinistra”, așa cum îi zic incredibil de potrivit italienii, e paradisul paradoxului, al vorbirii contradictorii, a dialecticii care combate bunul simț recreînd întregul univers într-o formă aparent stabilă. Dar doar în cimitir oamenii sunt perfect stabili, doar groapa ne face egali.

Stînga pornește pe ideea că toți oamenii sunt egali, și este primul loc unde stînga greșește. Oamenii NU SUNT egali. Motivele sunt evidente: contribuțiile noastre la societate sunt inegale, și sunt corelate cu un fond genetic și social variat. Este imposibil să fim egali. Dar în această seară vom discuta despre foarte multe lucruri care sfidează logica, și vom folosi arma no. 1 a oricărui stîngist, dialectica îndreptată împotriva bunului simț. Un prim exercițiu de imaginație: deși bunul simț ne face să realizăm că nu suntem egali, toți indivizii sunt egali, pentru că s-au născut egali. Bine, dar de ce nu contribuim în mod egal la societate? Pentru că cei bogați (care, evident, contribuie cel mai mult la societate prin taxe și impozite) nu contribuie suficient și îi împiedică pe ceilalți să o facă (nu contează că nu există o explicație logică). Dar nu contează, în sistemul perfect în care toți indivizii sunt egali ei nu vor mai suferi precum suferă oamenii de-acum. Ce se întîmplă însă dacă un om se naște mai inteligent decît ceilalți? Pe principiul că nu poți face un prost mai deștept, dar poți să-l faci pe deștept prost, stînga reduce toți oamenii la denominatorul comun minim. Omul de stînga nu gîndește, ci doar se dăruiește scopului comun: acela ca toți să fim egali. Oh, wait… nu e corect. Sau e?

Cei mai mulți dintre voi identifică stînga cu două idei majore: socialismul și comunismul. La aceasta se mai adaugă o nouă mișcare, ecologismul, care, uneori, capătă aspecte virulente. Stînga politică, așadar, este direcția corectă: cea cu intenții bune, și cea care dorește numai binele tuturor. Chiar dacă oamenii nu doresc binele stîngist.

Dar situația, nu e chiar atît de roză, ci e cît se poate de roșie. Roșie nu de culoarea comunismului, ci de culoarea sîngelui vărsat: comunismul este încă cel mai mare criminal al ultimii sute de ani (oricît se arată cu degetul către “cîinii imperialiști” “amerikanskii împuțiți”). Dar stai, nu e corect. Comunismul nu a fost nicăieri corect implementat! Așa veți spune, șocați de ideea că această religie a păcii, comunismul, poate să eșueze. Din păcate, dragii mei, comunismul s-a implementat, și s-a implementat conform ideologiei marxiste, leniniste, staliniste. Chiar dacă pînă și comuniștii au interzis lectura necenzurată a lui Marx, sătui de Guevariștii de duminică ce-și doreau și ei o revoluție perpetuă. Pînă la urmă te saturi de revoluții, nu?

Situația nu e deloc roză dacă includem Partidul național-socialist al muncitorilor Germani. Nazionalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei sau, cum cu foarte multă afecțiune sunt numiți acum “naziștii” este un partid cu ideologia de stînga, cu idei de stînga și cu mod de lucru foarte stîngist. În fond, tot de ce a avut nevoie conducătorul partidului mai sus numit a fost una, două, trei revoluții, acolo. Germanii ăștia… mai că-ți vine să uiți că Marx a fost german, iar Lenin și-a rafinat ideile în Elveția nemțească :). Însă frumusețea: naziștii sunt considerați extremiști de dreapta pentru că nimeni nu a înțeles că muncitorul, proletarul, poate fi și naționalist, și nu prea îl doare el pe după bască să se înfrățească cu muncitorul din țara vecină. Dar e convenabil, pentru că cu ocazia asta, stînga a rămas curată la față. E simplu: comunismul nu s-a implementat niciodată, socialismul dorește numai pacea pe pămînt, naziștii sunt de dreapta (hai mă, fiți serioși), iar idei precum eugenia, uciderile în masă NU sunt idei de stînga menite să elimine fondul ineficient genetic al societății umane. Ideile stîngii sunt cele mai frumoase de pe lume: pace pe pămînt, democrație, libertatea totală de a spune tot ce dorești  (dar numai dacă nu contrazice ideile stîngii prin argumente logice).

Stînga deține adevărul unic și ireversibil. Stînga are drept de a greși (putem să zîmbim la erorile stîngii, sunt bine intenționate), stînga este frumoasă, impetuoasă, tinerească, este corectă, este adevărată, este tot ce e mai bun pe lume. Cînd stînga se contrazice de fapt nu creează idei paradoxale (de exemplu nazismul e de stînga) ci redefinește ordinea divină, dar stai, stînga nu crede în divinitate pentru că, nu, divinitatea nu e corect politică, pedepsește pe păcătoși (care sunt egali cu nepăcătoșii!) și pînă la urmă atotputernicia nu e la-ndemîna tuturor indivizilor, nu? deci nu există.

Majoritatea mass-media este de stînga pentru că trebuie să percuteze popular și populistic. Actele culturale (să salvăm planeta!) sunt majoritar de stînga, iar actele culturale de dreapta sunt nepopulare pentru că e nenatural ca tu ca artist să nu dorești pace pentru toți și egalitate între oameni (normal, ai dori ca fiecare om din lumea asta să aibă case de 80 de milioane de euro, cu jet privat la scară).

