Despre un prezumptiv război cu rușii

George Damian scrie despre eventualitatea în care pornește un război și despre reacțiile din mediul online. Evident, una din cele mai întîlnite reacții este “nu merg să mor pentru Ponta și Băsescu”. George Damian explică faptul că degeaba nu vrei să mergi la război, războiul vine la tine, și pacifiștii și pro-rușii mor de glonț la fel de repede ca belicoșii și patrioții (da, pro-rus și patriot sunt antonime).

O armată, oricât de slabă ar fi, îl pune cât de cât pe gânduri pe orice invadator. În 1878 armata română nu a cedat în faţa ameninţărilor ruşilor. La fel în 1944 – existenţa armatei române i-a ţinut cât de cât în şah pe sovietici, le-a dat de lucru, i-a îngrijorat. În decembrie 1989 sovieticii tare ar fi vrut să acorde puţin sprijin loviturii de stat – însă s-au găsit ofiţeri care să spună că deschid focul asupra oricărui militar străin care trece graniţa.

Tot mai în glumă sau mai în serios întrebam ieri de ce femeile între 20 și 35 de ani nu sunt recrutate, și dincolo de amuzament, mi-am amintit o discuție online pe care o citisem acum doi ani, dar pe care nu o mai regăsesc. Cînd am întrebat de ce nu fac femeile armata în aceeași proporție ca și bărbații, răspunsul a fost: că în caz de război oricum femeile suferă suficient: sunt violate, omorîte etc. Duduia uita că, în general, o armă în mînă este o piedică destul de mare în calea unui viol, și suferința femeilor în timpul unui război e un argument puternic pentru ca ele să fie cooptate în efortul de război în general.

Desigur, aberez. Mai sunt cîteva puncte de discuție interesante. Zilele trecute, total fără legătură, Vali posta o pagină foarte interesantă de Wikipedia: Lista țărilor în funcție de cît de mulți oameni (procentual) dețin casele în care locuiesc. România conduce detașat, cu 96.6% din populație, ceea ce ne arată mai multe lucruri care s-ar merita comentate separat. Cel mai interesant în context este însă următorul. Știți cum arată casele în timpul unui război? Casele alea pentru care oamenii își dau acum jumătate din salariu, pentru care suferă cu împrumuturi vreme de 30 de ani.

razboi-georgia-2008-09

Mai în glumă, mai în serios, împrumutul pe 30 de ani rămîne. Poza: Războiul din Georgia, via George Damian

Pe bune. Împrumutul rămîne, pentru că nimeni nu-ți face asigurare în caz de război. Și aici vine diferența majoră între ce crede hipsterul cu iPhone sau tastatură și ce crede cetățeanul normal al României. Nu e vorba de apărat Băsescu sau Ponta, e vorba de apărat pe el însuși. Lucrurile pentru care a muncit, pe care le-a acumulat. Tu crezi că dacă îi pupi în fund pe ruși ei o să vină și o să-ți lase televizorul să te uiți la țîțele de la Capatos? Crezi că o să-ți lase iPad-ul în pace?

Nu chiar. De-asta, în caz de război pe bune, așa cum am explicat mai sus cu violul, aș prefera să îl întîmpin cu o armă în mînă, decît să stau cu mîinile în sîn și să fiu considerat oricum un pericol pentru invadatori.

Alex Mihăileanu întreba “Cît de repede ți-ai trăda țara?”. Eu am răspuns că nu cred că e o opțiune:

Dacă noi suntem în război, întreg NATO e în război; dacă întreg NATO e în război atunci nu prea ai țări civilizate unde să fugi, așa, direct; așa că dacă nu planifici din timp să fugi, slabă șansă să o faci la deschiderea conflictului.

Singura opțiune e, așadar, să stai, și să devii combatant, dacă e cazul. Și aici sunt două lucruri importante de reținut: primul, că mult prea mulți tineri nu sunt în stare să țină o armă în mînă și vor avea nevoie de instrucție (cine o va face?!) și al doilea, că un război ar putea să reaprindă un pic de pasiune pentru țara asta. Dacă e să urîm pe cineva mai mult ca pe români, ăia sunt rușii. Poate, naiba știe, scoatem un pic de-o unitate națională după asta, inclusiv cu Moldova de peste Prut.

