Despre ‘Monoloagele Vaginului’

Ce este mai frumos decît să mergi duminică seara la o piesă de teatru? În momentul acesta aş putea spune nenumărate lucruri, pentru că încep să cred că teatrul devine o formă de exhibiţionism inutilă şi ineficientă.

În apărarea titlului

…pentru că titlul are nevoie de apărare. Ştiu că printre reacţiile la auzirea titlului se abundă de ‘hihihi, hahaha’. Titlul e un titlu cît se poate de serios, şi intenţia din el e cît se poate de bună. Monoloagele vaginului ar putea să reprezinte o modalitate de a pune femeia sexuală în evidenţă, de a o scoate la suprafaţă, de a o salva din perversiune, din secret, din anormal, şi a o readuce la un nivel ‘respirabil’ – la tangibil, la normal şi poate chiar la banal – un act de maturizare sexuală necesar într-o lume din ce în ce mai violentă din acest punct de vedere. Sunt lucruri pe care le-am putea afla cu toţii – femeile despre sine însele, bărbaţii despre femei în general. În concluzie, s-ar putea face o piesă BUNĂ folosindu-l.

Piesa de teatru

Piesa de teatru în sine este prost organizată. Un monolog care s-a vrut pe alocuri dialog cu sala – dar dialogul nu a fost decît un expozeu al presupuselor ‘ruşini’ care se pot arunca în cîrca femeilor cu care s-a încercat comunicarea. De fapt, nu a fost o comunicare ci o punere la colţ în forţă, o arătare cu degetul marcată de ţipete isterice. Şi punctată de ‘hihihi hahaha’-urile spectatorilor, sau a corespondenţilor din public. S-a dorit o piesă interactivă, dar n-ai cu cine – spectatorul român se confundă cu scaunul pe care stă şi cu un aparat de reproducere a aplauzelor.

O piesă incredibil de plictisitoare. Jocul artistei a avut de suferit poate şi datorită locaţiei – un bar într-un subsol – dar şi datorită faptului că nu i s-a răspuns. Monologul a rămas monolog, deşi poate se vroia şi implicarea audienţei. Valoarea artistică a piesei, din punctul meu de vedere este undeva între 1 din oficiu şi 2 tot din oficiu.

Manifestul social

Ideea monoloagelor e în primul rînd de manifest social. De fapt e un fel de ‘citeşte şi dă mai departe’ – un fel de a duce vestea mai departe: Feminismul încă luptă.

Numai că în opinia mea, feminismul trebuie să lupte acum cu femeia. Aici e greşeala cheie din monoloage. Dacă monoloagele expun femeile ca inocente, victime, naive descoperitoare ale pămînturilor neexplorate social, este clar că bărbatul e de vină, apare totdeauna ca un dictator grotesc, are o imagine de siluitor, intrus.

De aceea Monoloagele şi-au greşit şi vocaţia de manifest social. Pentru că intră în războiul ‘bărbaţii sunt de vină, femeile sunt victime’. Singura secvenţă de dragoste are loc… hehe, aţi ghicit – între două femei. Violenţa vine întotdeauna fie de la mama care şi-a asumat rolul patern prin eliminarea tatălui din familie, fie direct de la bărbat.

Şi să ajung şi la locul unde Monoloagele devin penibile. În prima parte a piesei, cuvîntul vagin e repetat de cel puţin vreo 50 de ori. Este motivul pentru care, după ieşirea de la piesă, am considerat titlul violent – nu pentru că titlul în sine e violent, ci pentru că piesa e violentă.

Lecţia de biologie şi istorie

Şi pentru că şi ca manifest social, şi ca piesă de teatru ‘Monoloagele’ şi-au pierdut vocaţia, am căutat motivul pentru care Monoloagele sunt totuşi importante. Pentru că nu mi-au rămas în minte ca inutile – tonul textelor monoloagelor e prea grav pentru a îl ignora. Adevărata faţă a lor, partea realmente dureroasă este colecţia de date ştiinţifice pe care le adună. Minidocumentarul care spune fapte precum: 30.000 de femei violate în zona de război (Bosnia) ; 500.000 de femei violate în Statele Unite ANUAL, 2 milioane de femei africane mutilate, etc.

Iar ca lecţie de biologie, e iarăşi destul de ok – vorba lui Sergiu, care era şi el acolo, singura persoană de la masa noastră care părea că a învăţat ceva a fost o fată cu aparenţă virginală, care părea că învaţă multe lucruri despre ea însăşi.

Să fac, aşadar, o mică sumă a notelor:

  • Piesa de teatru: 2
  • Manifestul social: 3
  • Lecţia de biologie: 7
  • Lecţia de istorie:6

4.50, notă de trecere dacă închidem ochii şi rotunjim în favoarea elevului.

PS: urăsc barurile. La sfîrşitul piesei hainele îmi miroseau execrabil a fum, motiv pentru care m-am enervat cumplit. M-am săturat de fum de ţigară pînă peste cap.

Comments

Despre ‘Monoloagele Vaginului’ — 1 Comment

  1. @anaayana: eu unul nu mă mir. Nu are public. suntem încă sensibili la o groază de subiecte, ăsta e unul din ele.

    @doru Absolut. Excesul de zel a stricat, altfel ar fi fost o piesă pe o idee excelentă.