Stînga are monopol pe ideile corecte, atît de corecte încît ele trebuiesc impuse tuturor celorlalți. Stînga are monopol pe bun simț și pe umor, și totuși ideile stîngii nu rezistă analizei bunului simț. Orice încercare de a raționaliza o acțiune a stîngii este respinsă: “e propagandă tipică dreptei” – ori propaganda de dreapta are scris Hitler pe ea cu litere mari și zvastici în colțuri. Stînga gîndește corect politic – și are grijă să nu jignească pe nimeni (exceptînd pe cei care nu-s de acord cu ea).

Și cel mai important aspect al micului meu îndrumar de citit stînga este felul în care se impune. În primul rînd, trebuie să te facă să te simți vinovat. Luînd un exemplu recent, vine tanti Madonna și observă că orînduirea în România nu iubește neamul țigănesc. Tu, ca și cetățean exemplar, ar trebui să mergi în fața cetățeanului de etnie, să-l întrebi dacă e de etnie, să-l iei în brațe, să-l bagi la tine în casă și să îi dai de mîncare, bani de drum și ce mai ai prin casă și el n-are. Pentru că a lovi rromanul care îți intră în casă în toiul nopții pe geamul întredeschis e, care va să zică, rasist, și nu e kosher. Și apropos de kosher, cu evreii, stai că e o chestie cu evreii. Evreii au fost tare discriminați… Deci n-ai voie să-i discriminezi. Decît dacă ești pro-Palestina, caz în care poți să afirmi că evreii sunt naziști, și să-i trimiți în cuptoare. Dar în alt context, nț. N-ai voie. Evreii ie diavolul pe pămînt, dar nu au voie să fie discriminați. Sau evreii sunt victimele xenofobiei și rasismului, dar trebuie demonizați. Măh, nu mă pricep. Stînga asta e tare confuză.

Dar există un loc foarte clar. Încălzirea globală. Aia, oameni buni, aia e clară. E rea. Nu e bună. Trebuie să facem în așa fel încît să sărăcim toate țările în curs de dezvoltare, să trăiască ecologic ca pe vremea lui pazvante chiorul, pentru că pămîntul se încălzește. Dar nenorocitul de pămînt nu se mai încălzește de 10 ani încoace, și deci e posibil ca încălzirea asta globală să nu fie chiar sperietoarea pe care o arătăm noi. Hmmm… ceva nu pușcă. Eu cu cine votez? Cum cu cine? cu Grinpiss și artiștii pro-green care dau spectacole în care consumă miliarde de wați pe lumini, iar industriile care îi susțin sunt printre cele mai poluante (știți cîți compuși toxici se folosesc pentru a produce un CD cu ecologicii Madonna și Justin Timberlake?). Dar adevărul nu e niciodată relevant pentru stînga. În cele din urmă, e important să trăiești delirul pînă la capăt. Dacă se termină, s-ar putea să vezi adevărul găunos despre ideile perfecte.

Astăzi v-am vorbit despre lucrurile în care nu cred. Cît de curînd, despre lucrurile în care cred.

PS: uitam de chestia care m-a pornit să scriu acest blog. Un articol al unor stîngei de România, în care analizează ei care sunt problemele cu care se confruntă stînga în România. Citez:

In timp ce dreapta s-a organizat exemplar creandu-si o retea de informare proprie si promovandu-si mesajul nationalist in mod organizat, in partea stanga a spectrului politic gasim o dezorganizare si o lipsa de unitate in mesaj, totale. In afara de blogurile catorva idealisti de prin PSD astfel de actiuni menite sa promoveze ideile socialiste lipsesc cu desavarsire. Stanga trebuie sa devina combativa si sa isi centralizeze militantii intr-un grup editorial unic: Noua Stanga. Numai asa vom putea opri ascensiunea gruparilor de extrema dreapta.

O las fără comentarii; să zicem că o las ca exercițiu de interpretare 😉 Doar îmi permit să le zic că e timpul să-și pună basca de Che Guevara, și să împrumute din mirosul idolului lor care ura cu desăvîrșire apa. Mergeți pe blogul lor pentru a afla că Dan Puric este părintele mișcării legionare din România. Mișto, bine că am aflat. Merci băieți, țineți-o tot așa… sinistră.

3 Replies to “Despre miracolul stîngii politice: un adevăr puțin convenabil”

  1. “Fascismul invenineaza tinerii din aceasta tara. Trebuie oprit! Am si eu un blog, va trimit mail sa unim FORTELE! Traiasca Revolutia Proletara!”

    Dintr-un comenetariu de acolo. Altceva, ce sa zic? L-am remarcat pe acel rosh pelikan inca de cand i-a aparut blogul. Daca e tanar, e confuz, e in regula, ii va trece cand isi va lua al doilea salariu. Daca e batran… nu mai e nici o scapare pentru el. 🙂

    1. Mă ‘amuză’ nespus felul în care inventariază. Îmi amintește de niște liste negre. În loc să treacă la combaterea ideilor, trece direct la condamnarea individuală; noah, ce să zic, Che Guevariști de duminică.

Comments are closed.