Un aspect destul de dureros e că da, mult prea mulți dintre noi nu suntem în stare să tinem o armă în mînă. Aici vine partea unde în loc să mulțumim sfinților că nu avem crime cu arme de foc ne întrebăm de unde facem rost de o flintă, o praștie, ceva să dăm în ăilalți. Ce facem, aruncăm cu furculițe după ei? Sau poate ar trebui să începem să frecventăm din nou poligonul de tragere.

Toate astea în caz de răzbel. Posibilitatea însă e minoră; România este încă un stat stabil, iar Rusia nu are ce să “salveze” în România, așa cum salvează în estul Ucrainei sau în Transnistria. Desigur, ar fi un vecin incomod, dar l-am mai avut, inclusiv la revoluție, cînd “armata prietenă” s-a oferit să ne dea o mînă de ajutor, la cererea lui Ion “Ilici” Iliescu. Dar cum ziceam, posibilitatea unui război cu Rusia e prea slabă pentru a merita pomenită mai departe de 1 mai muncitoresc, așa că putem să terminăm cu îngrijorările de promenadă și să ne gîndim mai bine ce facem cu ‘ieconomia’. Dacă nu cumva ar fi mai inteligent să ne facem rost de niște centrale de apartament pe curent, nu pe gaz. Niște întrebări mult mai relevante decît “te-ai duce la război?”

Că acolo îți zic eu, te-ai duce. Măcar atît am învățat din literatura română.

Later edit: În ciuda faptului că eu cred că dacă rușii își iubesc copiii, nu consideră asta un impediment din a face lumea o torță nucleară, să ascultăm o piesă care nu are sens deloc acum

Comments

Despre un prezumptiv război cu rușii — 16 Comments

  1. Romania depinde cam 20% de gazul rusesc, asa ca nu ar fi durere prea mare sa ne scapam de ei. Rusia, in schimb, isi vinde 70% din gaz catre Europa. Doare sa ne piarda pe toti la buchet, dar tradatori ca Germania, care isi fac deal-uri pe la spatele celorlalti, inca atrag cantitati mari de gaz catre UE.

    In rest, cafeaua e buna, razboi prea putin probabil si ma chinuie intrebarea: in ce tara din Europa sa imi fac concediul?

  2. Păi și pe ruși îi iubim cînd ne convine. Cînd am vrut independență, cînd am vrut Transilvania și Bucovina, cînd i-am dat afară pe nemți. Ba chiar și cînd am unit Cadrilaterul strămoșesc cu patria mumă, ne-au cam ajutat ruznacii prin abandonarea Bulgariei.
    Dar, nah, ăstea sînt detalii. Oricum, relax, nu merge nimeni la război. E doar propagandă. Iar faptul că s-a ajuns să se vorbească despre „mobilizare generală” într-un stat membru NATO dovedește cam cît de mici și neimportanți sîntem pe tabla de șah.

    Budem zdorovy!

    • Stai tu calm, pe ruși nu prea i-am iubit de la 1800 încoace. Dragostea cu forța se numește viol, și cu Armata Roșie în țară de altceva nu fu loc.

    • Mda, practic ne-au obligat să declarăm război Puterilor Centrale acum 98 de ani. Rușii dreacu’! Apoi ne-au obligat să le luăm și Basarabia înapoi. Iar cînd ne-au ocupat după 1829, am pornit ditai războiul de gherilă împotriva lor, așa de mult i-am urît. Da, de pe la 1800 încoace i-am urît non-stop.

  3. Părerea mea e că la război între NATO și Rusia nu se va ajunge. NATO în Ukraina nu se va băga. Stilul lui Putin nu e de război total, ci o anexare aici, o revoltă populară cu omuleți verzi acolo, și mărim Rusia. Și adăugăm proxy warfare, în zone unde influența nu e absolut clară (gen orient apropriat). Da, cum ziceai și tu. Faptul că geografic România e aproape de Rusia e într-adevăr motiv de îngrijorare pe termen lung. Dar momentan nu e o zonă de interes pentru Ruși.

    Apropos, faptul că nivelul de proprietate a caselor e atât de ridicat e o mare problemă economică. Altfel muncește omul în momentul în care îi e frică că va fi dat afară luna viitoare că nu-și poate plătii chiria.

    • Da, asta știu, Rusia nu se va bate cu NATO de data asta. Dar se va porni un război rece, și noi o să fim la granița lui. O să apară și din ce în ce mai multe intoxicări rusești în România, și România va deveni un cîmp de război propagandistic. Nu știu cît de grozav o să fie.